ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 115/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 09 august 2011,

astfel cum a fost precizată, reclamantele A.D.M. și L.F.M., în contradictoriu

cu pârâta Agenția Domeniilor Statului au solicitat instanței obligarea pârâtei

la soluționarea cererii reclamantelor nr. 12728 din 01 iulie 2011, în sensul

întocmirii protocolului de predare - preluare asupra terenului în suprafață de

2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L. SA.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin

sentința nr. 6466 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea, precizată, a

reclamantelor A.D.M. și L.F.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor

Statului, în sensul că a fost obligată autoritatea pârâtă la soluționarea

cererii reclamantelor nr. 12728 din 01 iulie 2011, în ceea ce privește

întocmirea protocolului de predare-preluare asupra terenului în suprafață de

2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L. SA.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că

pârâta Agenția

Domeniilor Statului a emis reclamantelor răspunsul (nr. 85410 din 25 iulie

2011) la petiția acestora, înregistrată sub nr. 85410 din 05 iulie 2011, prin

care a arătat faptul că, potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 și

conform art. 9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001,

aprobate prin H.G nr. 626/2001, Agenția Domeniilor Statului predă prin protocol

de predare-preluare, comisiilor locale, terenurile cu destinație Agricolă care

fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în vederea eliberării

titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți, în baza

unei documentații înaintate de Comisia județeană de fond funciar. În cuprinsul

aceleiași adrese s-a menționat că până la data emiterii adresei respective,

comisia județeană de fond funciar nu a înaintat nicio solicitare de retrocedare

teren pentru comisia locală de fond funciar Popești-Leordeni.

Instanța

de fond a reținut că, potrivit sentinței civile nr. 1441 din 28 mai 2008

(definitivă și irevocabilă la data de 04 septembrie 2008) pronunțată de

Judecătoria Cornetu în dosarul din 2007, pârâtele Comisia județeană Ilfov și

Comisia Locală de fond funciar Popești Leordeni au fost obligate să pună în

posesie reclamantele, să le elibereze titlul de proprietate și procesul-verbal

de punere în posesie asupra terenului în suprafață de 2,7 ha cu sere, pe

vechiul amplasament, în incinta SC L,SA.

S-a

constatat totodată că refuzul soluționării cererii reclamantelor este motivat

pe lipsa înaintării de către comisia județeană de fond funciar a solicitării de

retrocedare teren pentru comisia locală de fond funciar Popești Leordeni.

Însă,

potrivit adresei nr. CT 17930 din 04 noiembrie 2010 emisă de Comisia

Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor (din cadrul primăriei Orașului Popești Leordeni), această comisie a

înaintat A.D.S. documentația compusă dintr-un număr de 45 de file, pentru

delimitarea amplasamentului și predarea acestuia Comisiei Orășenești (conform

dispozitivului sentinței mai sus indicate).

A

reținut instanța de primă jurisdicție că, astfel după cum rezultă și din adresa

din 31 august 2011 emisă reclamantelor de Instituția prefectului Ilfov,

solicitarea de retrocedare a terenului, precum și documentația a fost

comunicată A.D.S., cu adresa din 14 martie 2011, conform borderoului atașat,

fiind transmise prin depunerea la oficiul poștal la data de 17 martie 2011.

Așa

fiind, văzând că documentația a fost transmisă pârâtei, instanța de fond a

constatat caracterul nejustificat al refuzului acestei autorități, exprimat

prin adresa din 25 iulie 2011, motiv pentru care, a dispus obligarea la

soluționarea cererii reclamantelor nr. 12728 din 01 iulie 2011, în ceea ce privește

întocmirea protocolului de predare - preluare asupra terenului în suprafață de

2,7 ha cu sere, pe vechiul amplasament, în incinta SC L. SA.

3.

Recursul declarat de A.D.S.

În

termen legal, împotriva acestei hotărâri a promovat recurs autoritatea pârâtă

A.D.S., invocând ca temei legal al căii de atac exercitate motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-pârâtă a susținut nelegalitatea

și netemeinicia hotărârii atacate prin prisma următoarelor critici:

-

reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru a solicita predarea unei

suprafețe de teren, în condițiile în care o atare calitate o are, potrivit art.

9 din H.G. nr. 626/2001, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor Ilfov iar predarea terenurilor se face numai la

solicitarea acesteia din urmă;

-

reclamanții nu pot cere direct obligarea recurentei A.D.S. la semnarea

protocolului de predare-primire a terenului agricol necesar retrocedării, o

atare procedură fiind realizată numai la cererea comisiei județene;

-

art. 9 din H.G. nr. 626/2001 prevede o procedură strictă de verificare de către

A.D.S. a legalității documentațiilor înaintate de către comisiile județene,

astfel că nu se poate reține în sarcina sa obligația de a preda o anumită

suprafață de teren fără a proceda la o verificare a legalității documentației

și a realității datelor conținute în aceasta;

-

în fine,instanța nu poate obliga A.D.S. să încalce legea, respectiv prevederile

legale invocate (Legea nr.268/2001, H.G. nr. 626/2001, H.G. nr. 1172/2001 și

H.G. nr.890/2005).

4.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Recursul

nu este fondat.

Înalta

Curte,examinând sentința atacată față de criticile ce i-au fost aduse și

raportat la prevederile legale aplicabile reține că nu subzistă motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,invocat de recurentă, și

astfel nu se impune modificarea sentinței pronunțată de prima instanță, în

considerarea celor în continuare arătate.

Reclamantele

intimate au solicitat instanței de contencios administrativ, prin acțiunea

precizată, formulată în contradictoriu cu autoritatea recurentă A.D.S.,obligarea

acesteia din urmă la soluționarea cererii înregistrate sub nr. 12728 din 1

iulie 2011, în sensul întocmirii protocolului de predare-preluare a terenului

în suprafață de 2,7 ha teren cu sere, asupra căruia dețin un drept de

proprietate.

Instanța

de fond, făcând aplicarea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004,

raportat la conținutul sentinței civile nr. 1441 din 28 mai 2008, definitivă și

irevocabilă la 4 septembrie 2008, dar și la corespondența purtată între părți,

a reținut motivat și coerent argumentat, în opinia Înaltei Curți, caracterul

nejustificat al refuzului pârâtei vizând soluționarea cererii reclamanților

privind întocmirea protocolului de predare preluare pentru terenul de 2,7 ha, sus

arătat, exprimat prin adresa din 25 iulie 2011.

Contrar

celor susținute de recurenta A.D.S. și în acord cu cele statuate de prima

instanță, Înalta Curte apreciază că în mod legal, prin sentința atacată, pe

temeiul sus-arătat, s-a dat eficiență sentinței civile nr. 1441 a Judecătoriei

Cornetu, din data de 28 mai 2008, definitivă și irevocabilă, prin care, atât

Comisia Locală pentru  aplicarea fondului funciar Popești Leordeni cât și

Comisia Județeană Ilfov, au fost obligate la punerea în posesie, pe numele

reclamantelor, pentru terenul în suprafață de 2,7 ha, teren cu sere, pentru

care s-a eliberat adeverință de proprietate, pe vechiul amplasament, context în

care, în mod evident, critica recurentei vizând pretinsa nerespectare a

normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 nu se susține.

În

raport de cele stabilite prin hotărârea judecătorească irevocabilă, A.D.S. nu

mai trebuia să parcurgă etapa privind verificarea documentației sub aspectul

legalității cererii de atribuire în natură, întrucât aceasta a fost realizată

pe cale judecătorească iar hotărârea irevocabilă menționată este opozabilă și

recurentei care astfel nu o poate ignora.

Nefondate

sunt și celelalte critici vizând pretinsa necomunicare de către Comisia

Județeană de fond funciar Ilfov, față de recurentă, a documentației necesare

soluționării cererii reclamantelor intimate, incluzând solicitarea de predare a

terenului în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, întrucât la

filele 38 și 39 din dosarul de fond se află corespondența și borderoul pentru

trimiteri de corespondență din 17 martie 2011, ce atestă că a fost înaintată

recurentei-reclamante documentația necesară, de către Comisia Județeană Ilfov.

În

raport de toate dovezile aflate la dosar, în mod just și cu o corectă aplicare

a legii s-a reținut așadar de prima instanță că sunt întrunite în cauză

prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 referitoare la

refuzul nejustificat de soluționare a cererii, autoritatea recurentă intrând în

sfera excesului de putere, în sensul aceleiași norme, printr-o motivare a

nesoluționării cererii prin elemente de fapt ce nu corespund realității.

În

fine, criticile recurentei apar ca nefondate și față de împrejurarea că

instanța de fond prin hotărârea ce formează obiectul recursului de față nu a

făcut decât să oblige autoritatea pârâtă la soluționarea cererii reclamantelor

intimate și nicidecum la nesocotirea prevederilor legale enunțate, fiind

atributul autorității recurente de a realiza și de a se conforma măsurii

dispuse de instanță, desigur în cadrul și cu respectarea obligațiilor și a

competențelor ce-i incumbă, potrivit prevederilor legale incidente.

Față

de toate cele mai sus arătate în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu

referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat

recursul de față, urmând a se face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul

obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată către intimate, în sumă

de 4.960 lei reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 6466 din

07 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata cheltuielilor de judecată către intimații A.D.M. și L.F.M. în sumă de 4.960

lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.