ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4193/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4193/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta P.M. a

solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Statul Român prin Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților-Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Direcția pentru Coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, ca

prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea

pârâților la numirea unui evaluator autorizat în vederea stabilirii

despăgubirilor aferente dispoziției Primarului Municipiului Iași din 26 aprilie

2006, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a

hotărârii, astfel cum impune art. 24 alin. (1) Legea nr. 554/2004 și la plata

daunelor interese sub forma unei despăgubiri pentru întârziere în cuantum de

100 RON/zi, după scurgerea termenului de 30 de zile de la data rămânerii

definitive și irevocabile a hotărârii, astfel cum impune art. 24 alin. (2)

Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin dispoziția Primarului Municipiului Iași din 26

aprilie 2006 s-a dispus acordarea despăgubirilor în echivalent pentru imobilul

situat în Iași, că reclamanta a procedat la

notificarea pârâtei prin adresa din 06

aprilie 2009, înregistrată la

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

din 07 aprilie 2009,

prin care a solicitat numirea evaluatorului și după evaluare, acordarea

despăgubirilor, iar în luna iunie 2009 a primit răspunsul emis din 03 iunie

2009 de către

Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților-

Direcția Pentru Coordonarea Aplicării Legii

nr. 10/2001, răspuns prin care i se comunica faptul că procedura de acordare a

despăgubirilor impune atribuirea dosarului unui consilier din cadrul

Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților

în vederea analizării și transmiterii către

un evaluator.

Reclamanta a mai

arătat că de la data emiterii răspunsului și până la data formulării acțiunii

nu s-a soluționat cererea/notificarea sa, încălcându-se astfel termenele

prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) O.G. nr. 27/2002, precum și

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

S-a mai arătat că

pârâții au calitatea procesuală pasivă pentru petitul 2 al acțiunii, „de a

plăti daune interese sub forma unor despăgubiri pentru întârziere în cuantum de

100 RON/zi după 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a

hotărârii și până la data acordării despăgubirilor”, astfel cum impun

dispozițiile art. 24 alin. (2) Legea nr. 554/2004.

Pârâta Direcția

pentru Coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 a formulat întâmpinare, prin

care a invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive a Direcției și

excepția lipsei calității procesuale pasive. A arătat că, pe de o parte,

Direcția nu este o instituție publică cu personalitate juridică care să

acționeze independent, ci reprezintă doar o structură funcțională din cadrul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților și, deci, neavând personalitate

juridică, nu poate avea nici capacitate procesuală, iar, pe de altă parte, în

procedura administrativă prevăzută de Titlul VII Legea nr. 247/2005 Autoritatea

asigură doar Secretariatul Comisiei, atribuțiile sale constând numai în

centralizarea dosarelor transmise în temeiul art. 16 din Titlul VII Legea nr.

247/2009, iar atribuția Direcției constă în acordarea despăgubirilor în numerar

persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată conform O.U.G.

nr. 81/2007. S-a solicitat admiterea excepțiilor și respingerea acțiunii ca

atare.

Pârâta Comisia

Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinarea formulată, a

invocat excepția de nelegalitate a dispoziției din 26 aprilie 2006 emisă de

Primarul Municipiului Iași, în baza art. 4 Legea nr. 554/2004, în raport de

dispozițiile art. 2 Legea nr. 10/2001, precum și excepția inadmisibilității

capătului 2 al acțiunii, iar pe fondul capătului 1 al acțiunii, a solicitat

respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Prin sentința civilă

nr. 4063 din 21 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepțiile invocate de pârâta

Direcția pentru Coordonarea alicării Legii nr. 10/2001; a respins acțiunea față

de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei părți ce nu are capacitate

juridică administrativă și nici calitate procesuală pasivă; a respins ca

inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției din 26 aprilie 2006 emisă

de Primarul Municipiului Iași, excepție invocată de pârâta Comisia Centrală

Pentru Stabilirea Despăgubirilor; a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să finalizeze procedura

administrativă și să transmită dosarul la evaluator, în vederea stabilirii

despăgubirilor, în termenul legal; a respins capătul de cerere privind

obligarea autorității publice pârâte la plata unor daune interese, ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția lipsei capacității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția

Pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001, instanța a admis-o, având în

vedere că această pârâtă este organizată ca fiind un compartiment de lucru în

cadrul Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, neavând

competențe/atribuții proprii în emiterea/neemiterea actelor administrative în

litigiu, ci doar sarcini privind efectuarea unor operațiuni materiale și

administrative legate de pregătirea lucrărilor necesare emiterii acestor acte.

Instanța a reținut,

astfel, că din moment ce Direcția Pentru Coordonarea aplicării Legii nr.

10/2001 nu are capacitate juridică administrativă și nu poate fi subiect al

raportului dedus judecății, aceasta nu poate avea nici calitate procesuală

pasivă, calitate pe care o are doar Autoritatea Națională Pentru Restituirea

Proprietăților, instituție publică ce are propriile competențe și personalitate

juridică.

Pentru aceste

considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

acestei pârâte și a respins acțiunea, ca atare, față de aceasta.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a dispoziției din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul

Municipiului Iași, invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, instanța a respins-o ca inadmisibilă, având în vedere

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, pot fi atacate pe calea excepției și acele acte

care pot fi atacate în fața instanțelor de contencios administrativ, pe calea

acțiunii principale, iar potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) din acest act

normativ, între actele administrative care nu pot fi supuse controlului

instanțelor de contencios sunt și acele acte administrative pentru modificarea

sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură

judiciară.

Instanța a reținut că

așa fiind, cum în cazul dispoziției din 26 aprilie 2006 Legea nr. 10/1991

prevede o procedură specială de contestare, rezultă că instanțele de contencios

administrativ sunt excluse de la o astfel de examinare, situație în care

excepția de nelegalitate invocată este inadmisibilă.

Instanța a admis

primul capăt al acțiunii, reținând că în speța de față dispoziția a fost emisă

la data de

26 aprilie 2006, iar dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei în

data de 12 mai 2006, nefiind soluționat până la data cererii de chemare în

judecată, iar după data sesizării instanței cu această acțiune (27 ianuarie 2010)

pârâta l-a restituit Primăriei (13 aprilie 2010), ceea ce în opinia instanței

reprezintă o încălcare a termenului „rezonabil”, în raport de natura cauzei,

obiectul și complexitatea acesteia, precum și interesul părții în obținerea

despăgubirilor.

Instanța a respins ca

inadmisibil capătul de cerere referitor la obligarea autorității la plata unor daune

interese, reținând următoarele:

Potrivit art. 18 alin.

(6), raportat la art. 24 Legea nr. 554/2004, instanța poate stabili un termen de

executare, altul decât cel legal, precum și amenda prevăzută la art. 24 alin. (2)

Legea nr. 554/2004. Or, în cauza de față instanța nu a stabilit un alt termen decât

cel legal, astfel că nu poate fi aplicată nici amenda prevăzută de art. 24 alin.

(2) Legea nr. 554/2004, care de altfel nici nu a fost cerută de reclamantă.

Cât privește cererea privind

plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că reclamanta nu a depus vreo

dovadă în acest sens, situație în care a respins ca atare această cerere.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o

pentru nelegalitate și pentru netemeinicie.

În motivarea recursului

său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat în esență

următoarele:

- Instanța de fond în

mod netemeinic și nelegal a respins excepția de nelegalitate a dispoziției din 2006

emisă de Primarul municipiului Iași.

Consideră recurenta, că

dispoziția din 2006 este un act administrativ și există în speță o dependență evidentă

între soluționarea pe fond a litigiului și decizia a cărei nelegalitate a fost invocată

pe cale de excepție .

-Sub aspectul fondului,

se arată că în mod greșit instanța de fond a interpretat noțiunea de termen rezonabil,

reținând culpa autorității recurente privind durata de soluționare a dosarelor de

despăgubire.

-Instanța de fond nu a

ținut cont de decizia nr. 2 din 28 februarie 2002 care prevedea selectarea

aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât și a evaluatorului, decizie care a

fost înlocuită cu decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 - cu privire la modalitatea

de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor

și având în vedere și transmiterea dosarelor către Secretariatul Comisiei înainte

sau după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.

-Instanța a acordat mai

mult decât s-a cerut - Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat doar numirea

unui evaluator în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii, instanța

în schimb a obligat autoritatea recurentă la finalizarea procedurii.

În drept, cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304 alin. (6) și (9) C. proc. civ..

Reclamanta P.M. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cererea de recurs

prin prisma motivelor invocate a normelor legale incidente în cauză și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta

este nefondată pentru următoarele motive:

-Excepția de nelegalitate

a dispozițiilor Primarului Municipiului Iași din 2006 a fost corect soluționată

de instanța de fond.

Este consacrată în jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție - ideea că acest act nu este unul administrativ

ci unul emis în temeiul Legii nr. 10/2001 care prevede o procedură specială de contestare

a actelor de restituire în natură a imobilului sau de stabilire a măsurilor reparatorii

prin echivalent emise în temeiul legii.

Această procedură este

una civilă, în acest sens fiind și dispozițiile art. 26 alin. (3) Legea nr. 10/2001

care prevede: „

Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată

de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite

cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Această

procedură trebuie să privească același regim juridic civil în toate etapele sale,

neexistând rațiuni pentru care unele acte să fie considerate într-o etapă civile

și în alta administrative.

- În

mod corect, a reținut instanța de fond că există un refuz nejustificat al recurentei

în soluționarea dosarului reclamantei, recurenta - pârâtă Comisia nu a invocat nici

un motiv întemeiat.

Așa

cum a reținut și instanța de fond, dosarul reclamantei a fost transmis pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - în data de 12 mai 2006.

La

data de 27 ianuarie 2010 reclamanta a introdus acțiunea instanța de contencios administrativ

iar la data de 13 aprilie 2010 pârâta a restituit Primăriei Municipiului Iași dosarul

pentru completarea actelor.

În

cauză este vorba despre nerespectarea unui termen rezonabil de către autoritățile

statului în soluționarea cererilor de despăgubire conform legilor de reparație în

așa fel încât să fie asigurate drepturi concrete privind despăgubirile și nu teoretice

și iluzorii, în acest sens fiind și jurisprudența CEDO (art. 6).

Or,

recurenta invocă și prin cererea de recurs imposibilități de accelerare a procedurii

administrative care nu sunt compatibile cu respectarea dispozițiilor privind protecția

proprietății asupra unui bun în sensul art. 1 Protocolul 1 la CEDO.

Comisia

recurentă nu poate invoca decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2009 privind condiționarea

soluționării dosarelor de respectarea ordinii de înregistrare a acestora, fără a

fi în culpă pentru managementul defectuos în derularea și epuizarea efectivă a procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nu

poate fi un argument solid faptul înlocuirii deciziei Comisiei nr. 2 din 28 februarie

2006 care prevedea selectarea aleatorie a dosarului și a evaluatorului, cu decizia

nr. 2815/2009, conform practicii judecătorești având în vedere ca și această din

urmă modalitate de soluționare a dosarului .. de despăgubire nu este eficientă și

aduce atingere dreptului titularului de a folosi bunul.

- Este

nefondat și motivul de recurs încadrat de recurentă în prevederile art. 304

pct. 6 C. proc. civ. - Instanța fondului nu a dat mai mult decât a cerut reclamanta.

Cererea reclamantei este evidentă în sensul solicitării numirii unui evaluator în

vederea stabiliri despăgubirilor aferente dispozițiilor Primarului Iași din 2006

- cu referire clară la finalizarea procedurii prevăzute de Titlul VII Legea nr.

247/2005.

Față

de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 4063 din 21 octombrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2011.