ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 octombrie 2011 pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta U.A. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la executarea dispoziției din 22 martie 2006, emisă de Primarul Municipiului Iași în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Iași, în sensul emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, obligarea la plata de daune cominatorii în sumă de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la soluționarea efectivă, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este titulara dispoziției din 22 martie 2006, emisă de Primarul Municipiului Iași în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a fost soluționată notificarea sa de restituire a imobilului în litigiu, în sensul respingerii cererii de restituire în natură și acordării de măsuri reparatorii. Dosarul de despăgubire a fost transmis A.N.R.P., care l-a returnat emitentului pentru vicii de soluționare a notificării. În urma acestui demers, primarul a emis dispoziția din 26 ianuarie 2009, prin care a fost revocată dispoziția din 22 martie 2006. Prin hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, a fost anulată dispoziția din 26 ianuarie 2009, fiind menținută dispoziția din 22 martie 2006. Ulterior, dosarul de despăgubire aferent dispoziției din 22 martie 2006 a fost transmis la A.N.R.P., iar, prin adresele din 29 martie 2011 și din 03 mai 2011, reclamanta a solicitat emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

La data de 06 iunie 2011, reclamanta s-a prezentat personal la sediul pârâtelor pentru a formula aceeași solicitare, însă toate demersurile sale au rămas fără rezultat. Reclamanta a arătat că atitudinea pârâtelor de tergiversare nejustificată a soluționării dosarului său este de natură a aduce atingeri grave drepturilor sale și contravine dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului cu privire la noțiunea de termen rezonabil. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 389 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A.N.R.P. și C.C.S.D. și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P.

și C.C.S.D., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, și a respins cererea reclamantei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel, a reținut, în esență, următoarele: Față de obiectul cererii de chemare în judecată, în raport cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, litigiile privind stabilirea despăgubirilor se soluționează în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de C.C.S.D. Totodată, potrivit art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 129 alin. (4) și (5) din C. proc. civ., instanța a pus în discuție necesitatea lărgirii cadrului procesual, prin chemarea în judecată a Statului Român, reprezentat de C.C.S.D., conform art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dându-i reclamantei posibilitatea să completeze cadrul procesual, însă aceasta nu a optat în acest sens.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta U.A., arătând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, apreciind că în cauză trebuia să fie introdus, în calitate de pârât, statul român, deși conform art. 16 alin. (7) din aceeași lege competența emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire aparține C.C.S.D., iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu și cu A.N.R.P., întrucât, potrivit art. 5 lit. j) din H.G. nr. 361/2005, secretariatul C.C.S.D. este asigurat de A.N.R.P. 4. Apărările formulate de intimatele-pârâte Intimatele-pârâte au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului și au expus pe larg procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta U.A. a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D.: - obligarea la executarea dispoziției din 22 martie 2006, emisă de Primarul Municipiului Iași în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul situat în Iași, în sensul emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor; - obligarea la plata de daune cominatorii în sumă de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la soluționarea efectivă; - obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În principal, prin promovarea acțiunii, reclamanta a urmărit să obțină obligarea pârâtelor A.N.R.P. și C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”, iar, potrivit art. 18 alin. (1) din același act normativ, „ după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A.N.R.P.

va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată ”. În condițiile în care recurenta-reclamantă este titulara dispoziției din 22 martie 2006, emisă de Primarul Municipiului Iași în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a fost soluționată notificarea sa de restituire a imobilului în litigiu, în sensul respingerii cererii de restituire în natură și acordării de măsuri reparatorii, iar dosarul de despăgubire a fost înaintat C.C.S.D. în vederea emiterii titlului de despăgubire în temeiul art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Înalta Curte reține că acestei autorități publice îi revine competența corelativă cererii reclamantei.

Împrejurarea că art. 19 alin. (1) teza întâi din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede că „deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C.C.S.D.” nu poate conduce la concluzia că C.C.S.D. nu are calitate procesuală pasivă în cazul acțiunilor prin care reclamantul tinde să obțină emiterea titlului de despăgubire formulate în contradictoriu doar cu C.C.S.D., iar nu și cu statul român. O asemenea interpretare denotă un formalism rigid susceptibil să restrângă nejustificat accesul liber la justiție. Astfel, față de obiectul acțiunii, C.C.S.D.

are calitate procesuală pasivă, conform art. 16 alin. (7) coroborat cu art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Soluția instanței de fond este, însă, corectă sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., în acord cu jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Întrucât emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, care formează obiectul principal al acțiunii promovate de reclamantă, constituie atributul exclusiv al C.C.S.D., conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în actuală etapă, față de dispozițiile art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, citate anterior, A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă, acestei ultime autorități revenindu-i competența de emitere a titlului de plată ulterior emiterii titlului de despăgubire de către C.C.S.D.

Faptul că, potrivit art. 2 lit. i) din H.G. nr. 361/2005, A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea C.C.S.D., nu conferă A.N.R.P. calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea C.C.S.D. să emită titlul de despăgubire. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) și art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, care va soluționarea în fond acțiunea formulată de reclamanta U.A. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de U.E. împotriva sentinței civile nr. 389 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013.