ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3942/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 861 din 6 august 2008,

Tribunalul București, secția

I

penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea

de rejudecare a cauzei formulată în baza art. 522 C. proc. pen., de petentul

condamnat D.A.

Instanța a reținut că nu este îndeplinită

cerința prevăzută de textul procedural invocat, deoarece persoana a cărei

extrădare s-a solicitat nu a fost judecată și condamnată în lipsă, el fiind

prezent la mai multe termene de judecată la instanța de fond, la un termen de

judecată în apel, lipsind doar la judecarea recursului.

Împotriva acestei sentințe, condamnatul a

declarat apel, soluționat prin respingere, prin decizia penală nr. 211 din 2

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Curtea de apel a reținut, de asemenea, că nu

sunt aplicabile prevederile art. 522 C. proc. pen., întrucât petentul nu a fost

judecat și condamnat în lipsă.

Împotriva deciziei menționate, condamnatul a

declarat recurs susținând că îi sunt aplicabile prevederile art. 522 C. proc.

pen., deoarece deși a fost prezent la unele termene în instanța de fond și de

apel, nu a fost apărat corespunzător de avocatul ales, întrucât acesta îl apăra

și pe un alt

inculpat care avea interese

contradictorii cu el, iar în instanța de recurs nu s-a

prezentat fiind

plecat în Franța pentru efectuarea unui tratament medical.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de

condamnatul revizuient este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 522

1

alin. (l) C.

proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și

condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a

judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că

dispozițiile art. 405 – art. 408 referitoare la rejudecarea cauzei după

admiterea în principiu a cererii de revizuire, se aplică în mod corespunzător.

Acest articol instituie, în realitate, un alt

caz de revizuire în care procedura de admitere în principiu este exclusă,

revizuientul trebuind să dovedească doar îndeplinirea cerințelor prevăzute de

art. 522

1

pentru a se putea judeca din nou cauza de către aceeași

instanță de fond.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte

constată că, într-adevăr, astfel cum au reținut si instanțele de fond și apel,

revizuientul condamnat nu a dovedit că sunt îndeplinite cerințele art. 522

alin. (l) C. proc. pen., pentru a putea fi rejudecată cauza (formând obiectul

dosarului nr. 1216/1998 al Tribunalului București, secția a Il-a penală),

deoarece judecarea și condamnarea acestuia [(la pedeapsa de 5 ani închisoare în

baza art. 215 alin. (1) – (3) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.,

care constituie și pedeapsă rezultantă)] nu s-a dispus în lipsa inculpatului D.A.

Astfel, în instanța de fond, inculpatul D.A.

a fost prezent la 9 termene de judecată, iar la instanța de apel s-a prezentat

la un termen de judecată, lipsind doar la judecarea recursului.

Textul menționat cere însă ca persoana

extrădată să fi fost judecată și condamnată în lipsă, deci să nu fi avut

cunoștință și să nu se fi prezentat la nici un termen de judecată.

Revizuientul a avut cunoștință de proces, de

condamnare, prezentându-se la instanța de fond și apel, iar neprezentarea sa în

recurs

nu-I îndreptățește să solicite

rejudecarea cauzei, în baza art. 522

1

alin. (l) C. proc. pen.

În soluționarea acestei căi extraordinare de

atac sunt irelevante aspectele referitoare la apărarea sa de un anumit avocat,

ori de motivul pentru care nu s-a prezentat în recurs.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuient, hotărârea atacată fiind legală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (până la prezentarea

avocatului ales), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul condamnat D.A. împotriva deciziei penale nr. 211 din 2 septembrie

2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurentul

revizuient la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50

lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

noiembrie 2008.