ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1115/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1115/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 671 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, în temeiul disp. art. 174 -176 lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T. la

pedeapsa de 25 de ani închisoare.

În

temeiul disp. art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen.

În

temeiul disp. art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În

temeiul disp. art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul

de 1804 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 412 din 3 septembrie 1999 a Tribunalului

București, secția a ll-a penală, modificată prin decizia penală nr. 552 din 22

noiembrie 1999 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 1367

din 30 martie 2000 a Î.C.C.J. și a contopit restul de 1804 zile cu pedeapsa de

25 de ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani

închisoare.

În

temeiul disp. art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen.

În

temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În

temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului B.T.

În

temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat prevenția pentru inculpat de la 3 aprilie

2011 la zi.

În

temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un fragment

de coadă de lopată, aflat în custodia D.G.P.M.B.

În

temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. și ale art. 998, 999 C. civ. s-a admis

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H.D. și a obligat pe

inculpat la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale.

În

temeiul disp. art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei

de 2500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În fapt,

în actul de inculpare s-a

reținut că, în noaptea de 02/03 aprilie 2011, inculpatul B.T. a aplicat

lovituri repetate, cu un corp dur, în zona anatomice vitale, victimei H.C.,

leziunile cauzate conducând la decesul acesteia.

Situația

de fapt reținută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace

de probă:- procese-verbale de consemnare a actelor premergătoare - proces-verbal

de cercetare a locului faptei și planșe foto - raport medico-legal de necropsie

- raport medico-legal de expertiză medico-legală psihiatrică, rapoarte de

constatare tehnico-științifică, declarațiile părții vătămate, declarațiile

martorilor, proces verbal de conducere în teren, declarațiile inculpatului, în

cursul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată H.D., martorele H.V.

și N.E. și inculpatul B.T.

Din

declarația părții vătămate H.D., Tribunalul a reținut că se constituie parte

civilă cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale iar referitor la fapta

a cărei victimă a fost sora sa, a declarat că nu l-a cunoscut și nu crede că

sora a avut o relație cu inculpatul deoarece avea unele probleme psihice încă

din anul 1998, când era studentă în anul IV la facultate. Referitor la starea

de sănătate a surorii sale, victima H.C. a declarat că boala a debutat cu o

depresie ca în final, diagnosticul să fie de schizofrenie, aceasta fiind în

permanență, în grija familiei de la momentul debutului bolii.

Partea

vătămată a mai precizat că într-o sâmbătă din luna aprilie 2011, soția sa,

împreună cu nora au vizitat-o pe victima H.C. la domiciliu, i-au dus alimente

si au plecat împreună din locuința acesteia iar victima nu Ie-a precizat nimic

în legătură cu inculpatul ci doar Ie-a comunicat că dorește să meargă la

biserică. Partea vătămată a aflat a doua zi, de la organele de poliție că sora

sa a fost omorâtă.

Din

declarația dată de inculpat a rezultat că recunoaște infracțiunea de omor

deosebit de grav pentru care a fost trimis în judecată arătând că, în data de 2

aprilie 2011, a întâlnit-o pe stradă pe victima H.C., a purtat o discuție cu

aceasta si a invitat-o la domiciliul său. Pe drum a cumpărat o sticlă cu vin si

când a ajuns la domiciliul său, a consumat-o după care a lovit-o pe victima H.C.

în zona brațelor si a capului cu o bucată de lemn. Inculpatul a mai declarat că

nu-și amintește dacă a purtat vreo discuție contradictorie cu victima si nici

care a fost factorul declanșator al violenței. A mai precizat inculpatul că nu

poate să aprecieze dacă victima a avut un comportament anormal în acele

momente, arătând că înainte de consumul acelei sticle de vin, în domiciliul

său, a mai consumat si alte cantități de alcool.

Din

declarația martorei H.V. a rezultat că victima H.C. suferea de o boală psihică

si se afla în grija sa si a soțului său. În data de 2 aprilie 2011, martora a

fost la domiciliul victimei pentru a-i duce alimente, a discutat cu aceasta și

a observat că avea o vestimentație de stradă. În urma discuțiilor pe care Ie-a

purtat cu victima a înțeles că aceasta intenționa să meargă la biserică. În

data de 3 aprilie 2011, martora a plecat în provincie și în seara aceleiași

zile, a fost anunțată de către un comisar de poliție cu privire la decesul

cumnatei sale, numita H.C.

Referitor

la starea de sănătate a victimei, martora a mai declarat că aceasta era

orientată în timp si spațiu în ciuda bolii de care suferea, urma un tratament

cu neuroleptice având un comportament relativ normal, vorbea frumos, era

coerentă și se descurca singură în propria locuință.

Din

declarația martorei N.E. a rezultat că lucrează în funcția de vânzătoare la SC M.

SRL, și în urmă cu câteva luni, era de serviciu la magazinul firmei unde se

pregătea să intre în tura de noapte, când un bărbat pe care-l recunoaște ca

fiind inculpatul din boxă, i-a cerut un foc pentru a-și aprinde țigara. Martora

a observat că inculpatul era însoțit de o persoană de sex feminin pe care a

recunoscut-o din planșele prezentate de organele de urmărire penală, cu

precizarea că nu este foarte sigură în ceea ce privește persoana recunoscută.

Martora

a mai precizat că la acel moment inculpatul se afla în stare de ebrietate și o

ținea de braț pe persoana de sex feminin care-l însoțea.

În

cursul cercetării judecătorești, s-a depus și sentința penală nr. 412 din 03

septembrie 1999 a Tribunalului București, secția a ll-a penală cu referat

întocmit de Biroul Executări Penale din care rezultă că aceasta a fost

modificată prin decizia penală nr. 522 din 22 noiembrie 1999 a Curții de Apel

București prin care s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București si în baza art. 174-176 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat

inculpatul B.T. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

S-a mai

menționat că executarea pedepsei a început la 3 iunie 1999 și urma să expire la

21 decembrie 2013 însă inculpatul a fost liberat condiționat prin sentința

penală nr. 16 din 08 ianuarie 2009 a Judecătoriei Moreni.

Analizând

actele si lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul B.T. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen. prin sentința nr.

412/1999 a Tribunalului București. După ce a fost liberat condiționat,

inculpatul B.T. și-a improvizat o locuință, cu sprijinul și bunăvoința rudelor

sale care locuiesc pe aceeași stradă.

În ziua

de 02 aprilie 2011, inculpatul a consumat cantități însemnate de băuturi

alcoolice achiziționate de la unitățile comerciale din apropierea locuinței

sale; în după-amiaza aceleiași zile, în imediata vecinătate a locașului de cult

a Palatului Ghica, inculpatul B.T. s-a întâlnit cu H.C. iar aceasta l-a însoțit

până la locuința sa.

În

noaptea de 02/03 aprilie 2011, pe fondul consumului excesiv de alcool,

inculpatul B.T. a lovit-o în mod repetat pe H.C., folosind un corp dur din

lemn, de formă cilindrică, cu lungimea de aprox. 60 cm; loviturile repetate și

aplicate cu mare intensitate au vizat în principal partea superioară a corpului

(torace, craniu, ambele brațe) iar leziunile astfel cauzate au determinat

decesul persoanei.

Conform

raportului medico-legal, „Moartea numitei H.C. a fost violentă. Ea s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorii consecința unui politraumatism soldat cu șoc

traumatic și obiectivat prin plăgi contuze epicraniene, edem cerebral, plămâni

și rinichi de șoc, multiple echimoze cu hematoame formate din sânge lichid în

părțile moi (țesut celular subcutanat și țesut muscular). Leziunile traumatice

care au dus la deces s-au produs prin loviri repetate cu corp dur cu legătură

directă de cauzalitate cu tanatogeneza." Vinovăția inculpatului a rezultat

din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale si a

cercetării judecătorești care confirmă că inculpatul B.T. a invitat-o pe

victima H.C. în locuința sa si a lovit-o cu un corp dur, în zona capului si a

brațelor, loviri în urma cărora aceasta a decedat.

În

declarațiile date, cât și cu ocazia reconstituirii, inculpatul a precizat că

datorită consumului excesiv de băuturi alcoolice nu-și amintește în mod

detaliat toate etapele activității infracționale și nu a putut indica un motiv,

nici măcar unul aparent, al agresiunii soldate cu decesul victimei.

Cu

privire la acest aspect s-a subliniat și faptul că H.C. se încadra în categoria

persoanelor cu handicap, fiind în evidența serviciilor de asistență socială,

pentru afecțiunile psihice de care suferea de mai multă vreme; handicapul

victimei era unul accentuat, iar aceasta putea beneficia de însoțitor. Aceste

date au fost confirmate și de declarația fratelui victimei H.D. și a martorei H.V.,

cumnata persoanei decedate care au precizat că aceasta era suferindă de

aproximativ 30 de ani de boli psihice iar starea sănătății se altera rapid

atunci când nu urma tratamentele prescrise. După decesul rudei lor, soții H. au

constatat că aceasta nu-și administrase tratamentul recomandat timp de mai

multe zile, starea psihică a victimei putând fi factorul declanșator al

agresiunii inculpatului, puternic marcat la rândul său de consumul de alcool. Descoperirea

în locuința inculpatului a sumelor de bani și bunurilor de valoare ce

aparțineau lui H.C. au exclus „ab initio" ipoteza unei motivații materiale

a agresiunii; integritatea obiectelor vestimentare aparținând victimei, fără

rupturi sau degradări produse în cursul agresiunii au exclus de asemenea o

posibilă motivație sexuală a actului agresiv al inculpatului, ipoteză

confirmată și de datele necroptice.

Inculpatul

nu o cunoștea pe H.C., nu avea cunoștință de afecțiunile psihice ale acesteia

iar consumul excesiv de alcool I-a împiedicat să sesizeze eventuale deviații

comportamentale ale victimei.

Inculpatul B.T. a arătat în declarațiile sale că a

lovit-o în mod

repetat pe

H.C. cu un fragment de coadă de lopată, peste tot corpul, fără a oferi vreo

motivare actului său de agresiune.

În drept,

fapta inculpatului B.T., de a aplica lovituri repetate,

cu un corp dur, în zone anatomice

vitale, victimei H.C., leziunile cauzate conducând la decesul acesteia,

constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, săvârșită în stare de recidivă,

prev. de art. 174-176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Tribunalul

a reținut că starea de recidivă este atrasă de condamnarea anterioară la

pedeapsa de 15 ani închisoare prin sentința penală nr. 412 din 3 septembrie 1999

a Tribunalului București tot pentru o infracțiune de omor deosebit de grav

prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) și c) C. pen.

Prezenta

faptă a fost săvârșită de inculpat după liberarea sa condiționată din această

pedeapsă de 15 ani având de executat un rest de 1804 zile.

În ceea

ce privește latura civilă, s-a constatat că partea vătămată H.D. s-a constituit

parte civilă cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale iar Tribunalul a

apreciat că se impune admiterea în parte a pretențiilor formulate de acesta

întrucât, deși fapta inculpatului a fost de natură să creeze părții vătămate un

prejudiciu de ordin nepatrimonial, aceasta nu trebuie să constituie o

îmbogățire fără just temei.

Tribunalul

a constatat că prin decesul surorii sale, partea civilă H.D. a fost supusă unor

suferințe de ordin psihic, moral astfel că este îndreptățită să primească o

sumă de bani pentru a compensa pierderea suferită.

În

temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. și ale art. 998, 999 C. civ. s-a admis

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H.D. și a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale.

Împotriva

acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul B.T. și a solicitat

reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C.

pen. („scuza provocării") și aplicarea art. 76 lit. a) C. pen. cu

consecința reducerii pedepsei care i-a fost aplicată sub minimul special

prevăzut de lege (respectiv sub 15 ani închisoare).

Curtea a

examinat hotărârea pe baza temeiurilor invocate și a cererilor formulate de

apelantul - inculpat și din oficiu întreaga cauză sub toate aspectele de fapt

și de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

Apelul declarat de inculpat s-a

apreciat că este nefondat.

În cauză

au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, pe baza cărora

s-au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului.

Din

probe a rezultat că, în după-amiaza zilei de 02 aprilie 2011, după ce în

prealabil consumase cantități însemnate de buturi alcoolice, în vecinătatea

„Palatului Ghica", inculpatul B.T. s-a întâlnit cu H.C., iar aceasta l-a

însoțit până la locuința sa.

În

noaptea de 02/03 aprilie 2011, pe fondul consumului excesiv de alcool,

inculpatul B.T. a lovit-o în mod repetat pe H.C., folosind un corp dur din

lemn, de formă cilindrică (un fragment de coadă de lopată), cu lungimea de 60

cm. Loviturile repetate au fost aplicate cu mare intensitate și au vizat, în

principal, partea superioară a corpului (torace, craniu, membrele superioare),

cauzând în final decesul victimei. Inculpatul B.T. a recunoscut infracțiunea

săvârșită, iar în dimineața zilei de 03 aprilie 2011, s-a prezentat de bunăvoie

la Secția 7 Poliție și a sesizat autoritățile despre infracțiunea comisă. În

declarațiile date, inculpatul a afirmat că, datorită consumului excesiv de

băuturi alcoolice nu-și amintește etapele actelor infracționale și nu a fost în

stare să precizeze vreun motiv al agresiunii care a provocat decesul victimei.

Prin

raportul de Expertiză Medico - Legală Psihiatrică s-a concluzionat că numitul B.T.

prezintă diagnosticul de Tulburare de personalitate de tip instabil - impulsiv

și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

În ceea

ce privește victima H.C., aceasta se afla în evidența serviciului de asistență

socială, pentru afecțiuni psihice de care suferea de mai multă vreme,

handicapul victimei fiind unul accentuat. După deces s-a constatat că, timp de

mai multe zile anterioare evenimentului, aceasta nu-și administrase tratamentul

recomandat, situație care i-ar fi provocat o stare psihică confuză.

Actele

de agresiune comise de inculpat care au provocat decesul victimei au fost

corect încadrate în infracțiunea de omor deosebit de grav de către o persoană

care a mai săvârșit un omor, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.

174-176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și pedepsită cu

detențiunea pe viața sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea

unor drepturi.

Curtea a

observat că nu există nicio probă din care să rezulte că victima ar fi săvârșit

vreo provocare, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

inculpatului sau prin altă acțiune ilicită gravă prin care să provoace

puternice tulburări sau emoții inculpatului și care să fi fost la originea

declanșării violențelor din partea inculpatului. Nici inculpatul, în

declarațiile sale, nu a făcut vreo referire la comportamentul provocator al

victimei, rezumându-se să afirme că datorită consumului excesiv de alcool nu-și

amintește motivul agresiunilor sale.

În

consecință, nu s-a putut reține în favoarea apelantului - inculpat circumstanța

atenuantă prev. de art. 73 lit. b) („scuza provocării"), nefiind dovedită

prin niciun mijloc de probă.

Individualizarea

pedepsei de 25 ani închisoare s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72

C. pen., ținându-se seama de gradul ridicat de pericol social concret al

infracțiunii de omor deosebit de grav, de împrejurările concrete ale comiterii

faptei, respectiv modul extrem de violent prin care victima a fost omorâtă,

prin lovituri repetate, aplicate oriunde în zone vitale. Loviturile au fost

declanșate fără vreun motiv plauzibil.

Luând în

considerație diagnosticul constatat prin expertiza psihiatrică și anume

tulburare de personalitate de timp impulsiv, Curtea a observat că inculpatul

este un pericol real pentru cei din jurul său.

De

asemenea, în aprecierea pedepsei s-a luat în calcul și împrejurarea că

inculpatul a mai comis un omor, fiind condamnat anterior la 15 ani închisoare,

în baza art. 174

- 176 lit. a)

și c) C. pen. prin sentința penală nr. 412/1999 a Tribunalului București, fiind

liberat condiționat, având un rest de 1804 zile neexecutat.

Curtea a

reținut că pedeapsa de 25 ani închisoare este aptă să realizeze scopul

preventiv - educativ prev. de art. 52 C. pen., astfel încât nu se impune

reducerea acestei pedepse.

În

raport de gravitatea infracțiunii de omor deosebit de grav, împrejurările reale

ale comiterii faptei și de starea de recidivă, prima instanță a apreciat corect

că se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. potrivit art. 71 C. pen., precum și

interzicerea acelorași drepturi pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 65 C.

pen., ca pedeapsă complementară.

Curtea a

constatat că acțiunea civilă a fost soluționată just acordându-se părții civile

100.000 lei daune morale, proporționale cu suferințele provocate familiei

victimei.

Pentru

aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins,

ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.T.

împotriva sentinței penale nr. 671 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului

București

- secția

a ll-a penală, a menținut starea de arest preventiv și a computat prevenția.

Împotriva

acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.T., criticând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Prin

motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reducerea

pedepsei, aplicată inculpatului.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte consideră că nu poate

avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat B.T., întrucât

din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată

acestuia a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului

cât și a modalității de executare, nefiind identificate alte circumstanțe

favorabile inculpatului care să nu fi fost anterior valorificate de instanțe.

Așadar,

înalta Curte reține că, la individualizarea pedepsei de 25 ani închisoare ce a

fost aplicată inculpatului, s-au respectat exigențele prev. de art. 72 C. pen.,

s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului B.T.,

care, în noaptea de 02/03 aprilie 2011, pe fondul consumului excesiv de alcool,

a lovit-o în mod repetat pe H.C., folosind un corp dur din lemn, de formă

cilindrică (un fragment de coadă de lopată), cu lungimea de 60 cm. Loviturile

repetate au fost aplicate cu mare intensitate și au vizat, în principal, partea

superioară a corpului (torace, craniu, membrele superioare), cauzând în final

decesul victimei, de faptul că inculpatul B.T. a săvârșit fapta dedusă

judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul a mai comis un

omor, fiind condamnat anterior la 15 ani închisoare, în baza art. 174 - 176 lit.

a) și c) C. pen. prin sentința penală nr. 412/1999 a Tribunalului București,

fiind liberat condiționat, având un rest de 1804 zile neexecutat, de persoana

inculpatului, poziția procesuală a acestuia, care a recunoscut și regretat

fapta, însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea

unei pedepse întru-un cuantum de 25 ani închisoare.

Astfel,

înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile

inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul

având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, a recunoscut

infracțiunea săvârșită, în dimineața zilei de 03 aprilie 2011, s-a prezentat de

bunăvoie la Secția 7 Poliție și a sesizat autoritățile despre infracțiunea

comisă. în declarațiile date, inculpatul a afirmat că, datorită consumului

excesiv de băuturi alcoolice nu -și amintește etapele actelor infracționale și

nu a fost în stare să precizeze vreun motiv al agresiunii care a provocat

decesul victimei, astfel că nu poate fi reținută nici susținerea inculpatului

că ar fi fost provocat de victimă.

Față de aceste

considerente, înalta Curte reține că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se

reducerea pedepsei aplicată inculpatului B.T.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul B.T. împotriva deciziei penale nr. 319/A din 24 noiembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția l-a penală.

Va

deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și

arestării preventive de la de la 03 aprilie 2011 la 11 aprilie 2012.

Va

obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.T. împotriva deciziei penale nr. 319/A din 24

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Deduce

din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.T., durata reținerii și

arestării preventive de la 03 aprilie 2011 la 11 aprilie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

aprilie 2012.