ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7360/2013

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul H.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniului Statului și Secretariatul

General al Guvernului, obligarea pârâților de a răspunde solicitării sale privind

atribuirea unei suprafețe de teren în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea

nr. 341/2004 prin atribuirea unei suprafețe de teren prin Prefectura Ilfov către

Primăria Popești Leordeni sau primăriile limitrofe Municipiului București.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că

i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie

1989 - Luptător remarcat pentru fapte deosebite”, potrivit certificatului din 04

octombrie 2011, și, deși, în această calitate, a formulat cererea din 28 iulie 2011

prin care a solicitat Agenției Domeniilor Statului repartizarea unei suprafețe de

teren, adresându-se, la data de 03 iunie 2011, și Secretariatului General al Guvernului,

nu a primit niciun răspuns din partea acestora.

În drept, a invocat art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, art. 5, 12, 13 din Legea nr. 341/2004 și art. 39 din H.G. nr. 1421/2004.

Prin sentința nr. 2405 din 30 mai 2012, Tribunalul

București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a.

Prin sentința nr. 5080 din 18 septembrie 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a respins acțiunea reclamantului H.I.,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut, în esență, că pârâții și-au îndeplinit obligațiile legale, răspunzând

petiției reclamantului, astfel cum rezultă din adresa din 06 iunie 2011, Secretariatul

General al Guvernului a înaintat petiția reclamantului Instituției Prefectului Județului

Ilfov, conform art. 6

1

din O.G. nr. 27/2002, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 233/2002, reclamantul fiind încunoștințat de acest fapt. În ce privește

pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, aceasta a răspuns petiției reclamantului

la data de 25 ianuarie 2011, conform adresei.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică

și nelegală, reclamantul H.I. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului

și obligarea pârâtei Agenția Domeniului Statului să-i repartizeze suprafața de teren,

să-i respecte dreptul său legal, fără tergiversări nelimitate.

Intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, motivând,

în esență, că recurentul se rezumă doar la a afirma că sentința recurată este netemeinică

și nelegală, fără a aduce critici propriu-zise soluției instanței de fond.

II. Decizia instanței de recurs

în raport de lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, urmează a

analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului,

invocată de intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului.

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ., „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor (…)”.

Motivele de nelegalitate, care pot duce la modificarea

sau casarea hotărârii instanței de fond, sunt prevăzute expres și limitativ de

art. 304 C. proc. civ.

Motivarea recursului presupune indicarea temeiurilor

de fapt și de drept pe baza cărora recurentul solicită modificarea sau casarea hotărârii

atacate.

Analizând cererea de recurs, declarată în termenul

prevăzut de lege, astfel cum a fost formulată, Înalta Curte constată că recurentul

nu invocă motive de nelegalitate, nu aduce critici, prin raportare la argumentele

reținute de instanța de fond și la soluția pronunțată, rezumându-se la reiterarea

petitului acțiunii.

Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea

acestora face posibila încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că recurentul, nu numai

că nu s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., neindicând motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul prevăzute

la art. 304 C. proc. civ., dar nu a formulat nici susțineri astfel încât să se poată

reține, cel puțin din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile

de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se

poate exercita controlul judiciar în recurs.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în

baza dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 306

C. proc. civ., va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de H.I. împotriva

sentinței nr. 5080 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie

2013.