ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.06.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3767/2011

HOTĂRÂRE
28.06.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3767/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 6849/99 din 11 noiembrie 2009,

reclamantul S.P., prin mandatar S.P., a chemat în judecată I.P.J. Iași, A.N.R.P.

și A.P., pentru obligarea pârâtului I.P.J. Iași de a emite avizul de legalitate

pentru dosarul de despăgubire 37594/CC, sub sancțiunea plății de daune

cominatorii de 1000 lei/zi întârziere și amenzi civile de 500 lei/zi întârziere,

și a pârâtei A.N.R.P. la emiterea titlului de conversie și/sau a unui titlu de

plată, conform titlului de despăgubiri, sub sancțiunea unor daune cominatorii

de 1000 lei/zi întârziere și amenzi civile de 500 lei/zi întârziere, cu

cheltuieli de judecată.

Pârâta A.N.R.P.,

prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Iași, competența legală revenind Curții de Apel Iași, precum și pe cea a

prematurității cererii reclamantului, privind emiterea titlurilor de plată/conversie.

Prin sentința

civilă nr. 364 din 24 februarie 2010, Tribunalul Iași și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, unde a fost

înregistrată la nr. 388/45 din 08 iunie 2010.

La termenul din

05 iulie 2010, Curtea a pus în discuția părților utilitatea introducerii în

cauză a C.C.S.D., competentă a emite titlul de despăgubiri, dispunând citarea

acesteia.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, pârâta C.C.S.D. a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, întrucât nu are atribuții privind acordarea

în numerar a despăgubirilor, astfel că nu poate fi obligată nici la plata de

daune.

Urmare

decesului reclamantului S.P., titulara acțiunii de fată a devenit mandatara

acestuia ca moștenitoare conform certificatului de moștenitor 57 din 14

septembrie 2010, autentificat la biroul notarului public M.Ș., care și-a

manifestat acordul în continuarea acțiunii.

Curtea de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 265/ CA

din 8 noiembrie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei I.A.P.B.

A respins

excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta C.C.S.D. București.

A admis, în

parte acțiunea reclamantului S.P., continuată în urma decesului survenit la 01

august 2010, de moștenitoarea S.P., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.

A obligat

pârâta să emită pe numele moștenitoarei S.P., titlul de despăgubire aferent

terenului situat în Iași, str. Zugravi, și să plătească daune cominatorii de

1000 lei/zi întârziere, începând cu data completării dosarului nr. 37594/CA, cu

dovezile calității de moștenitoare.

A admis

excepția prematurității acțiunii reclamantei, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.

București și a respins, ca prematură, acțiunea față de această parte.

A respins ca

fiind lipsită de obiect acțiunea reclamantei în contradictor cu pârâta I.P.J. Iași.

A obligat

pârâta C.C.S.D. să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

În cursul

derulării prezentului litigiu, dosarul reclamantului a fost înaintat C.C.S.D.,

care l-a analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în

natură a terenului, fiind deja parcursă și etapa evaluării, conform raportului

întocmit de cabinet evaluator O.S. P.F.A., din care a rezultat un nivel al

despăgubirilor de 469.164 lei.

De asemenea, în

data de 07 octombrie 2010, conform listei de ședință depuse la dosar, raportul

de evaluare a fost supus aprobării Comisiei centrale, numai că titlul de

despăgubire nu a putut fi emis, lipsind de la dosar dovezile privind calitatea

de moștenitoare a reclamantului în persoana d-unei S.P.

A reținut

Curtea că dată fiind situația de fapt la momentul soluționării dosarului precum

și susținerile reclamantului din cadrul dezbaterilor, acțiunea reclamantului în

contradictoriu cu I.P.J. Iași, este lipsită de obiect, acesta emițând avizul de

legalitate solicitat de reclamant, anterior introducerii acțiunii.

Deasemenea I.A.P.

nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, având în vedere că legea

specială nr. 247/2005 nu-i conferă vreo atribuție în stabilirea și acordarea

despăgubirilor pentru imobilele trecute abuziv în proprietatea statului în

perioada comunistă.

Curtea a mai

reținut că, dat fiind faptul că dosarul reclamantului nu a epuizat etapele prevăzute

de lege în competența C.C.S.D., acest pârât are calitate procesuală pasivă,

însăși pârâta recunoscând faptul că dosarul 37594/CC se află încă pe rol pentru

emiterea titlului de despăgubire, întrucât nu a fost completat cu certificatul

de moștenitor emis urmare decesului titularului S.P.

Așa fiind,

prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei S.P. și a obligat pârâta

C.C.S.D., ca la data primirii documentelor ce-i atestă calitatea de

moștenitoare a defunctului reclamant, S.P. să procedeze la emiterea titlului de

despăgubire, pentru suma prevăzută în raportul de evaluare întocmit la dosarul

de despăgubiri 37594/CC, cu plata de daune cominatorii de 1000 lei/zi

întârziere de la data completării documentației.

Totodată,

Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 580

3

executare a unor titluri executorii având ca obiect „obligația de a face”, și

care intră în competența instanțelor de drept comun.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a

susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a obligat Comisia centrală

la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantei S.P.,

sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere,

începând cu data completării dosarului nr. 37594/CC, cu dovezile calității de

moștenitoare, fără a justifica, în fapt și în drept, o astfel de soluție.

A arătat că, în

speță, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în ceea

ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea

autorului reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 1359/2007,

a fost transmis de Primăria municipiului Iași, în calitate de entitate

notificată, fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 37594/CC.

De asemenea, a

fost efectuat raportul de evaluare și supus aprobării C.C.S.D. în vederea

emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire, în favoarea reclamantului S.P.,

având în vedere că la dosarul nr. 37594/CC nu a fost depus certificatul de

moștenitor nr. 571 din 14 septembrie 2010.

Recurenta a mai

arătat că prima instanță, în mod greșit a obligat autoritatea la plata daunelor

cominatorii, întrucât nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat al

Comisiei de a emite titlul de despăgubire în dosarul nr. 37594/CC, iar

reclamanta nu a dovedit că a suferit un prejudiciu material. Mai mult, a arătat

recurenta, Comisia nu a avut cunoștință de decesul reclamantului S.P., dovadă

în acest fel fiind faptul că raportul de evaluare a fost spre aprobare, în

ședința comisiei centrale, din data de 07 octombrie 2010, în vederea emiteriii

deciziei conținând titlul de despăgubire pe numele defunctului S.P., în lipsa

înscrisurilor privind decesul acestuia.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată următoarele:

În ceea ce

privește obligarea C.C.S.D. să emită pe numele moștenitoarei S.P. titlul de

despăgubire aferent terenului situat în Iași, str. Zugravi, Înalta Curte

constată că prima instanță a soluționat în mod corect acest capăt de cerere.

Astfel, la dat

de 4 iulie 2007, defunctului S.P. i-a fost emisă Dispoziția 1359, prin care,

urmare analizei notificării acestuia nr. 373N din 17 iulie 2001, s-a propus

acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, pentru terenul în

suprafață de 578, 50 m.p., situate în Iași, str. Zugravi.

În cursul

derulării litigiului dosarul reclamantei a fost înaintat C.C.S.D. care l-a

analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a

terenului, fiind deja parcursă și etapa evaluării.

Conform

raportului întocmit de evaluatorul O.S., trebuia ca pârâta să emită Decizia

privind „Titlul de despăgubire” până la concurența sumei reprezentând cuantumul

despăgubirilor de 469.164 lei.

De altfel, Înalta

Curte constată că pârâta C.C.S.D. a și emis titlul de despăgubire, în baza

Dispoziției nr. 1359/2007 a Primăriei municipiului județului Iași, respectiv

Decizia nr. 8869 cu data de 7 octombrie 2010.

Referitor la

plata de daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, Înalta Curte constată

că prima instanță a procedat, în mod greșit, la obligarea autorității pârâte în

acest sens.

Instituția

daunelor cominatorii a fost o creație a practicii judiciare nu ca mijloc de

dezdăunare, ci ca modalitate de executare silită a obligațiilor de a face, respectiv

a nu face, anterior reglementării prin lege a modalității de executare silită a

unor astfel de obligații.

Legea nr. 554/2004

prevede însă, modalități specifice în materia contenciosului administrativ, de

asigurare a punerii în executare a obligațiilor de „a face” intuitu persoane,

dispuse de instanță, anume aplicarea de amenzi conform art. 24 alin. (2),

penalitățile pentru întârziere consacrate legislativ în art. 18 alin. (5) (ca

daune compensatorii, iar nu cominatorii) având la rândul lor un efect

cominator, chiar dacă rațiunea instituirii acestei posibilități vizează

repararea prejudiciului provocat de întârziere, iar nu punerea în executare a

hotărârii.

Aceste

penalități/ despăgubiri constituie exclusiv despăgubiri pentru întârziere în

punerea în executare, deci pentru pagube produse de întârziere după expirarea

termenului de executare.

Or, un astfel

de prejudiciu nu s-a produs încă, titlul de despăgubire fiind emis de către

autoritatea pârâtă.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul înlăturării

obligării pârâtului de la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de

întârziere, începând cu data completării dosarului nr. 37594/CA, cu dovezile

calității de moștenitoare a reclamantei.

Admite recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 265/ CA din 8 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în

parte hotărârea atacată în sensul că respinge cererea privind acordarea

daunelor cominatorii. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2011
RON. A.N.R.P. și C.C.S.D. au formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea cererii reclamantului ca prematură, susținându-se că emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor bănești se dispune, potrivit legii, în termen de 15 z
ÎCCJ 2011-05-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2469/2011
nr. 14068 din 27 mai 2009, însă, în ciuda demersurilor sale la instituția pârâtă, reclamantul nu a reușit să obțină informații privind stadiul procedurii de acordare a despăgubirilor în dosarul său. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autor
ÎCCJ 2013-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2013
, a fost anulată dispoziția din 26 ianuarie 2009, fiind menținută dispoziția din 22 martie 2006. Ulterior, dosarul de despăgubire aferent dispoziției din 22 martie 2006 a fost transmis la A.N.R.P., iar, prin adresele din 29 martie 2011 și d
ÎCCJ 2011-05-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3027/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 august 2009 și precizată prin cererea depusă la 16 noiembrie 2009, reclamantul D.I.M. a solicitat obligarea pârât
ÎCCJ 2011-09-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3914/2012
ta D. a precizat că în baza cererii de opțiune formulate de reclamant a fost emis și titlul de conversie din 27 iulie 2011. În ședința publică de la 06 septembrie 2011 reclamantul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea p
Sursă