ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3263/2011

Asupra contestației

în anulare de față,

Din analiza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2006 din 16 mai 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

5838/62/2010 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.

împotriva Deciziei nr. 33/A din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori. A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii de 24 de ore din 1 mai 2010 și durata arestării

preventive de la 13 mai 2010 la 16 mai 2011. A obligat recurentul inculpat la

plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărî

astfel a reținut că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și

a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor

administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

S-a mai reținut că

instanța de apel a apreciat în mod just că nu se impune reindividualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului pedepsei,

constatând respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Totodată s-a reținut

că materialul probator al cauzei a fost în mod judicios evaluat, starea de fapt

reținută determinând, fără vreun dubiu, concluzia că urmare a provocării asupra

inculpatului prin insulte adresate de partea vătămată, insistența în a-și măsura

puterile, pătrundere repetată în curtea inculpatului prin escaladarea gardului,

inculpatul a aplicat cu o coadă de lopată o singură lovitură în cap părții

vătămate, provocându-i decesul.

În concluzie s-a

reținut că, în mod corect, instanțele au reținut în cauză scuza provocării,

înlăturând susținerile inculpatului cu privire la cauza de înlăturare a

caracterului penal al faptei, respectiv legitima apărare.

Împotriva Deciziei

penale nr. 2006 din 16 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 5838/62/2010, a formulat contestație în

anulare contestatorul condamnat C.G., acesta invocând dispozițiile art. 386

lit. c) și art. 10 lit. e) C. proc. pen., contestatorul exprimându-și

nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei.

În conținutul cererii

de contestație în anulare contestatorul a mai susținut că la termenul de

judecată din data de 8 februarie 2011 a solicitat instanței de apel să i se

acorde un nou termen de judecată pentru a fi audiați martorii P.B. și P.I.,

colegi de cameră cu inculpatul, însă decizia a fost amânată și pronunțată la

data de 15 februarie 2011 fără ca aceștia să fie audiați și fără ca inculpatul

să fie prezent.

Cu privire la Decizia

nr. 33/A din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, Înalta Curte reține că, la data de 8 februarie 2011 s-a

acordat cuvântul părților la dezbateri iar la data de 15 februarie 2011,

instanța a amânat pronunțarea deciziei, având nevoie de timp pentru deliberare.

Totodată, în

contestația în anulare formulată, contestatorul a prezentat generic parcurgerea

căilor procesuale ale prezentei cauze, exprimându-și nemulțumirea față de modul

de soluționare a cauzei invocând de fapt motivele care au format obiectul

recursului soluționat prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare

și nicidecum motive care ar trebui invocate în calea extraordinară de atac a

unei contestații în anulare.

Înalta Curte reține

că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată

împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ

condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația

să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele

prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susținerea contestației să fie

depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.

Astfel, Înalta Curte

constată că cererea de contestație în anulare nu face parte din textele

incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum

prevăd cazurile de contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C.

proc. pen. și va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul condamnat C.G. împotriva Deciziei penale nr. 2006 din 16 mai 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 5838/62/2010.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.G.

împotriva Deciziei penale nr. 2006 din 16 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5838/62/2010.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2011.