ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3263/2011

Asupra contestației în anulare de față, Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Decizia nr. 2006 din 16 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5838/62/2010 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei nr. 33/A din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii de 24 de ore din 1 mai 2010 și durata arestării preventive de la 13 mai 2010 la 16 mai 2011. A obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a hotărî astfel a reținut că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

S-a mai reținut că instanța de apel a apreciat în mod just că nu se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului pedepsei, constatând respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Totodată s-a reținut că materialul probator al cauzei a fost în mod judicios evaluat, starea de fapt reținută determinând, fără vreun dubiu, concluzia că urmare a provocării asupra inculpatului prin insulte adresate de partea vătămată, insistența în a-și măsura puterile, pătrundere repetată în curtea inculpatului prin escaladarea gardului, inculpatul a aplicat cu o coadă de lopată o singură lovitură în cap părții vătămate, provocându-i decesul. În concluzie s-a reținut că, în mod corect, instanțele au reținut în cauză scuza provocării, înlăturând susținerile inculpatului cu privire la cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv legitima apărare.

Împotriva Deciziei penale nr. 2006 din 16 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5838/62/2010, a formulat contestație în anulare contestatorul condamnat C.G., acesta invocând dispozițiile art. 386 lit. c) și art. 10 lit. e) C. proc. pen., contestatorul exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei. În conținutul cererii de contestație în anulare contestatorul a mai susținut că la termenul de judecată din data de 8 februarie 2011 a solicitat instanței de apel să i se acorde un nou termen de judecată pentru a fi audiați martorii P.B. și P.I., colegi de cameră cu inculpatul, însă decizia a fost amânată și pronunțată la data de 15 februarie 2011 fără ca aceștia să fie audiați și fără ca inculpatul să fie prezent.

Cu privire la Decizia nr. 33/A din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte reține că, la data de 8 februarie 2011 s-a acordat cuvântul părților la dezbateri iar la data de 15 februarie 2011, instanța a amânat pronunțarea deciziei, având nevoie de timp pentru deliberare. Totodată, în contestația în anulare formulată, contestatorul a prezentat generic parcurgerea căilor procesuale ale prezentei cauze, exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei invocând de fapt motivele care au format obiectul recursului soluționat prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare și nicidecum motive care ar trebui invocate în calea extraordinară de atac a unei contestații în anulare.

Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei. Astfel, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd cazurile de contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C. proc.

pen. și va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.G. împotriva Deciziei penale nr. 2006 din 16 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5838/62/2010. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat C.G. împotriva Deciziei penale nr. 2006 din 16 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 5838/62/2010. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2011.