ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 80/2011, Tribunalul Brăila, în baza

art. 522

1

C. proc. pen. în referire la art. 405-406 C. proc. pen. a respins

ca neîntemeiată cererea petentului-condamnat L.G. de rejudecare a cauzei penale

ce a constituit obiectul Dosarului nr. 637/P/2006.

A menținut

sentința penală nr. 374 din 17 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în

Dosarul nr. 637/P/2006.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut

în vedere următoarele: prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub

nr. 3280/113/2010, petentul-condamnat L.G. a solicitat rejudecarea cauzei penale

ce a făcut obiectul Dosarului nr. 637/P/2006 al Tribunalul Brăila, în conformitate

cu dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen.

În motivarea cererii petentul-condamnat a arătat că întrunește

condițiile prevăzute de art. 522

1

C. proc. pen. pentru admiterea cererii

deoarece a fost judecat și condamnat în lipsă iar pentru punerea în executare a

mandatului de executare a pedepsei a fost extrădat din Spania.

La termenul de judecată din data de 08 octombrie 2010 prima

instanță a admis în principiu cererea de rejudecare a cauzei penale, avându-se în

vedere că petentul-condamnat L.G. nu a fost prezent la nici un termen de judecată,

fiind judecat și condamnat în lipsă și chiar dacă a cunoscut că este cercetat penal

și a părăsit teritoriul țării cu intenția de a se sustrage urmăririi penale și judecății,

nu devin inaplicabile dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen., în cauză.

În rejudecarea cauzei, instanța a procedat la audierea inculpatului

L.G. și la reaudierea martorilor cauzei: I.I., L.M., R.D. și T.A. Potrivit dispozițiilor

art. 327 alin. (3) C. proc. pen. instanța a dat citire declarațiilor martorilor

A.V., B.G. și G.P. care nu au putut fi audiați fiind plecați în străinătate, fără

a se cunoaște adresa unde locuiesc și data revenirii în țară.

Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosar și a probelor

administrate în cauză prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 374 din 17 octombrie 2006 pronunțată

de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 637/P/2006, definitivă la data de 01

noiembrie 2006 prin neapelare s-au hotărât următoarele:

În baza dispozițiilor art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului L.G. la o pedeapsă de 7 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Potrivit dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.

a), b), c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Au fost admise în parte pretențiile civile formulate în cauză

de partea civilă S.G. și potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 15 C.

proc. pen., art. 346 C. proc. pen. în referire la art. 998 C. civ. inculpatul L.G.

a fost obligat să plătească părții civile suma de 2500 RON cu titlul de daune morale

și suma de 500 RON cu titlu de daune materiale respectiv cheltuieli de înmormântare

a victimei.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăila a reținut următoarele:

Victima S.V. a conviețuit aproximativ 5 ani cu martora A.V.

și au locuit împreună în apartamentul acesteia situat în comuna B. jud. Brăila.

Între părți au avut loc numeroase neînțelegeri, având în vedere

că victima avea un comportament agresiv.

În noaptea de 18 din 19 septembrie 2005, martora A.V. s-a întâlnit

la o terasă cafe-bar din apropierea blocului său, cu verișoara sa B.G. și doi prieteni

– L.G. și R.D. Între orele 23

00

și 2

00

au consumat bere, cafea

iar în jurul orelor 2

00

, toți patru s-au retras în apartamentul martorei

A.V.

În același cafe-bar s-a aflat și victima S.V. care a consumat

bere. Pe la orele 3

15

, victima a urcat în locuința concubinei și i-a

dat actul de identitate pe care i-l luase în cursul serii din locuință. A observat

în casă prezența celor doi bărbați necunoscuți dar s-a retras fără a genera vreun

incident.

Pe la orele 9

30

victima a revenit la ușa locuinței

și pentru a discuta împreună, A.V. a invitat-o în casă. În hol au început să se

certe și ajunși în bucătărie victima și-a lovit concubina și a strâns-o de gât,

amenințând-o că o omoară. La auzul țipetelor, din sufragerie a intrat în bucătărie

inculpatul L.G., care a aplicat o lovitură cu pumnul în cap (zona temporală stânga)

victimei, aceasta s-a izbit cu capul de perete iar urmarea loviturii primite s-a

prăbușit, alunecând pe perete.

Pentru aplanarea conflictului, în bucătărie au venit și martorii

B.G. și R.D., l-au luat de braț pe inculpatul L.G. și l-au scos din bucătărie, pentru

a evita lovirea repetată a victimei.

Anterior conflictului, respectiv pe la orele 8

30

,

inculpatul l-a sunat prin telefonul mobil pe martorul T.A. căruia îi ceruse să vină

cu mașina și să îi ducă acasă la Brăila. Când a urcat în apartament, martorul T.A.

a văzut victima căzută pe ciment în bucătărie, iar martorul R.D., pentru a ajuta

victima, a frecționat-o și udat-o cu apă. Martorii au lăsat victima inconștientă,

căzută pe podea în bucătărie și au plecat toți la dispensarul din comuna B., iar

apoi la spitalul din orașul însurăței, anunțând salvarea de la Brăila.

Inculpatul și martorii s-au întors în comuna B. unde a sosit

salvarea, iar în locuință au urcat A.V., B.G. și personalul medical. Inculpatul

și martorii R.D. și T.A. au plecat la Brăila cu mașina celui din urmă.

Personalul salvării a constatat că S.V. era decedat și în aceste

împrejurări a fost sesizată poliția.

Din probele administrate a rezultat că victima a fost lovită

cu pumnul ori palma în cap - în zona tâmplă - ureche dreapta, o singură dată de

către inculpatul L.G. Urmare loviturii victima a fost izbită cu capul de perete

și s-a prăbușit lovindu-se cu capul de pardoseala din beton a bucătăriei, alunecând

pe lângă perete.

În cursul aceleiași zile, la scurt timp după constatarea decesului,

inculpatul a cerut relații prin telefon, prietenei sale, martora A.V., întrebând-o

ce anume a declarat, pentru ca în final, să o amenințe cu moartea.

Timp de câteva zile a manifestat același interes față de cercetări

și a perseverat în amenințările cu moartea adresate telefonic martorei A.V.

Din raportul de constatare medico-legală la autopsie a rezultat

că moartea victimei S.V. a fost violentă. Aceasta s-a datorat hemoragiei meningee

bazale și hematomului peritroncular cu invadare ventriculară, consecințele unui

traumatism cranio-facial minor cu mică plagă contuză pericraniană și contuzii facio-cervicale

multiple survenite la o persoană cu malformație a vaselor de la baza creierului

(cu mare probabilitate anevrism vascular congenital), intoxicație acută etilică

și hepatită cronică.

Leziunile constatate au fost produse prin lovire activă repetată

cu corp dur (posibil palmă, pumn ori picior) și izbire de corpuri dure. Între leziunile

traumatice și moarte extinsă raport de cauzalitate directă, condiționată. Sângele

recoltat de la cadavru conține 2 gr. ‰ alcool.

În cauză s-a constituit parte civilă numita S.G., mama victimei

care a solicitat despăgubiri în valoare de 2.500 RON, iar la instanță 10.000 RON.

Situația de fapt reținută de instanță a fost dovedită cu: procesul

verbal de consemnare a plângerii, nota de sesizare, raportul de constatare medico-legală

autopsie privind pe victima S.V., procesele-verbale de cercetare la fața locului

și planșa foto, declarațiile martorilor G.P., R.D., L.M., B.G., A.V., T.A., declarația

părții civile S.G., procesul verbal de identificare a victimei, copia livretului

militar, nota de concluzii preliminare deces, procesul verbal de identificare a

inculpatului și fișa personală evidență persoană urmărită, mandat de arestare preventivă

din 11 aprilie 2006, procesele-verbale de căutare a inculpatului emise de Poliția

Municipiului Brăila.

Instanța a reținut că fapta inculpatului L.G. de a aplica mai

multe lovituri cu un corp dur victimei S.V. aflată în stare avansată de ebrietate

(2 gr. ‰ alcoolemie) suferind de intoxicație acută etilică și hepatită cronică,

lovind-o cu capul de perete, în cadrul unui conflict spontan și producându-i astfel

leziuni traumatice care au condus la moartea acesteia, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de

art. 183 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere,

conform dispozițiilor art. 72 C. pen., atât pericolul deosebit al faptei comise,

rezultatul produs, respectiv decesul unei persoane, cât și starea de recidivă postexecutorie

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. aplicată inculpatului, în raport de o pedeapsă

de 4 ani și 10 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală

nr. 242 din 26 ianuarie 1998 a Judecătoriei Brăila.

Conform fișei de cazier, a fost arestat la 26 noiembrie 1997

și liberat condiționat la 14 august 2000, cu un rest rămas neexecutat de 619 zile

închisoare.

De asemenea, inculpatul are 34 ani, fără ocupație, s-a sustras

urmăririi penale și judecății și are studii primare.

Tribunalul a aplicat inculpatului L.G. o pedeapsă privativă

de libertate, într-un cuantum prevăzut de legea penală, iar în temeiul art. 71

C. pen. s-a stabilit ca pe durata executării pedepsei principale să execute pedeapsa

accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, partea vătămată S.G.,

mama părții vătămate s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de

2.500 RON reprezentând cheltuieli cu înmormântarea fiului său. A mai precizat în

declarația dată la urmărirea penală că fiul său nu avea ocupație și uneori presta

diferite servicii la care era solicitat de consăteni, consuma băuturi alcoolice,

o dată s-a automutilat, nu a avut familie, soție sau copii.

La instanță a declarat că solicită 5.000 RON cheltuieli de

înmormântare și 5.000 RON daune morale ocazionate cu decesul fiului său.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 14 C. proc. pen.

raportat la art. 998 C. civ., orice faptă a omului săvârșită cu intenție sau prin

neglijență ori prin imprudență, care a cauzat altuia un prejudiciu, obligă pe acela

din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Obligația răspunderii civile delictuale

nu este condiționată de alte împrejurări în afara producerii unui prejudiciu, care,

în speță, trebuie dovedit.

Așa fiind, Tribunalul a reținut că cererea părții civile privind

acordarea daunelor morale este justificată, având în vedere că este mama victimei

și a dispus acordarea de daune morale într-un cuantum rezonabil, având în vedere

modalitatea comiterii faptei, persoana victimei și a inculpatului, situația lor

materială și faptul că limitele în care se acordă acestea nu pot duce la o îmbogățire

fără justă cauză.

Prin cererea formulată, petentul-condamnat L.G. a solicitat

rejudecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 522

1

C. proc. pen.,

admisă în principiu de instanță.

În urma readministrării probelor și audierii inculpatului,

instanța a apreciat că situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă,

încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpat legală, iar soluția dispusă

temeinică și legală.

La individualizarea judiciară a pedepsei în mod corect s-a

reținut că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății și la momentul comiterii

faptei se afla în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 4 ani

și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 242 din 26 ianuarie 1998

a Judecătoriei Brăila, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b)

C. pen.

Față de considerentele expuse, instanța de rejudecare a apreciat

că situația de fapt reținută de instanța de fond este cea corectă iar soluția dispusă

legală și temeinică motiv pentru care nu s-a impus reformarea hotărârii, cererea

petentului-condamnat nefiind întemeiată, respinsă ca atare.

Împotriva sentinței Tribunalului Brăila a declarat apel inculpatul

L.G., criticând hotărârea pentru nelegalitate, întrucât a săvârșit infracțiunea

în stare de provocare solicitând reținerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, atitudinea

victimei în locuința numitei A.V. provocându-i o stare de tulburare sub stăpânirea

căreia a comis fapta. Totodată, a susținut că nu este vinovat de fapta pentru care

s-a dispus condamnarea sa, fiind posibil ca decesul victimei să se datoreze unor

lovituri primite anterior de la fratele său.

Prin decizia penală nr. 178/A din 21 iulie 2011, Curtea de

Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat.

S-a reținut în esență că instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și încadrarea juridică, pe baza unei complete și judicioase analize

a materialului probator administrat în cauză.

Din probe a rezultat că victima a fost lovită cu pumnul ori

palma în cap - în zona tâmplă - ureche dreapta, o singură dată de către inculpatul

L.G. Urmare loviturii, victima a fost izbită cu capul de perete și s-a prăbușit

lovindu-se cu capul de pardoseală din beton a bucătăriei, alunecând pe lângă perete.

S-a constatat că acțiunea victimei de a-și amenința concubina

că o omoară în condițiile în care era într-o stare avansată stare de ebrietate,

nu a avut asupra inculpatului o influență care să-i determine o temere deosebită.

Circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. presupune

existența unei puternice stări de tulburare sau emoție generală de conduita agresivă

a părții vătămate așa încât activitatea infracțională să apară ca o consecință a

acestei comportări. Dacă nu s-a produs o asemenea stare sufletească, acțiunii victimei

nu i se poate recunoaște caracterul de act provocator în sensul art. 73 lit. b)

C. pen. ea rămânând o simplă împrejurare de fapt, o simplă circumstanță de săvârșire

a infracțiunii.

Astfel, intervenția inculpatului pentru aplanarea conflictului

în bucătărie, în condițiile în care victima era în stare avansată de ebrietate,

nu a justificat lovirea puternică a victimei cu pumnul în cap ceea ce a determinat

izbirea cu capul de perete și pe cale de consecință, decesul acesteia așa încât

nu se poate reține scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea

inculpatului.

De asemenea, nu se poate reține nici motivul de apel invocat

de inculpat în sensul că este posibil ca decesul victimei să se fi datorat unor

leziuni anterioare, având în vedere concluziile certificatului medico-legal din

care a rezultat că leziunile au fost produse prin lovire activă cu corp dur, posibil

palmă și pumn, și cu mare probabilitate izbire de corpuri dure între aceste leziuni

și deces existând raport de cauzalitate.

Aceeași concluzie a rezultat și din analiza declarațiilor martorilor

din care a reieșit că inculpatul a aplicat o lovitură cu pumnul în cap victimei

care s-a izbit cu capul de perete și ca urmare a loviturii primite a căzut la pământ,

inconștientă, conform declarației martorului R.D. iar ulterior personalul de la

Salvare chemat la fața locului faptei a constatat decesul victimei. A rezultat o

legătură directă de cauzalitate între fapta inculpatului de lovire a victimei cu

pumnul în cap și decesul acesteia fiind exclusă posibilitatea ca decesul să se datoreze

unor leziuni anterioare.

S-a constatat că instanța de fond pe baza analizei probelor

administrate în cauză în mod judicios a apreciat săvârșirea faptei cu vinovăție

de către inculpat și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor

legale.

De asemenea, instanța de fond a realizat o judicioasă operațiune

de individualizare a pedepsei și a avut în vedere criteriile de individualizare

prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina

inculpatului care a dus la decesul unei persoane dar și persoana inculpatului, recidivist

săvârșind fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie prev. de

art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 178/A din 21 iulie 2011 a Curții

de Apel Galați a declarat recurs inculpatul L.G., invocând cazul de casare prevăzut

de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În motivare, a susținut că instanța a comis o eroare gravă

de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare,

întrucât nu există nicio probă că a săvârșit infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte iar din acest motiv se impune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Moartea victimei a

survenit urmarea loviturilor aplicate de către o altă persoană cu câteva zile anterior

datei de 19 septembrie 2005, iar pe de altă parte se impune a fi reținută în favoarea

sa circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., dată fiind

conduita agresivă anterioară a victimei care i-a pricinuit o puternică tulburare,

sub stăpânirea căreia a comis fapta.

Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că recursul inculpatului L.G. este nefondat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1)

pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt, având

drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită

prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare

de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanța a reținut o anumită situație de fapt

pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă

situație de fapt. Eroarea de fapt există și atunci când situația de fapt stabilită

prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe și nu privește dreptul de apreciere

a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Pentru a constitui

motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esențială, în sensul că a

influențat soluția pronunțată în cauză și a avut drept consecință pronunțarea unei

hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

În cauză, nu este incident cazul de casare prev. de dispoz.

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm

în ipoteza unei situații de fapt stabilite contrar probelor dosarului.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză,

instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt, o justă încadrare

a faptei inculpatului L.G., constatând că vinovăția acestuia a fost dovedită și

întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea

infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Acțiunea infracțională a inculpatului a fost dovedită cu probe

certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere, procesul verbal de cercetare

la fața locului, planșele fotografice aferente, raportul medico - legal de necropsie

nr. 167/A din 6 octombrie 2005, coroborate cu depozițiile martorilor R.D., B.G.,

A.V., T.A., G.P., I.I. inclusiv cu relatările inculpatului făcute pe parcursul procesului.

Martora A.V. a văzut momentul când inculpatul L.G. a lovit

victima S.V. (aflată în starea avansată de ebrietate) cu palma în zona capului,

iar urmarea loviturii primite a căzut cu capul pe cimentul din bucătărie, decedând

la scurt timp.

B.G. a relatat că ajungând în bucătărie a văzut victima căzută,

care nu mai vorbea și nici respira și împreună cu R.D. l-au împiedicat pe inculpat

să mai aplice vreo lovitură victimei, salvarea sosită la fața locului constatând

decesul acesteia.

Martorul R.D. confirmă susținerea martorei B.G., precizând

în plus că inculpatul L.G. le-a relatat că a lovit victima la nivelul capului, în

maxilar, izbind-o cu capul de perete, aceasta a căzut și a intrat în comă.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la

data de 19 septembrie 2005 a reieșit că victima S.V. a fost găsită decedată în locuința

martorei A.V. iar raportul de constatare medico - legală nr. 167/A/2005 din 6

octombrie 2005 a concluzionat că moartea numitului S.V. (în vârstă de 29 ani) s-a

datorat hemoragiei meningee bazale și hematomului peritroncular cu invadare ventriculară,

consecințele unui traumatism cranio-facial minor cu mică plagă contuză pericraniană

și contuzii facio-cervicale multiple survenite la o persoană cu malformație a vaselor

de la baza creierului (cu mare probabilitate anevrism vascular congenital), intoxicație

acută etilică și hepatită cronică. Leziunile constatate au fost produse prin lovire

activă repetată cu corp dur (posibil palmă, pumn ori picior) și izbire de corpuri

dure. Între leziunile traumatice și moarte extinsă raport de cauzalitate directă,

condiționată. Sângele recoltat de la cadavru conține 2 gr. ‰ alcool.

Coroborând concluziile actului medico - legal cu relatările

martorilor A.V., B.G., R.D., a reieșit că, în dimineața zilei de 19 septembrie 2005,

pe fondul unui conflict spontan ce a avut loc în locuința martorei A.V. între aceasta

din urmă - fosta concubină a victimei și victima S.V., inc. L.G. l-a lovit pe S.V.,

aflat în stare avansată de ebrietate (2 gr. ‰ alcool în sânge) în zona capului,

izbindu-l de perete, iar urmare a acțiunii inculpatului acesta a căzut pe plan dur,

leziunile traumatice suferite ducând la deces.

Apărarea inculpatului în recurs (reiterată din apel) anume

că moartea victimei a survenit urmarea loviturilor aplicate de către o altă persoană

cu câteva zile anterior datei de 19 septembrie 2005 nu poate fi reținută pentru

că nu este susținută de probe.

Martorii amintiți au relevat că după agresiunea inculpatului,

S.V. a intrat în comă, nu a mai vorbit și nici „respirat", decedând la scurt

timp (aproximativ două ore), la dosar neexistând mărturia vreunei persoane care

să susțină apărarea inculpatului, cum că o altă persoană a lovit repetat victima

anterior agresiunii sale.

Este adevărat că în actul medico - legal se menționează că

traumatismul cranio - facial minor, contuziile facio - cervicale suferite de victimă

(produse prin lovire activă repetată cu corp dur - posibil palmă, pumn, picior și

izbire de corpuri dure, care au condus la hemoragia meningee și hematom peritroncular

iar în final la deces) au survenit pe fondul unei malformații a vaselor de la baza

creierului victimei (cu mare probabilitate anevrism vascular congenital) intoxicație

acută etilică și hepatită cronică.

Dar în aceste condiții legătura de cauzalitate dintre acțiunea

de lovire a inculpatului și rezultatul produs - moartea victimei nu este înlăturată,

chiar dacă au existat și alți factori contributivi anteriori - cum ar fi o maladie

preexistentă a victimei, pentru că fără activitatea făptuitorului, rezultatul nu

s-ar fi produs.

Pentru existența infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare

de moarte nu este necesar, sub raport obiectiv ca acțiunea făptuitorului să fi provocat

singură moartea victimei, ci este suficient a se constata că între această activitate

și deces există raport de cauzalitate, ceea ce este dovedit în cauză, actul medico

- legal concluzionând că între leziunile traumatice suferite de victimă și moartea

acesteia există raport de cauzalitate direct, condiționat.

Jurisprudența instanței supreme a statuat constant că raportul

de cauzalitate există atunci când inculpatul a pricinuit victimei numeroase leziuni

care, deși au avut ca rezultat moartea, nu prezentau gravitate, mijloacele folosite

nefiind nici ele apte să producă moartea, care s-a datorat unei maladii grave preexistente,

sau în cazul când inculpatul a îmbrâncit victima, iar aceasta căzând și lovindu-se

de un plan dur a încetat din viață, chiar dacă la dezechilibrarea ei a contribuit

și starea de ebrietate în care s-a aflat, sau atunci când inculpatul a produs victimei,

care a murit un traumatism cranio - cerebral prin proiectarea acesteia cu capul

pe asfaltul străzii, chiar dacă în timpul internării ei în spital nu i s-a aplicat

un tratament medical adecvat.

Și în acest caz, inculpatul a produs victimei (aflată într-o

stare avansată de ebrietate) leziuni traumatice, pe fondul unor afecțiuni medicale

preexistente, prin lovire cu corp dur (palmă), în zona capului, izbind-o de o suprafață

dură (perete) și cădere pe plan dur (pardoseala din beton a bucătăriei), ce au condus

la deces.

Cât privește latura subiectivă a infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, se apreciază a fi îndeplinită, inculpatul acționând

cu intenția de a lovi victima, urmarea mai gravă produsă - moartea, fiindu-i imputabilă

pe baza culpei.

În conformitate cu prevederile art. 73 lit. b) C. pen., constituie

circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări

sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită

gravă.

În cauză nu a existat nicio acțiune de provocare din partea

victimei, nefiind dovedită o astfel de acțiune și care să-i fi pricinuit inculpatului

o stare de puternică tulburare sau emoție, sub stăpânirea căreia a comis infracțiunea.

Martor ocular la agresiunea inculpatului asupra victimei din

dimineața zilei de 19 septembrie 2005 a fost numai A.V. - concubina victimei timp

de 5 ani, ceilalți martori relatând momente ulterioare incidentului - iar aceasta

a declarat că în noaptea de 18 din 19 septembrie 2005 împreună cu B.G., R.D. și

inc. L.G. au petrecut la o terasă, în același local aflându-se și victima care a

observat-o. În jurul orelor 4 dimineața cei patru au urcat în apartamentul său,

iar la scurt timp a apărut și victima și observând în casă prezența celor doi bărbați,

a plecat fără a genera vreun conflict. S.V. a revenit în locuința sa în dimineața

zilei de 19 septembrie 2005, într-o stare avansată de ebrietate, a început să o

amenințe și pălmuiască, conflictul dintre cei doi foști concubini derulându-se în

bucătăria apartamentului său. A început să țipe și alertat, inc. L.G. care se afla

cu B.G. și R.D. într-o altă cameră, a venit în bucătărie. În continuare, arată martora,

în momentul în care L.G. a ajuns, victima   "îi dăduse drumul", ea aflându-se

la o distanță de aproximativ 1 metru de fostul concubin S.V., iar inculpatul fără

a-i adresa vreun cuvânt a început să-l lovească.

Provocarea presupune anumite acțiuni din partea victimei anterioare

comiterii infracțiunii de către inculpat ce se pot realiza fie prin violențe fizice

(loviri, vătămări), amenințare, insultă care îi determină inculpatului o puternică

tulburare sau emoție, sub stăpânirea căreia săvârșește infracțiunea.

Or, în cauza dedusă judecății, inculpatul nu a asistat la lovirea

și amenințarea martorei A.V. de către victimă, nu a surprins-o pe aceasta din urmă

lovind martora, ci doar alertat de țipetele martorei a venit în bucătărie și a început

să lovească victima, fără să mai aștepte și alte explicații.

Prin urmare, acțiunile anterioare ale victimei la care inculpatul

nu a fost prezent și nici nu a luat la cunoștință imediat despre acestea, pentru

că a și început să o lovească, nu au fost de natură să-i creeze o puternică tulburare

sau emoție, iar în această stare să săvârșească fapta. Faptul că inculpatul a auzit

țipetele martorei, posibil să-i fi creat o anume tulburare sau emoție, dar aceasta

nu a fost una puternică, în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., care să-i

fi produs o asemenea surescitare nervoasă încât să-i răpească posibilitatea de control

asupra acțiunilor sale, cu atât mai mult cu cât victima era într-o stare avansată

de ebrietate, neînarmată și singură, neînsoțită de vreo altă persoană.

Concluzionând, a fost dovedită vinovăția inculpatului L.G.

în comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte asupra victimei S.V.,

nefiind incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen. și constatând că decizia atacată

este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 178/A din 21

iulie 2011 a Curții de Apel Galați, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul L.G.

împotriva deciziei penale nr. l78/A din 21 iulie 2011 a Curții de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2011.