ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2006/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestor autorități la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului situat în municipiul Vaslui, precum și obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în baza raportului de evaluare astfel întocmit.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția din 27 februarie 2008, Primarul municipiului Vaslui a respins cererea sa de restituire în natură, motivat de faptul că pe „imobilul-teren s-au edificat blocuri”, propunând acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăți și justiției.

Dispoziția din 27 februarie 2008 a Primarului municipiului Vaslui, împreună cu întreg dosarul aferent a fost comunicat Autorității Naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza procesului-verbal din 01 octombrie 2009. Reclamanta a solicitat să i se comunice, având în vedere prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, dacă Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a transmis dosarul său evaluatorului sau societății de evaluatori desemnați, în vederea emiterii raportului de evaluare și dacă s-a desemnat un evaluator în cauza sa și totodată să fie obligate autoritățile pârâte la realizarea acestor operațiuni.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin concluziile scrise, a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că este reglementată o modalitate specifică de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectându-se ordinea înregistrării acestora, pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite, dosarul reclamantei fiind supus acelorași reguli. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei entități, motivat de faptul că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, aceasta nu a fost investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 172/CA din 21 iunie 2010, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a admis acțiunea promovată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință a dispus obligarea acestor autorități pârâte la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului situat în municipiul Vaslui, județul Vaslui. Totodată, prima instanță a obligat pârâtele să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în baza raportului de evaluare și a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată ca fiind nedovedit.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, că se impune respingerea acesteia, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, „Secretariatul Comisiei Centrale se asigură de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților din subordinea Cancelariei Primului-ministru”, Comisia Centrală fiind cea care, într-adevăr, „dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri”, urmare a procedurilor administrative pentru acordarea acestora.

Așadar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură secretariatul Comisiei Centrale, în concret atribuțiile acestei autorități vizând centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri și analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, precum și alte lucrări necesare Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, toate aceste activități fiind în strânsă legătură și determinând buna desfășurare a activității Comisiei Centrale. Pe fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, că reclamanta nu a solicitat a-i fi soluționat dosarul cu prioritate, astfel că nu a încălcat principiul egalității în drepturi a celorlalte persoane care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Mai arată că, într-adevăr nu s-a prevăzut un termen de soluționare a dosarelor, dar până la data de 2 septembrie 2010, pârâtele nu au adus la cunoștința reclamantei stadiul în care se află dosarul, ceea ce justifică demersul acesteia din urmă. 2. Recursurile exercitate în cauză Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. 2.1. Motivele de recurs înfățișate de recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Invocând ca temei legal al recursului promovat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a criticat hotărârea primei instanțe, în esență, pentru modul în care a fost soluționată excepția invocată, cu privire la lipsa calității procesuale pasive a acestei entități.

S-a susținut că argumentele cuprinse în sentința recurată, în sensul respingerii acestei excepții contravin reglementărilor aplicabile (art. 2 din H.G. nr. 361/2005 modificată și completată prin H.G. nr. 1068/2007, privind aplicarea Legii nr. 10/2001) potrivit cu care, în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost investită cu emiterea titlului de despăgubire ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Aceasta înseamnă că nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților analizează și înaintează spre soluționare dosarele privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, ci Comisia Centrală prin secretariatul său.

În fine, recurenta a susținut că simplul fapt că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea secretariatului amintit nu îi conferă calitate procesuală pasivă, întrucât numai Comisia Centrală are atribuții în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care nici nu fac referire la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, astfel că a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de această autoritate, pentru lipsa calității procesuale pasive. 2.2.

Motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a criticat soluția primei instanțe, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală în privința obligării la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare precum și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în baza raportului de evaluare.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a susținut că instanța de fond a nesocotit împrejurarea că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape, dosarul reclamantei-intimate fiind în situația în care a parcurs etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, impunându-se în continuare respectarea deciziei din 16 septembrie 2008, emisă la nivelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, în ordinea înregistrării lor.

Așa fiind, nu se poate încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite cu atât mai mult cu cât, și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că procedurile administrative stabilite pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, ce cuprind mai multe etape distincte. 3. Soluția și considerentele instanței de recurs 3.1. Cu privire la recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților Analizând sentința atacată față de criticile formulate de această recurentă și în raport de prevederile legale aplicabile din materia supusă examinării, Înalta Curte reține că recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este fondat și urmează a fi admis, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., cu consecința modificării hotărârii primei instanțe, în sensul în continuare arătat și pentru motivele expuse. Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta-recurentă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la termenul din 10 mai 2010. În raport de obiectul acțiunii reclamantei, astfel cum a fost acesta menționat și în expunerea rezumativă de mai sus, și față de atribuțiile și competențele legale prevăzute în sarcina acestei autorități (art. 2 din H.G.

nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare), Înalta Curte apreciază, în acord cu cele susținute și de recurentă, că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are nici un fel de atribuții privind desemnarea unui evaluator și nici cu referire la emiterea ulterioară a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cum a solicitat reclamanta, acestea fiind expres prevăzute în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Așa fiind, se impunea ca acțiunea reclamantei, având obiectul arătat, să fie respinsă față de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind îndreptată față de o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă.

Așadar, urmare admiterii recursului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, se va modifica în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că acțiunea reclamantei va fi respinsă față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, urmare admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată. 3.2. Cu privire la recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Totodată, Înalta Curte examinând hotărârea primei instanțe și față de motivele de recurs invocate de recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va reține că acest recurs nu este fondat și urmează a fi respins ca atare. Înalta Curte apreciază că se impune menținerea soluției primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii reclamantei-intimate numai față de pârâta-recurentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile acestei recurente nu sunt întemeiate date fiind argumentele reținute de prima instanță, ce pun în evidență, pe de-o parte, necesitatea transparenței și a comunicării din partea autorității legal investite cu procedura desemnării evaluatorului și mai apoi a emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire,iar pe de alta, imperativul soluționării cererilor de acest gen cu respectarea termenului rezonabil, astfel cum acest concept a fost dezvoltat în jurisprudența CEDO, cu referire specială la protejarea dreptului de proprietate.

Totodată, împrejurarea că prima instanță a dispus deopotrivă obligarea la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului indicat și apoi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în baza raportului de evaluare ce va fi întocmit nu înseamnă că pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca unică autoritate în sarcina căreia se mențin cele dispuse prin hotărârea recurată, i se impune a nu urma și respecta etapele și procedura prevăzută de lege sub acest aspect. Așadar, nici aceste critici vizând cele menționate nu sunt fondate și urmează a fi respinse.

Față de cele arătate, instanța de control judiciar constată că, în ceea ce o privește pe recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat și a realizat o judicioasă aplicare și interpretare a legii și în consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând deci ca hotărârea primei instanțe să fie numai în parte modificată, în sensul arătat, cu menținerea celorlalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 172/CA din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea față de această autoritate pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive. Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca nefondat împotriva aceleiași sentințe. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.