ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2006/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, obligarea acestor autorități la desemnarea unui evaluator

pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului situat în municipiul

Vaslui, precum și obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlu

de despăgubire în baza raportului de evaluare astfel întocmit.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția din 27 februarie 2008,

Primarul municipiului Vaslui a respins cererea sa de restituire în natură,

motivat de faptul că pe „imobilul-teren s-au edificat blocuri”, propunând

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietăți și justiției.

Dispoziția din 27

februarie 2008 a Primarului municipiului Vaslui, împreună cu întreg dosarul aferent

a fost comunicat Autorității Naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza

procesului-verbal din 01 octombrie 2009.

Reclamanta a solicitat

să i se comunice, având în vedere prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005,

dacă Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a transmis

dosarul său evaluatorului sau societății de evaluatori desemnați, în vederea emiterii

raportului de evaluare și dacă s-a desemnat un evaluator în cauza sa și totodată

să fie obligate autoritățile pârâte la realizarea acestor operațiuni.

Pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin concluziile scrise, a solicitat respingerea

acțiunii motivat de faptul că este reglementată o modalitate specifică de transmitere

a dosarelor spre evaluare, respectându-se ordinea înregistrării acestora, pentru

a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite, dosarul

reclamantei fiind supus acelorași reguli.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive a acestei entități, motivat de faptul că în cursul

procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv, aceasta nu a fost investită cu emiterea deciziei conținând titlul

de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum

este prevăzut în Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 172/CA din 21 iunie

2010, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, a admis acțiunea promovată de reclamanta M.M.

în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință a dispus obligarea

acestor autorități pârâte la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului

de evaluare a imobilului situat în municipiul Vaslui, județul Vaslui.

Totodată, prima instanță

a obligat pârâtele să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în baza

raportului de evaluare și a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor

de judecată ca fiind nedovedit.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale

pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, că se impune respingerea

acesteia, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, „Secretariatul Comisiei Centrale se asigură de către

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților din subordinea Cancelariei

Primului-ministru”, Comisia Centrală fiind cea care, într-adevăr, „dispune emiterea

deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri”, urmare a procedurilor

administrative pentru acordarea acestora.

Așadar, Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților asigură secretariatul Comisiei Centrale, în concret

atribuțiile acestei autorități vizând centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții

în care s-au consemnat/propus despăgubiri și analizarea acestora din punctul de

vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, precum și alte

lucrări necesare Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, toate aceste

activități fiind în strânsă legătură și determinând buna desfășurare a activității

Comisiei Centrale.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut, în esență, că reclamanta nu a solicitat a-i fi soluționat dosarul cu

prioritate, astfel că nu a încălcat principiul egalității în drepturi a celorlalte

persoane care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Mai arată că, într-adevăr

nu s-a prevăzut un termen de soluționare a dosarelor, dar până la data de 2 septembrie

2010, pârâtele nu au adus la cunoștința reclamantei stadiul în care se află dosarul,

ceea ce justifică demersul acesteia din urmă.

în cauză

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

2.1. Motivele de recurs

înfățișate de recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

Invocând ca temei legal

al recursului promovat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a criticat

hotărârea primei instanțe, în esență, pentru modul în care a fost soluționată excepția

invocată, cu privire la lipsa calității procesuale pasive a acestei entități.

S-a susținut că argumentele

cuprinse în sentința recurată, în sensul respingerii acestei excepții contravin

reglementărilor aplicabile (art. 2 din H.G. nr. 361/2005 modificată și completată

prin H.G. nr. 1068/2007, privind aplicarea Legii nr. 10/2001) potrivit cu care,

în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv, reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost investită cu emiterea titlului

de despăgubire ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Aceasta înseamnă că nu

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților analizează și înaintează

spre soluționare dosarele privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor notificate

în temeiul Legii nr. 10/2001, ci Comisia Centrală prin secretariatul său.

În fine, recurenta a susținut

că simplul fapt că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură

organizarea și funcționarea secretariatului amintit nu îi conferă calitate procesuală

pasivă, întrucât numai Comisia Centrală are atribuții în cadrul procedurii administrative

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care nici nu fac referire la Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, astfel că a solicitat admiterea recursului

și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei față

de această autoritate, pentru lipsa calității procesuale pasive.

2.2. Motivele de recurs

înfățișate de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Recurenta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a criticat soluția primei instanțe, apreciind-o

ca fiind netemeinică și nelegală în privința obligării la desemnarea unui evaluator

pentru întocmirea raportului de evaluare precum și la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, în baza raportului de evaluare.

În esență, prin motivele

de recurs dezvoltate, recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

a susținut că instanța de fond a nesocotit împrejurarea că în cadrul procedurii

administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse

mai multe etape, dosarul reclamantei-intimate fiind în situația în care a parcurs

etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, impunându-se în continuare respectarea

deciziei din 16 septembrie 2008, emisă la nivelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare,

în ordinea înregistrării lor.

Așa fiind, nu se poate

încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite cu atât mai

mult cu cât, și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că

procedurile administrative stabilite pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe,

ce cuprind mai multe etape distincte.

instanței de recurs

3.1. Cu privire la recursul

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

Analizând sentința atacată

față de criticile formulate de această recurentă și în raport de prevederile legale

aplicabile din materia supusă examinării, Înalta Curte reține că recursul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților este fondat și urmează a fi admis, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu consecința modificării hotărârii

primei instanțe, în sensul în continuare arătat și pentru motivele expuse.

Contrar celor reținute

de prima instanță, Înalta Curte apreciază că se impunea admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta-recurentă Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților la termenul din 10 mai 2010.

În raport de obiectul

acțiunii reclamantei, astfel cum a fost acesta menționat și în expunerea rezumativă

de mai sus, și față de atribuțiile și competențele legale prevăzute în sarcina acestei

autorități (art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare),

Înalta Curte apreciază, în acord cu cele susținute și de recurentă, că în cursul

procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are nici un fel de atribuții privind

desemnarea unui evaluator și nici cu referire la emiterea ulterioară a deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, cum a solicitat reclamanta, acestea fiind expres

prevăzute în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Așa fiind, se impunea

ca acțiunea reclamantei, având obiectul arătat, să fie respinsă față de recurenta-pârâtă

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind îndreptată față

de o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă.

Așadar, urmare admiterii

recursului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, se va modifica

în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că acțiunea reclamantei va fi respinsă

față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, urmare admiterii

excepției lipsei calității procesuale pasive invocată.

3.2. Cu privire la recursul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

Totodată, Înalta Curte

examinând hotărârea primei instanțe și față de motivele de recurs invocate de recurenta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va reține că acest recurs nu este

fondat și urmează a fi respins ca atare.

Înalta Curte apreciază

că se impune menținerea soluției primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii reclamantei-intimate

numai față de pârâta-recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile acestei recurente

nu sunt întemeiate date fiind argumentele reținute de prima instanță, ce pun în

evidență, pe de-o parte, necesitatea transparenței și a comunicării din partea autorității

legal investite cu procedura desemnării evaluatorului și mai apoi a emiterii deciziei

reprezentând titlul de despăgubire,iar pe de alta, imperativul soluționării cererilor

de acest gen cu respectarea termenului rezonabil, astfel cum acest concept a fost

dezvoltat în jurisprudența CEDO, cu referire specială la protejarea dreptului de

proprietate.

Totodată, împrejurarea

că prima instanță a dispus deopotrivă obligarea la desemnarea unui evaluator pentru

întocmirea raportului de evaluare a imobilului indicat și apoi la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, în baza raportului de evaluare ce va fi întocmit

nu înseamnă că pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca unică

autoritate în sarcina căreia se mențin cele dispuse prin hotărârea recurată, i se

impune a nu urma și respecta etapele și procedura prevăzută de lege sub acest aspect.

Așadar, nici aceste critici

vizând cele menționate nu sunt fondate și urmează a fi respinse.

Față de cele arătate,

instanța de control judiciar constată că, în ceea ce o privește pe recurenta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prima instanță a reținut corect situația

de fapt în raport de materialul probator administrat și a realizat o judicioasă

aplicare și interpretare a legii și în consecință, va respinge ca nefondat recursul

declarat de recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând

deci ca hotărârea primei instanțe să fie numai în parte modificată, în sensul arătat,

cu menținerea celorlalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței

nr. 172/CA din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea față de această autoritate pârâtă pentru

lipsa calității procesuale pasive.

Respinge recursul declarat

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca nefondat împotriva

aceleiași sentințe.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie

2011.