ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7433/2013

Decizia nr. 7433/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, a solicitat contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului București obligarea paratei, în calitate de concedent, ca în condițiile art. 21

1

- 21

3

din Legea nr. 268/2001 așa cum a fost modificata prin Legea 249/2003 și art. 77

1

- 77

2

din Normele metodologice aprobate prin H.G. 626/2001, așa cum a fost modificata prin H.G. 354/2005, să îi atribuie direct în concesiune, terenul agricol productiv și terenul neagricol în suprafața totala de 2.300 ha, situat în jud. Dolj.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, sub auspiciile Legii nr. 85/2006, SC B. SA, societate aflată în faliment, a organizat licitație în vederea valorificării bunurilor falitului.

Astfel, reclamanta SC A. SRL a devenit titulara dreptului de proprietate asupra următoarelor bunuri, cu titlu de cumpărare: instalația subterană de irigat în lungimea totală de 50 de km; capacitate de producție din zootehnie: grajd de vite nr. 2 = 1 buc, grajd de vite nr. 3 = 1 buc, grajd de vite nr. 4 = 1 buc, grajd de vite nr. 5 = 1 buc și spații de depozitare - magazie de cereale = 1 bucată.

Bunurile au fost achiziționate prin proces-verbal de licitație (încheiat în data de 15 octombrie 2010 și factura fiscală din 20 octombrie 2010) și prin Contractul de vânzare-cumpărare ce poartă încheierea de data certa 18 aprilie 2011.

De pe aceste poziții, devenind, prin cumpărare, titulară a dreptului de proprietate asupra investițiilor (activelor) edificate pe terenul în litigiu, având în vedere prevederile art. 21

1

- 21

3

din Legea 268/2001 și art. 77

1

- 77

2

din Normele metodologice aprobate prin H.G. 626/2001, prin Cererea înregistrată în 4 aprilie 2011 a solicitat A.D.S. încheierea contractului de concesiune, având ca obiect suprafața totala de 2.300 ha, situat în jud. Dolj, cererea primind însă răspuns negativ.

A mai arătat că până la introducerea 21

1

-21

3

din Legea 268/2001, prin Legea nr. 249/2003, erau reglementate doar două proceduri de concesionare și anume licitația cu plic închis și negociere directă cu preselecție, prima aplicându-se în situația în care investitorul nu condiționează concesionarea terenului agricol de cumpărarea de acțiuni de la societatea ce exploatează terenul, iar a doua, având aplicabilitate în situația investitorilor ce condiționează concesionarea terenului de cumpărarea de acțiuni.

Prin modificarea legii, respectiv prin introducerea art. 21

1

- 21

3

s-a reglementat o noua procedură de concesionare prin atribuire directă, care acoperă o situație ce fusese omisă în prima formă a legii și anume aceea a investitorilor care au cumpărat active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă.

Una din condițiile impuse de art. 21

1

din Legea 268/2001 este aceea de "a fi cumpărat".

În cauză, la data la care reclamanta a adresat cererea de atribuire directă a contractului de concesiune, era (și este și în prezent) titulara dreptului de proprietate asupra activelor.

A precizat că la aceasta data, terenul de 2.300 ha, era liber de contract și nu se afla în procedura de licitație.

Totodată, activele cumpărate de SC A. SRL deservesc, conform documentelor anexate, întreaga suprafața de 2.300 ha.

Pârâta Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Prin Sentința civilă nr. 3102 din 27 septembrie 2011 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată sub același număr unic.

Prin Sentința nr. 2159 din 26 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului București, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la excepția lipsei de interes determinată de încheierea între părți a unui contract de arendă asupra terenului care face obiectul prezentei acțiuni, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată urmând a fi respinsă având în vedere împrejurarea că subzistă interesul practic al reclamantei în susținerea acțiunii, contractul de arendă având o durată limitată, până la data concesionării de către pârâtă a acestui teren, conform art. 78 din H.G. nr. 626/2001.

Pe fondul cauzei, Curtea, în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, a reținut că terenurile agricole pot fi atribuite direct investitorilor care au dobândit acțiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă.

Pe de altă parte, prima instanță a constatat că obiectul prezentei cauze îl constituie terenul în suprafață de 2.300 ha, reprezentând teren agricol productiv și neagricol, iar potrivit tabelului depus în fotocopie la dosarul Curții de Apel București rezultă că terenul aflat în proprietatea publică a statului este în suprafață de 2.326 ha, iar în proprietatea privată a statului în suprafață de 252,08 ha, teren aflat în evidențele fostei SC B. SA.

Mai mult, din analiza procesului-verbal de licitație invocat de către reclamantă, instanța de fond a constatat că nu reiese că rețeaua de instalații de irigat aflată pe acest teren în suprafață de 2.300 ha, aflat în evidențele aceleiași societăți și în administrarea pârâtei ar fi singurul activ edificat pe acest teren, iar cu privire la construcțiile zootehnice dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare cu semnătură cu dată certă se reține că reclamanta nu a făcut dovada că acestea s-ar afla pe același teren și că ar fi aparținut aceleiași societăți de la care a dobândit rețeaua de instalații de irigații.

Coroborând aceste împrejurări, Curtea a reținut că răspunsul dat de către pârâtă reclamantei, în sensul că în prezent dispozițiile din art. 77

1

lit. c) din H.G. nr. 626/2001 ar fi abrogate, sunt întemeiate numai în parte, urmând a fi interpretat același răspuns în sensul că în lipsa unor dovezi din care să rezulte că aceste instalații de irigații ar fi singurele active care asigură exploatarea întregului teren în suprafață de 2.300 ha, un eventual contract de concesiune încheiat prin procedura atribuirii directe ar putea conduce la vătămarea intereselor unor terțe persoane care eventual au dobândit alte active de la aceeași societate, situate pe același teren care face obiectul cauzei de față, acestea din urmă fiind eventual lipsite de posibilitatea de a beneficia în aceeași măsură, conform art. 21

1

- 21

3

din Legea nr. 268/2001, de dreptul de a încheia prin aceeași procedură de atribuire directă un contract de concesiune având ca obiect terenul cu destinație agricolă care implică, pentru o normală exploatare, și activele astfel dobândite de către terți, considerente în raport de care în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 se constată că refuzul manifestat de către pârâtă este unul justificat, nefiind emis cu exces de putere.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea motivat de faptul că nu s-ar fi făcut dovada că activele deținute de societatea reclamantă sunt singurele active de pe terenul de 2.300 ha și, în acest fel, ar putea fi prejudiciați alți posibili proprietari, aceste argumente fiind însă simple supoziții și aprecieri, fără susținere probatorie.

Recurenta a arătat că folosește respectivul teren în baza unui contract de arendare, contract care, cel puțin pentru moment, asigura exploatarea instalației de irigare, instalație de o importanță vitală pentru exploatarea terenului în cauza.

De asemenea, același contract de arendare asigură folosința utilă și eficientă a restului activelor, active pe care societatea le deține pe terenul în suprafață de 2.300 ha.

A mai precizat recurenta că, în cazul în care s-ar fi încheiat contractul de concesiune cu atribuire directă, orice terț interesat și vătămat în drepturile sale avea posibilitatea de a ataca încheierea actului, putând astfel să-și valorifice orice drept.

Recurenta a susținut, de asemenea, că intimata a respins cererea societății recurente, apreciind că a fost abrogată lit. c) din art. 77

1

din H.G 354/2001, deși activele societății sunt cuprinse între active ce necesită exploatarea unui teren agricol.

În ipoteza în care terenul ar fi în folosința altei persoane, s-ar crea situația absurdă în care recurenta ar avea proprietatea instalației de irigare, extrem de importantă pentru exploatarea terenului agricol, iar o altă persoană ar avea folosința terenului, neavând astfel acces la instalația de irigare.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă SC A. SRL, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Legea nr. 268/2001 reglementează cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole, care dețin în exploatare terenuri cu destinație agricolă constituite conform Legii nr. 15/1990, statutul juridic al Agenției Domeniilor Statului, administrarea societăților comerciale și regimul concesionării sau arendării terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestora.

Legea nr. 268/2001 a fost completată prin Legea nr. 249/2003, la cap. III, secțiunea a 3-a, după art. 21 fiind introdusă lit. c) - Procedura concesionării prin atribuire directă, cu articolele 21

1

- 21

3

, voința legiuitorului, prin promovarea Legii nr. 249/2003, fiind aceea de a concesiona prin atribuire directă suprafețe de teren către deținătorii de active, luând în considerare faptul că, exploatarea acestora nu se poate realiza independent de terenurile aferente.

Sediul materiei acțiunii reclamantei îl reprezintă prevederile art. 21

1

- 21

3

din Legea nr. 268/2001 așa cum a fost modificată prin Legea 249/2003, precum și prevederile art. 77

1

- art. 77

2

din Normele metodologice aprobate prin H.G. 626/2001 așa cum a fost modificată prin H.G. 354/2005, potrivit cărora "art. 77

1

- Investitorilor care au cumpărat acțiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă li se atribuie direct în concesiune, potrivit art. 21

1

alin. (1) din lege, teren cu destinație agricolă, astfel:

a) pentru plantații de orice fel - vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, sere, solarii, răsadnițe - pot concesiona prin atribuire directă următoarele tipuri de teren cu destinație agricolă: productiv - arabil, precum și teren cu destinație agricolă aflat sub vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, pășuni, fânețe, sere, solarii, răsadnițe, cât și neproductiv - drumuri tehnologice și de exploatare agricolă;

b) pentru capacități de producție din zootehnie pot concesiona prin atribuire directă teren cu destinație agricolă: productiv - arabil, pășuni și fânețe cât și neproductiv - drumuri tehnologice și de exploatare agricolă;

c) pentru amenajări de îmbunătățiri funciare pot concesiona prin atribuire directă numai terenul cu destinație agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigații sau de desecări;

d) pentru spații de depozitare pot concesiona prin atribuire directă teren cu destinație agricolă neproductiv reprezentând drumuri tehnologice și de exploatare agricolă și platforme care servesc nevoilor producției agricole;

e) pentru alte tipuri de active pot concesiona teren cu destinație agricolă neproductiv.

Art. 77

2

- Suprafața de teren cu destinație agricolă, care se atribuie direct prin concesionare potrivit art. 77

1

, se stabilește prin instrucțiunile de aplicare a prezentelor norme, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale”.

Ulterior, prin H.G. nr. 859 din 22 iulie 2009 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, aprobate prin H.G. nr. 626/2001, prevederile art. 77

1

lit. c) și e) au fost abrogate.

În cauza dedusă judecății, reclamanta a adresat cererea de atribuire directă a contractului de concesiune la data de 4 aprilie 2011, astfel încât intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a respins solicitarea reclamantei, arătând că nu există cadru legal pentru concesionarea prin atribuire directă a terenurilor cu destinație agricolă către proprietarii de instalații de irigat, aspect reținut și în considerentele sentinței recurate.

Totodată, Înalta Curte apreciază că prima instanță, pe baza actelor existente la dosar, a concluzionat în mod corect asupra faptului că reclamanta nu a adus dovezi din care să rezulte că aceste instalații de irigații ar fi singurele active care asigură exploatarea întregului teren în suprafață de 2300 ha, iar cu privire la construcțiile zootehnice, dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare cu semnătură cu dată certă, că acestea s-ar afla pe același teren și că ar fi aparținut aceleiași societăți de la care a dobândit rețeaua de instalații de irigații.

Cu alte cuvinte, rezultă că instanța de fond a reținut în mod judicios, că atitudinea/conduita Agenției pârâte nu reprezintă un refuz nejustificat.

În concluzie, criticile și susținerile recurentei-reclamante, potrivit cărora instanța de fond ar fi dat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, sunt nefondate, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 2159 din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - MI