ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1115/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 671 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul disp. art. 174 -176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T. la pedeapsa de 25 de ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 61 C. pen.

s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1804 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 412 din 3 septembrie 1999 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, modificată prin decizia penală nr. 552 din 22 noiembrie 1999 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 1367 din 30 martie 2000 a Î.C.C.J. și a contopit restul de 1804 zile cu pedeapsa de 25 de ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare. În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului B.T. În temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat prevenția pentru inculpat de la 3 aprilie 2011 la zi. În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un fragment de coadă de lopată, aflat în custodia D.G.P.M.B. În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. și ale art. 998, 999 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H.D. și a obligat pe inculpat la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale. În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, în actul de inculpare s-a reținut că, în noaptea de 02/03 aprilie 2011, inculpatul B.T. a aplicat lovituri repetate, cu un corp dur, în zona anatomice vitale, victimei H.C., leziunile cauzate conducând la decesul acesteia. Situația de fapt reținută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:- procese-verbale de consemnare a actelor premergătoare - proces-verbal de cercetare a locului faptei și planșe foto - raport medico-legal de necropsie - raport medico-legal de expertiză medico-legală psihiatrică, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, proces verbal de conducere în teren, declarațiile inculpatului, în cursul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată H.D., martorele H.V.

și N.E. și inculpatul B.T. Din declarația părții vătămate H.D., Tribunalul a reținut că se constituie parte civilă cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale iar referitor la fapta a cărei victimă a fost sora sa, a declarat că nu l-a cunoscut și nu crede că sora a avut o relație cu inculpatul deoarece avea unele probleme psihice încă din anul 1998, când era studentă în anul IV la facultate. Referitor la starea de sănătate a surorii sale, victima H.C. a declarat că boala a debutat cu o depresie ca în final, diagnosticul să fie de schizofrenie, aceasta fiind în permanență, în grija familiei de la momentul debutului bolii. Partea vătămată a mai precizat că într-o sâmbătă din luna aprilie 2011, soția sa, împreună cu nora au vizitat-o pe victima H.C.

la domiciliu, i-au dus alimente si au plecat împreună din locuința acesteia iar victima nu Ie-a precizat nimic în legătură cu inculpatul ci doar Ie-a comunicat că dorește să meargă la biserică. Partea vătămată a aflat a doua zi, de la organele de poliție că sora sa a fost omorâtă. Din declarația dată de inculpat a rezultat că recunoaște infracțiunea de omor deosebit de grav pentru care a fost trimis în judecată arătând că, în data de 2 aprilie 2011, a întâlnit-o pe stradă pe victima H.C., a purtat o discuție cu aceasta si a invitat-o la domiciliul său. Pe drum a cumpărat o sticlă cu vin si când a ajuns la domiciliul său, a consumat-o după care a lovit-o pe victima H.C. în zona brațelor si a capului cu o bucată de lemn.

Inculpatul a mai declarat că nu-și amintește dacă a purtat vreo discuție contradictorie cu victima si nici care a fost factorul declanșator al violenței. A mai precizat inculpatul că nu poate să aprecieze dacă victima a avut un comportament anormal în acele momente, arătând că înainte de consumul acelei sticle de vin, în domiciliul său, a mai consumat si alte cantități de alcool. Din declarația martorei H.V. a rezultat că victima H.C. suferea de o boală psihică si se afla în grija sa si a soțului său. În data de 2 aprilie 2011, martora a fost la domiciliul victimei pentru a-i duce alimente, a discutat cu aceasta și a observat că avea o vestimentație de stradă. În urma discuțiilor pe care Ie-a purtat cu victima a înțeles că aceasta intenționa să meargă la biserică.

În data de 3 aprilie 2011, martora a plecat în provincie și în seara aceleiași zile, a fost anunțată de către un comisar de poliție cu privire la decesul cumnatei sale, numita H.C. Referitor la starea de sănătate a victimei, martora a mai declarat că aceasta era orientată în timp si spațiu în ciuda bolii de care suferea, urma un tratament cu neuroleptice având un comportament relativ normal, vorbea frumos, era coerentă și se descurca singură în propria locuință. Din declarația martorei N.E. a rezultat că lucrează în funcția de vânzătoare la SC M. SRL, și în urmă cu câteva luni, era de serviciu la magazinul firmei unde se pregătea să intre în tura de noapte, când un bărbat pe care-l recunoaște ca fiind inculpatul din boxă, i-a cerut un foc pentru a-și aprinde țigara.

Martora a observat că inculpatul era însoțit de o persoană de sex feminin pe care a recunoscut-o din planșele prezentate de organele de urmărire penală, cu precizarea că nu este foarte sigură în ceea ce privește persoana recunoscută. Martora a mai precizat că la acel moment inculpatul se afla în stare de ebrietate și o ținea de braț pe persoana de sex feminin care-l însoțea. În cursul cercetării judecătorești, s-a depus și sentința penală nr. 412 din 03 septembrie 1999 a Tribunalului București, secția a ll-a penală cu referat întocmit de Biroul Executări Penale din care rezultă că aceasta a fost modificată prin decizia penală nr. 522 din 22 noiembrie 1999 a Curții de Apel București prin care s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București si în baza art. 174-176 lit. a), c) C. pen.

a fost condamnat inculpatul B.T. la pedeapsa de 15 ani închisoare. S-a mai menționat că executarea pedepsei a început la 3 iunie 1999 și urma să expire la 21 decembrie 2013 însă inculpatul a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 16 din 08 ianuarie 2009 a Judecătoriei Moreni. Analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul B.T. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen. prin sentința nr. 412/1999 a Tribunalului București. După ce a fost liberat condiționat, inculpatul B.T. și-a improvizat o locuință, cu sprijinul și bunăvoința rudelor sale care locuiesc pe aceeași stradă.

În ziua de 02 aprilie 2011, inculpatul a consumat cantități însemnate de băuturi alcoolice achiziționate de la unitățile comerciale din apropierea locuinței sale; în după-amiaza aceleiași zile, în imediata vecinătate a locașului de cult a Palatului Ghica, inculpatul B.T. s-a întâlnit cu H.C. iar aceasta l-a însoțit până la locuința sa. În noaptea de 02/03 aprilie 2011, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul B.T. a lovit-o în mod repetat pe H.C., folosind un corp dur din lemn, de formă cilindrică, cu lungimea de aprox. 60 cm; loviturile repetate și aplicate cu mare intensitate au vizat în principal partea superioară a corpului (torace, craniu, ambele brațe) iar leziunile astfel cauzate au determinat decesul persoanei.

Conform raportului medico-legal, „Moartea numitei H.C. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unui politraumatism soldat cu șoc traumatic și obiectivat prin plăgi contuze epicraniene, edem cerebral, plămâni și rinichi de șoc, multiple echimoze cu hematoame formate din sânge lichid în părțile moi (țesut celular subcutanat și țesut muscular). Leziunile traumatice care au dus la deces s-au produs prin loviri repetate cu corp dur cu legătură directă de cauzalitate cu tanatogeneza." Vinovăția inculpatului a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești care confirmă că inculpatul B.T. a invitat-o pe victima H.C.

în locuința sa si a lovit-o cu un corp dur, în zona capului si a brațelor, loviri în urma cărora aceasta a decedat. În declarațiile date, cât și cu ocazia reconstituirii, inculpatul a precizat că datorită consumului excesiv de băuturi alcoolice nu-și amintește în mod detaliat toate etapele activității infracționale și nu a putut indica un motiv, nici măcar unul aparent, al agresiunii soldate cu decesul victimei. Cu privire la acest aspect s-a subliniat și faptul că H.C. se încadra în categoria persoanelor cu handicap, fiind în evidența serviciilor de asistență socială, pentru afecțiunile psihice de care suferea de mai multă vreme; handicapul victimei era unul accentuat, iar aceasta putea beneficia de însoțitor.

Aceste date au fost confirmate și de declarația fratelui victimei H.D. și a martorei H.V., cumnata persoanei decedate care au precizat că aceasta era suferindă de aproximativ 30 de ani de boli psihice iar starea sănătății se altera rapid atunci când nu urma tratamentele prescrise. După decesul rudei lor, soții H. au constatat că aceasta nu-și administrase tratamentul recomandat timp de mai multe zile, starea psihică a victimei putând fi factorul declanșator al agresiunii inculpatului, puternic marcat la rândul său de consumul de alcool. Descoperirea în locuința inculpatului a sumelor de bani și bunurilor de valoare ce aparțineau lui H.C. au exclus „ab initio" ipoteza unei motivații materiale a agresiunii; integritatea obiectelor vestimentare aparținând victimei, fără rupturi sau degradări produse în cursul agresiunii au exclus de asemenea o posibilă motivație sexuală a actului agresiv al inculpatului, ipoteză confirmată și de datele necroptice.

Inculpatul nu o cunoștea pe H.C., nu avea cunoștință de afecțiunile psihice ale acesteia iar consumul excesiv de alcool I-a împiedicat să sesizeze eventuale deviații comportamentale ale victimei. Inculpatul B.T. a arătat în declarațiile sale că a lovit-o în mod repetat pe H.C. cu un fragment de coadă de lopată, peste tot corpul, fără a oferi vreo motivare actului său de agresiune. În drept, fapta inculpatului B.T., de a aplica lovituri repetate, cu un corp dur, în zone anatomice vitale, victimei H.C., leziunile cauzate conducând la decesul acesteia, constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, săvârșită în stare de recidivă, prev. de art. 174-176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Tribunalul a reținut că starea de recidivă este atrasă de condamnarea anterioară la pedeapsa de 15 ani închisoare prin sentința penală nr. 412 din 3 septembrie 1999 a Tribunalului București tot pentru o infracțiune de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) și c) C. pen. Prezenta faptă a fost săvârșită de inculpat după liberarea sa condiționată din această pedeapsă de 15 ani având de executat un rest de 1804 zile. În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că partea vătămată H.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale iar Tribunalul a apreciat că se impune admiterea în parte a pretențiilor formulate de acesta întrucât, deși fapta inculpatului a fost de natură să creeze părții vătămate un prejudiciu de ordin nepatrimonial, aceasta nu trebuie să constituie o îmbogățire fără just temei.

Tribunalul a constatat că prin decesul surorii sale, partea civilă H.D. a fost supusă unor suferințe de ordin psihic, moral astfel că este îndreptățită să primească o sumă de bani pentru a compensa pierderea suferită. În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. și ale art. 998, 999 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H.D. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul B.T. și a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. („scuza provocării") și aplicarea art. 76 lit. a) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei care i-a fost aplicată sub minimul special prevăzut de lege (respectiv sub 15 ani închisoare).

Curtea a examinat hotărârea pe baza temeiurilor invocate și a cererilor formulate de apelantul - inculpat și din oficiu întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Apelul declarat de inculpat s-a apreciat că este nefondat. În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, pe baza cărora s-au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului. Din probe a rezultat că, în după-amiaza zilei de 02 aprilie 2011, după ce în prealabil consumase cantități însemnate de buturi alcoolice, în vecinătatea „Palatului Ghica", inculpatul B.T. s-a întâlnit cu H.C., iar aceasta l-a însoțit până la locuința sa. În noaptea de 02/03 aprilie 2011, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul B.T.

a lovit-o în mod repetat pe H.C., folosind un corp dur din lemn, de formă cilindrică (un fragment de coadă de lopată), cu lungimea de 60 cm. Loviturile repetate au fost aplicate cu mare intensitate și au vizat, în principal, partea superioară a corpului (torace, craniu, membrele superioare), cauzând în final decesul victimei. Inculpatul B.T. a recunoscut infracțiunea săvârșită, iar în dimineața zilei de 03 aprilie 2011, s-a prezentat de bunăvoie la Secția 7 Poliție și a sesizat autoritățile despre infracțiunea comisă. În declarațiile date, inculpatul a afirmat că, datorită consumului excesiv de băuturi alcoolice nu-și amintește etapele actelor infracționale și nu a fost în stare să precizeze vreun motiv al agresiunii care a provocat decesul victimei.

Prin raportul de Expertiză Medico - Legală Psihiatrică s-a concluzionat că numitul B.T. prezintă diagnosticul de Tulburare de personalitate de tip instabil - impulsiv și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. În ceea ce privește victima H.C., aceasta se afla în evidența serviciului de asistență socială, pentru afecțiuni psihice de care suferea de mai multă vreme, handicapul victimei fiind unul accentuat. După deces s-a constatat că, timp de mai multe zile anterioare evenimentului, aceasta nu-și administrase tratamentul recomandat, situație care i-ar fi provocat o stare psihică confuză. Actele de agresiune comise de inculpat care au provocat decesul victimei au fost corect încadrate în infracțiunea de omor deosebit de grav de către o persoană care a mai săvârșit un omor, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 174-176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și pedepsită cu detențiunea pe viața sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Curtea a observat că nu există nicio probă din care să rezulte că victima ar fi săvârșit vreo provocare, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității inculpatului sau prin altă acțiune ilicită gravă prin care să provoace puternice tulburări sau emoții inculpatului și care să fi fost la originea declanșării violențelor din partea inculpatului. Nici inculpatul, în declarațiile sale, nu a făcut vreo referire la comportamentul provocator al victimei, rezumându-se să afirme că datorită consumului excesiv de alcool nu-și amintește motivul agresiunilor sale. În consecință, nu s-a putut reține în favoarea apelantului - inculpat circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) („scuza provocării"), nefiind dovedită prin niciun mijloc de probă.

Individualizarea pedepsei de 25 ani închisoare s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii de omor deosebit de grav, de împrejurările concrete ale comiterii faptei, respectiv modul extrem de violent prin care victima a fost omorâtă, prin lovituri repetate, aplicate oriunde în zone vitale. Loviturile au fost declanșate fără vreun motiv plauzibil. Luând în considerație diagnosticul constatat prin expertiza psihiatrică și anume tulburare de personalitate de timp impulsiv, Curtea a observat că inculpatul este un pericol real pentru cei din jurul său. De asemenea, în aprecierea pedepsei s-a luat în calcul și împrejurarea că inculpatul a mai comis un omor, fiind condamnat anterior la 15 ani închisoare, în baza art. 174 - 176 lit. a) și c) C. pen.

prin sentința penală nr. 412/1999 a Tribunalului București, fiind liberat condiționat, având un rest de 1804 zile neexecutat. Curtea a reținut că pedeapsa de 25 ani închisoare este aptă să realizeze scopul preventiv - educativ prev. de art. 52 C. pen., astfel încât nu se impune reducerea acestei pedepse. În raport de gravitatea infracțiunii de omor deosebit de grav, împrejurările reale ale comiterii faptei și de starea de recidivă, prima instanță a apreciat corect că se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. potrivit art. 71 C. pen., precum și interzicerea acelorași drepturi pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 65 C. pen., ca pedeapsă complementară.

Curtea a constatat că acțiunea civilă a fost soluționată just acordându-se părții civile 100.000 lei daune morale, proporționale cu suferințele provocate familiei victimei. Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.T. împotriva sentinței penale nr. 671 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului București - secția a ll-a penală, a menținut starea de arest preventiv și a computat prevenția. Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.T., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reducerea pedepsei, aplicată inculpatului.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat B.T., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată acestuia a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului cât și a modalității de executare, nefiind identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să nu fi fost anterior valorificate de instanțe.

Așadar, înalta Curte reține că, la individualizarea pedepsei de 25 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-au respectat exigențele prev. de art. 72 C. pen., s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului B.T., care, în noaptea de 02/03 aprilie 2011, pe fondul consumului excesiv de alcool, a lovit-o în mod repetat pe H.C., folosind un corp dur din lemn, de formă cilindrică (un fragment de coadă de lopată), cu lungimea de 60 cm. Loviturile repetate au fost aplicate cu mare intensitate și au vizat, în principal, partea superioară a corpului (torace, craniu, membrele superioare), cauzând în final decesul victimei, de faptul că inculpatul B.T. a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul a mai comis un omor, fiind condamnat anterior la 15 ani închisoare, în baza art. 174 - 176 lit. a) și c) C. pen.

prin sentința penală nr. 412/1999 a Tribunalului București, fiind liberat condiționat, având un rest de 1804 zile neexecutat, de persoana inculpatului, poziția procesuală a acestuia, care a recunoscut și regretat fapta, însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 25 ani închisoare. Astfel, înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, a recunoscut infracțiunea săvârșită, în dimineața zilei de 03 aprilie 2011, s-a prezentat de bunăvoie la Secția 7 Poliție și a sesizat autoritățile despre infracțiunea comisă.

în declarațiile date, inculpatul a afirmat că, datorită consumului excesiv de băuturi alcoolice nu -și amintește etapele actelor infracționale și nu a fost în stare să precizeze vreun motiv al agresiunii care a provocat decesul victimei, astfel că nu poate fi reținută nici susținerea inculpatului că ar fi fost provocat de victimă. Față de aceste considerente, înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului B.T. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.T. împotriva deciziei penale nr. 319/A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la de la 03 aprilie 2011 la 11 aprilie 2012. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.T. împotriva deciziei penale nr. 319/A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția l-a penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.T., durata reținerii și arestării preventive de la 03 aprilie 2011 la 11 aprilie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2012.