ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 847

din 12 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 40517/3/2005, Tribunalul București,

secția I penală, a dispus cu privire la inculpații C.M. și M.F., următoarele:

În

baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.F. din infracțiunea prevăzută

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2

pct. 2 lit. b) teza a Il-a și lit. e) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă

art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 alin. (1), alin. (3) teza a Il-a și alin.

(4) teza I și ultima teză din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit.

b) teza a Il-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2)

C. pen., și art. 13 C. pen.,

în infracțiunea

prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b) teza a Il-a și lit. e)

din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1), alin. (3) teza a II-a și alin. (4)

teza I și ultimă din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b)

teza a Il-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă  art. 13 C. pen.,

formulată de inculpat prin apărător, ca neîntemeiată.

În

baza art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit.

b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul

C.M. zis B.,

la pedeapsa de 9 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui

grup infracțional organizat.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

baza art. art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

referire la art. 2 pct. 2 lit. b) teza a Il-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001

cu aplicabilă  art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001

a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

baza art. 13 alin. (1) și (3) teza a II-a și alin. (4) teza I și ultima teză

din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b) teza a II-a și lit.

e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 13 C.

pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 13 din Legea nr. 678/2001 a

interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin.

(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de

12 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturile prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În

baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei,

drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit.

b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul

M.F.,

la pedeapsa de 9 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup

infracțional organizat.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

baza art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu referire

la art. 2 pct. 2 lit. b) teza a II-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă

art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 10

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă

continuată.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001

a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

baza art. 13 alin. (1) și (3) teza a II-a și alin. (4) teza I și ultima teză

din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b) teza a II-a și lit.

e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., si art. 13 C.

pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 13 din Legea nr. 678/2001 a

interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin.

(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de

11 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturile prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În

baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei,

drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

reținerii și arestării preventive de la 13 iulie 2005 la zi.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a

inculpatului M.F.

În

baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat

cu art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpatul C.M., în

solidar cu alți inculpați, la plata sumei de câte 10.000 RON către părțile

civile G.L., A.D., C.I., M.I., G.T., iar pe inculpatul M.F., în solidar cu alți

inculpați, la plata sumei de câte 10.000 RON către părțile civile G.F., G.F., M.I.

și G.T.

În

baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. d) C. pen., a

confiscat de la inculpatul C.M. suma de 5800 EURO, echivalent în lei la cursul

B.N.R. din ziua executării, și de la inculpatul M.F. suma de 5800 EURO,

echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua executării, și a constatat că o

parte din această sumă, respectiv 210 EURO, a fost ridicată de la inculpat.

A

menținut măsura sechestrului dispusă în faza de urmărire penală asupra

imobilului situat în Giurgiu, str. I.C. Brătianu, jud. Giurgiu aparținând

inculpatului M.F. și a ridicat sechestrul dispus asupra autoturismului marca Dacia

1310 de culoare albastră aparținând aceluiași inculpat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în perioada ianuarie

2002 - ianuarie 2004, inculpații C.M. și M.F., împreună cu inculpații C.A., P.A.,

B.G., M.A., C.V., C.L. și B.N. au inițiat și constituit un grup infracțional

organizat, care a desfășurat în mod repetat activități privind traficul de

persoane, respectiv prin înșelăciune, au recrutat mai multe părți vătămate,

dintre care două minore, le-au cazat și le-au transportat în Spania unde, prin

amenințări și violențe fizice, le-au exploatat, obligându-le la practicarea

cerșetoriei, în felul acesta obținând de pe urma lor foloase materiale

considerabile.

Astfel,

la începutul anului 2002, inculpata C.L. s-a deplasat la locuința părților

vătămate M.L. și M.G. (soți), ocazie cu care i-a întrebat dacă nu sunt

interesați să meargă în Spania, unde ea și rudele sale îi pot ajuta să-și

găsească un loc de muncă.

Pentru

ca părțile vătămate să accepte mai ușor, inculpata le-a promis că se va ocupa

ea de toate formalitățile și va achita tot ea cheltuielile, urmând ca ei să le

restituie banii în momentul în care vor începe munca în Spania și, totodată,

le-a sporit încrederea spunându-le că în Spania se află multe rude de-ale sale

care deja muncesc acolo și care, de altfel, le pot asigura și cazarea.

Întrucât

părțile vătămate M.L. și M.G. o cunoșteau pe inculpată de mai mult timp, au

avut încredere în ea și întrucât nu aveau nici o sursă de venituri, precum și

un copil minor în întreținere, au fost încântați să accepte propunerea

inculpatei, dat fiind și faptul că acestea nu știu să scrie și să citească, nu

știau cum se procedează pentru a munci în altă țară și nici nu aveau bani să

plece în Spania.

Astfel

fiind, de acord cu propunerea inculpatei C.L. și potrivit înțelegerii cu

aceasta, într-una din zile, părțile vătămate, împreună cu copilul lor minor, M.B.,

pe care nu au avut cui să-l lase în grijă în România, s-au întâlnit cu aceasta

în Gara de Nord din București de unde au plecat spre Spania.

La

Gara de Nord inculpata C.L. a venit însoțită de alte 30 persoane, bărbați,

femei și copii, din diferite zone ale țării care, de asemenea, urmau să meargă

în Spania împreună cu ei și inculpata.

Din

București - Gara de Nord, părțile vătămate și celelalte persoane, însoțite de

către inculpata C.L. s-au deplasat cu trenul până în Arad, contravaloarea

biletelor de călătorie fiind suportată de către aceasta din urmă, unde

inculpata C.L. a urcat toate persoanele în 2 microbuze, cu care de altfel s-au

și deplasat până în Spania.

Din

verificările efectuate în evidența poliției de frontieră, a rezultat că părțile

vătămate M.L. și M.G. au părăsit teritoriul României la data de 26 martie 2002

prin vama Nădlac, autoturism cu care, de altfel, a trecut granița la aceeași

dată și inculpata C.L.

Ajunse

în Spania la Madrid, părțile vătămate precum și celelalte persoane au fost

urcate de către inculpata C.L. în alte autoturisme și conduse la Salamanca,

unde au fost cazate într-un apartament cu 3 camere în care se mai aflau încă

aproximativ 30 persoane, adulți și copii, astfel cum rezultă din declarațiile

părților vătămate coroborate cu cele ale părții vătămate M.V.

Încă

de la plecare din București, pașapoartele părților vătămate M.G. și M.L. le-au

fost luate de către inculpata C.L., la care au rămas până ce au ajuns în

Spania. Aici aceasta a refuzat să le mai restituie și le-a predat fratelui său,

inculpatul C.M. zis B., ce se afla în apartamentul în care au fost cazați, tot

el fiind cel care le-a adus la cunoștință părților vătămate M.L. și M.G. că de

fapt ei trebuie să

cerșească.

Inițial,

părțile vătămate au refuzat să cerșească, însă inculpatul C.M. zis B. le-a luat

copilul și le-a amenințat că-l va vinde dacă nu merg la cerșit (declarații

părți vătămate coroborate cu cele ale părții vătămate M.V.).

În

atare împrejurări, începând cu zilele următoare, timp de circa 2 luni, părțile

vătămate M.L. și M.G. au fost obligate să cerșească, alături de ei cerșind și

inculpata C.L., în diferite locuri aglomerate din mai multe localități din

Spania, unde erau duse și supravegheate tot timpul de către inculpații C.M., C.A.,

M.A. și B.G., iar în fiecare seară banii obținuți din practicarea cerșetoriei

erau adunați de către unul dintre inculpați și împărțiți între ei.

În

tot acest timp, copilul minor al părților vătămate era ținut în apartament de

către unul din membrii familiei C.

După

o anumită perioadă, întrucât copilul părților vătămate s-a îmbolnăvit, unul

dintre inculpați l-a dus la spital, ocazie cu care a fost nevoit să prezinte și

pașapoartele părților vătămate.

Profitând

de această împrejurare și primind pașapoartele de la cadrele medicale, părțile

vătămate și-au luat și copilul și au reușit să fugă, în felul acesta revenind

în România.

În

declarațiile lor, părțile vătămate au arătat că membrii familiei C. veneau

mereu în România, în scopul recrutării de persoane, pe care le cazau la

locuințele lor din Giurgiu, de unde le transportau în Spania pentru a fi

exploatate, prin obligarea la practicarea cerșetoriei.

De

asemenea, părțile vătămate M.L. și M.G. au arătat în declarațiile lor că, în

perioada în care au fost obligați să cerșească de către cei în cauză, în

locuința acestora din Salamanca l-au cunoscut și pe numitul M.V. care, de

asemenea, a fost adus de către inculpatul C.M. și obligat de către acesta și

ceilalți inculpați să cerșească pentru ei, aspecte ce rezultă și din declarația

părții vătămate M.V.

La

data de 04 ianuarie 2002, partea vătămată M.V. a plecat în Spania cu intenția

de a-și găsi un loc de muncă, auzind de la alte cunoștințe că în Spania se

câștigă foarte bine.

Într-una

din zile, aflându-se în gara din Madrid, unde se adunau foarte mulți cetățeni

români în căutare de locuri de muncă, partea vătămată M.V. a fost abordată de

către inculpatului C.M., care s-a oferit să-l ajute, respectiv i-a promis că

poate să-i găsească un loc de muncă în agricultură, la cules de fructe și

legume.

Întrucât

își căuta un loc de muncă și fiind încântat de propunerea inculpatului C.M.,

partea vătămată a fost condusă de către acesta din urmă în localitatea

Salamanca și cazată într-un apartament cu 3 camere, unde se mai aflau încă

aproximativ 40 persoane, de etnie rromă, care dormeau pe jos, astfel cum

rezultă din declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale părților

vătămate M.G. și M.L.

Aici

inculpatul C.M. i-a solicitat părții vătămate pașaportul sub pretextul că-i

este necesar la găsirea locului de muncă, promițându-i, totodată, că în câteva

zile se va rezolva, însă până la găsirea locului de muncă promis, partea

vătămată a primit de la inculpatul C.M. o copie de pe pașaportul său și mai

multe ziare locale și indicații cu privire la locurile în care trebuie să le

vândă, făcând acest lucru aproximativ 3 - 4 zile, timp în care partea vătămată

și-a dat seama că în realitate era pus la cerșit.

În

același timp inculpatul i-a dat părții vătămate alte haine să se îmbrace, rupte

și murdare și, de asemenea, l-a învățat în limba spaniolă diferite expresii

care traduse în limba română însemnau: „Ajută-mă să pot să-mi cumpăr de mâncare

pentru copii.”

Văzând

că nu-i mai găsește locul de muncă promis, partea vătămată M.V. i-a solicitat

inculpatului C.M. pașaportul, însă acesta a refuzat, amânându-l mereu. Întrucât

partea vătămată a tot insistat în acest sens, în cele din urmă inculpatul a

recurs la amenințări cu bătaia și cu

moartea,

obligându-l

astfel să cerșească pentru el circa 2 luni, motivând tot timpul că are de

plătit chiria și alte

cheltuieli pentru apartamentul în

care l

-a

cazat. Banii obținuți

de

el

prin

practicarea cerșetoriei îi lua inculpatul C.M. sau ceilalți membri ai familiei

sale, pe care, ulterior, partea vătămată i-a identificat în persoana

inculpaților C.A., C.L., M.A. și B.G.

Într-una

din zile, partea vătămată M.V. a fost oprit pe stradă de către organele de

poliție spaniole, fapt pentru care, neavând pașaportul la el, a fost nevoit să

le conducă la apartamentul în care a fost cazat de către inculpați, ocazie cu

care aceștia din urmă au fost nevoiți să predea pașaportul.

Fiind

condus la sediul organelor de poliție pentru verificări, partea vătămată a

profitat de ocazie, și intrând în posesia pașaportului, a reușit să fugă de la

inculpați.

În

luna octombrie 2003, partea vătămată G.L., aflându-se în C.E. din București, s-a

întâlnit cu inculpata P.A. (fostă V.), pe care o cunoștea de mai mult timp,

ocazie cu care aceasta din urmă i-a propus să meargă la muncă în Spania,

spunându-i că o poate ajuta ea în acest sens.

Fiind

de acord cu propunerea inculpatei, partea vătămată a fost condusă de către

aceasta la locuința ei din Giurgiu, unde a fost cazată circa 3 săptămâni,

locuință în care se mai aflau concubinul inculpatei, respectiv inculpatul B.G.

și copiii lor minori, V. și I.

În

perioada cât a locuit la inculpata P.A., aceasta a condus partea vătămată la

domiciliul părinților săi din București, de unde și-a luat pașaportul și

certificatul de naștere al copilului său minor, ocazie cu care și-a anunțat

părinții că va pleca în Spania.

În

acest mod a aflat și concubinul părții vătămate G.L., respectiv partea vătămată

A.D., că va pleca în Spania, fapt pentru care a și căutat-o la locuința

inculpaților din Giurgiu, iar în cele din urmă a acceptat și acesta să plece în

Spania ca urmare a propunerii inculpatului B.G., care le-a promis că în Spania

le va face rost de locuri de muncă în agricultură, unde se câștigă foarte bine

și în acest sens le-a solicitat suma de 600 Euro, motivând că-i sunt necesari

pentru deplasarea lor în Spania, bani pe care i-au dat.

De

asemenea, pentru a-i duce în Spania și a le face rost de locuri de muncă,

inculpații le-au solicitat părților vătămate, în concret părții vătămate G.L.,

să-l treacă peste graniță pe pașaportul ei, pe fiul minor al inculpaților,

respectiv B.V.V.

În

acest scop, deși partea vătămată G.L. avea pașaport, inculpații B.G. și P.A. au

determinat-o să-l declare pierdut, iar cu ocazia obținerii unui alt pașaport a

prezentat și fotografia copilului inculpaților primită de la aceștia, pe care l-a

trecut pe pașaportul ei sub numele copilului său G.N.N.

După

ce au fost rezolvate toate aceste probleme, în luna noiembrie 2003 părțile

vătămate, însoțite de către inculpații B.G. și P.A., precum și de copiii lor

minori B.V. și B.Î., au părăsit teritoriul României prin punctul de trecere a

frontierei Giurgiu, deplasându-se cu 2 autoturisme, iar după ce au trecut

granița, unul din autoturisme s-a întors în România, ei toți continuându-și

drumul până la aeroportul din Sofia, de unde au luat avionul spre

Madrid-Spania, cu un singur autoturism.

Din

verificările efectuate în evidența poliției de frontieră, rezultă că atât

părțile vătămate A.D. și G.L., cât și inculpata P.A. (fostă V.), într-adevăr au

părăsit teritoriul României prin vama Giurgiu la data de 20 noiembrie 2003.

Ajunși

la Madrid, părțile vătămate au fost conduse de către inculpați în Zamora, unde

au fost cazate într-un apartament cu 3 camere în care se mai aflau circa 15 - 20

persoane, unele din ele rude cu inculpatul B.G., identificate ulterior în

persoana inculpaților C.A., C.L., C.M. și M.A.

Inculpatul

B.G. le-a luat pașapoartele părților vătămate A.D. și G.L., precum și suma de

1.800 Euro pe care o mai aveau asupra lor și împreună cu ceilalți inculpați

le-au adus la cunoștință că de fapt ei trebuie să cerșească.

Dat

fiind faptul că erau pentru prima dată într-o țară străină, sunt neștiutori de

carte, au un nivel de cultură destul de scăzut, părțile vătămate, deși nu au

fost de acord să cerșească, nu au găsit o altă soluție, astfel că, începând cu

ziua imediat următoare, timp de circa 2 luni, acestea au fost duse de către

inculpatul B.G. în diferite localități din Spania, unde au fost obligate să

cerșească, toți banii astfel obținuți fiind adunați în fiecare seară de către

inculpat (declarații părți vătămate coroborate cu cele ale părților vătămate B.V.,

B.C. și L.V.).

Tot

timpul cât părțile vătămate cerșeau erau supravegheate în permanență de către

inculpatul B.G., iar atunci când obțineau sume mici din cerșit erau amenințați

sau chiar bătuți, fapt pentru care, în cele din urmă, profitând de neatenția

inculpatului, partea vătămată G.L. a reușit să ia pașaportul său și al

concubinului său din locul în care erau ascunse și să fugă amândoi, revenind în

România la data de 14 ianuarie 2004, ocazie cu care la trecerea frontierei prin

vama Nădlac, nemaiavând minorul cu care figura ca fiind ieșită din țară, părții

vătămate G.L. i s-a întocmit dosar penal, fiind cercetați într-o cauză

separată.

În

cursul anului 2003, partea vătămată C.I., prin intermediul unui coleg de

serviciu, l-a cunoscut pe inculpatul C.M., care i-a promis că o va ajuta să-și

găsească un loc de muncă în Spania, respectiv în agricultură la cules de

fructe.

Având

o situație materială precară, partea vătămată a fost încântată de propunerea

inculpatului, fapt pentru care a acceptat. Pe lângă partea vătămată C.I.,

inculpatul C.M. a mai racolat și alte persoane pe care le-a urcat într-un

autocar cu care s-au deplasat până în Spania, toate cheltuielile fiind

suportate de către inculpat.

Până

în Spania au fost însoțiți de un bărbat necunoscut, rudă a inculpatului, care

i-a condus în localitatea Valadolid, într-un apartament în care locuiau

inculpații C.A., C.V., C.L. și alte rude ale acestora, precum și numitul G.T.

și soția sa, amândoi din Giurgiu.

Ajunsă

în acest apartament, membrii familiei C. i-au adus la cunoștință că, de fapt,

ea a fost adusă în Spania pentru a cerși pentru ei.

După

aproximativ 3 săptămâni a venit în Spania și inculpatul C.M. cu alte persoane,

despre care știa că sunt din Caracal și care nu au putut să plece odată cu ea

întrucât nu aveau pașapoarte, rămânând acasă la inculpatul C.M. pentru ca

acesta să le obțină pașapoartele, persoane care la rândul lor au fost și ele

obligate de către membrii familiei C.

Astfel,

în fiecare zi partea vătămată C.I., precum și celelalte persoane erau duse de

către inculpatul C.M. sau C.A. cu autoturismul în diferite locuri din mai multe

localități din Spania, unde erau obligate să cerșească, toți banii astfel

obținuți fiindu-le luați seara de către unul din inculpați. în acest sens,

inculpații țineau o evidență foarte strictă cu tot ceea ce obținea fiecare din

cerșit.

Tot

timpul cât cerșeau erau în permanență supravegheați de către unul dintre

inculpați, iar noaptea dormeau pe unde apucau, sub cerul liber, lângă mașina

inculpaților, în timp ce aceștia dormeau în mașină. Uneori, când ploua sau era

vreme urâtă, dormeau cu toții în mașina inculpaților.

La

sfârșitul lunii iulie 2003, partea vătămată C.I., într-una din zile când au

fost duși de către inculpați să cerșească la o petrecere cu specific spaniol,

profitând de faptul că era mare aglomerație, precum și de neatenția

inculpaților, împreună cu numitul G.T. și concubina acestuia au reușit să fugă

și să se întoarcă în România. în perioada cât a cerșit pentru inculpați partea

vătămată C.I. a susținut că a obținut din cerșit circa 5000 Euro, bani ce i-au

fost luați în totalitate-de către membrii familiei C.

În

cursul lunii ianuarie 2003, inculpații M.F., C.A. zis B., M.A. zis H., B.G. zis

G. și B.N. zis B. s-au dus la domiciliul părților vătămate A.D., A.D. și A.N.,

minoră în vârstă de 15 ani la acea data, ocazie cu care le-a spus că pot să-i

ajute să-și obțină locuri de muncă avantajoase în Spania cu contract de muncă

în agricultură.

Întrucât

nu aveau pașapoarte și nici bani pentru a se deplasa în Spania, inculpații s-au

oferit să se ocupe ei de obținerea pașapoartelor și să suporte toate

cheltuielile ocazionate de transportul lor în Spania.

După

ce au fost obținute toate actele necesare de către inculpați, părțile vătămate

A.D., A.D. și A.N. au părăsit România prin vama Vârșad cu un microbuz în care

se mai aflau și alte persoane din Oltenița, unii chiar vecini de-ai lor,

respectiv G.F., G.E., G.

M.,

G.M.

și alții.

Astfel,

din verificările efectuate în evidența poliției de frontieră rezultă că părțile

vătămate A.D., A.D. (fostă A.) și fiica lor A.N., precum și inculpații C.A., C.V.,

B.G., M.A., B.N. și M.F. au părăsit teritoriul României, la data de 21 ianuarie

2003, prin punctul de trecere al frontierei Vârșad. La aceeași dată și prin

același punct de trecere a frontierei au părăsit teritoriul României și părțile

vătămate G.F., G.F., L.F.L. și M.I.

Din

aceleași verificări a rezultat că părțile vătămate A.N., A.D. (fostă A.), A.D.,

G.F. și G.F., precum și inculpatul M.A. au părăsit teritoriul României cu același

autoturism, părțile vătămate L.F.L. și M.I., împreună cu inculpații C.A., M.F.

și M.F. au părăsit teritoriul României cu autoturismul, iar inculpații B.G. și B.N.

au trecut granița României cu autoturismul.

Ajunse

în Spania în localitatea Zamora, părțile vătămate A.D., A.D. și A.N. au fost

oprite de către inculpații M.A. și C.M., care le-au cazat într-un apartament în

care locuiau aceștia.

Începând

cu a doua zi au fost duse de către cei doi inculpați direct în stradă, la

diferite intersecții și obligați să cerșească, obținând în acest fel sume

cuprinse în jur de 25 - 30 euro pe zi, bani ce le erau luați în totalitate în

fiecare seară de către inculpați. Atunci când obțineau sume mai mici din

cerșit, inculpatul M.A. îi transporta în alte localități cu un microbuz condus

chiar de el, localități ca Bilbao, Hihon, Santander și altele.

În

ceea ce privește pe inculpatul M.F., părțile vătămate au menționat că acesta

s-a ocupat doar de transportul lor în Spania, după care nu l-au mai văzut în

perioada cât au stat în Spania.

Deși

în repetate rânduri părțile vătămate au refuzat să mai cerșească, insistând cu

privire la locurile de muncă promise, inculpatul M.A. le-a spus că nu au

încotro deoarece ei au cheltuit foarte mulți bani cu deplasarea lor în Spania,

fapt pentru care sunt nevoiți să cerșească până la restituirea datoriei.

Într-una

din zile, aflându-se la cerșit în localitatea Bilbao, părțile vătămate A.D., A.D.

și A.N. au reușit să fugă și să se prezinte la poliția locală, ocazie cu care

au reușit să revină în România.

În

luna ianuarie 2003, partea vătămată G.F. a fost recrutat de către inculpații M.F.,

C.A., M.A., B.G. și B.N., care s-au deplasat la domiciliul său și i-au propus

atât lui, cât și familiei sale să meargă în Spania, unde ei le pot face rost de

locuri de muncă în agricultură.

Fiind

de acord cu propunerea inculpaților și întrucât nu avea pașaport și nici bani

pentru a se deplasa în Spania, inculpații s-au oferit să-l ajute ei în acest

sens, ceea ce au și făcut, respectiv au suportat toate cheltuielile ocazionate

atât de

obținerea

pașaportului, cât și de

deplasarea

sa în

Spania.

După

ce a obținut pașaportul, inculpații au luat partea vătămată de la domiciliu și

împreună cu alte persoane a fost condus în Spania.

Așa

cum s-a reținut anterior, partea vătămată G.F. a părăsit teritoriul României,

la fel ca și părțile vătămate A.D., A.D. și A.N., însoțiți fiind de către

inculpatul M.A., la data de 21 martie 2003 prin punctul de trecere al

frontierei Vârșad.

Ajunși

în Spania în localitatea Zamora, inculpații au împărțit între ei toate

persoanele pe care le aduseseră din România, partea vătămată G.F. fiind oprit

de către inculpatul C.A., care, încă de a doua zi, „i-a arătat locurile în care

trebuia să meargă la muncă și anume în stradă la cerșit, punându-i în brațe

câteva ziare și niște înscrisuri în limba spaniolă”, înscrisuri prin care se

apela la mila publicului, lucru pe ca l-a făcut timp de aproximativ un an de

zile, până când inculpatul C.A. a considerat că s-a achitat sumele de bani

datorate, sume de bani reprezentând cheltuielile ocazionate de deplasarea lui

în Spania, precum și de întreținerea sa și l-a lăsat să plece.

Ca

și în situația anterioară, partea vătămată G.F. a fost recrutat de către

inculpații M.F., C.A., M.A., B.G. și B.N. în aceleași condiții și împrejurări,

ocazie cu care aceștia din urmă i-au propus să meargă în Spania, spunând că

aici pot face rost de locuri de muncă în agricultură.

Întrucât

nici partea vătămată G.F. nu avea pașaport și bani să se deplaseze în Spania,

inculpații s-au ocupat și de acest aspect, în sensul că ei au suportat toate

cheltuielile în vederea obținerii pașaportului.

După

ce a obținut pașaportul, partea vătămată G.F. a părăsit teritoriul României, la

data de 21 martie 2003, împreună cu părțile vătămate A.D., A.D., A.N. și G.F.

prin punctul de trecere al frontierei Vârșad, împreună și cu inculpații M.F., C.A.,

M.F., M.A., B.G. și B.N., grupați în cele trei autoturisme menționate anterior.

Ajuns

în Spania în localitatea Zamora, și această parte vătămată a fost obligată de

către inculpații M.F., C.A., M.A., B.G. și B.N. să practice cerșetoria pentru

ei și nicidecum aceștia nu le-au făcut rost de vreun loc de muncă așa cum le-a

promis în România.

În

cursul anului 2002 partea vătămată S.C. a aflat de la fratele său S.P. că inculpatul

C.A., care se afla de mai mult timp în Spania, a venit în România „pentru a mai

căuta cetățeni români care doresc să muncească în Spania în agricultură la

cules de banane, portocale, măsline”.

Fiind

interesată de o astfel de muncă, partea vătămată S.C. s-a deplasat la locuința

inculpatului C.A. din Giurgiu și din discuțiile purtate i-a confirmat acest

aspect și totodată „s-a oferit să-i plătească drumul din România în Spania și

să-i ofere un loc de muncă la patroni spanioli cunoscuți de către el, unde urma

să primească câte 30 - 40 Euro pe zi, asigurându-i și cazarea și masa pe o

perioadă de 3 luni”, iar pentru acest serviciu, partea vătămată urma să-l

despăgubească după ce începea munca în Spania.

Astfel

fiind, încântat de oferta inculpatului, la data de 23 septembrie 2002, partea

vătămată S.C. împreună cu fratele său S.P., precum și alte 23 persoane pe care

nu le cunoștea, fiind din alte localități, persoane ce erau la locuința

inculpatului C.A. și pe care acesta din urmă le-a urcat într-un microbuz parcat

la poarta locuinței sale, au părăsit teritoriul României prin punctul de

trecere al frontierei Vârșad.

Înainte

de a trece prin vamă, inculpatul C.A. le-a luat pașapoartele tuturor

persoanelor aduse de el, tot el fiind acela care le-a prezentat și la control,

după care a trecut frontiera României prin același punct și la aceeași dată,

însă cu alt autoturism, întâlnindu-se din nou cu acesta în Spania, localitatea

Zamora.

Din

verificările efectuate în evidența poliției de frontieră a rezultat că, într-adevăr,

inculpatul C.A. a părăsit teritoriul României, la data de 23 septembrie 2002,

prin vama Vârșad.

În

Zamora - Spania, inculpatul C.A. zis B. și alte rude ale sale, respectiv

inculpații M.A. zis H., M.F. „ginerele lui B.” și C.M. zis B. „fiul lui B.”,

l-au cazat într-un apartament cu mai multe camere închiriat de către aceștia

din urmă, ocazie cu care i-a spus că „le datorează suma de 2000 Euro,

reprezentând cheltuielile de drum efectuate de ei cu el și că nu va lucra în

agricultură, iar pentru a-i da acești bani urmează să cerșească în folosul

acestora”.

Deși

a refuzat să cerșească, partea vătămată S.C. împreună și cu celelalte persoane,

au fost obligați să cerșească timp de aproximativ 6 luni fiind transportați în

acest sens cu un microbuz în diferite locuri aglomerate din mai multe

localități ale Spaniei, în special de către inculpații C.A. și fiul său C.M.

Toți banii obținuți din cerșit îi erau luați de către inculpați, în mod

frecvent de către inculpatul C.M. zis, „B.” „care îi trecea într-un carnețel,

iar banii mărunți îi schimba în euro și îi depunea în bănci”.

În

luna februarie 2003, partea vătămată S.C., profitând de neatenția inculpatului C.M.,

a reușit să-și ia pașaportul de la acesta și să fugă, ocazie cu care s-a

prezentat autorităților spaniole care l-au returnat în România.

Astfel,

din verificările efectuate rezultă că partea vătămată S.C. a fost returnat în

România la data de 20 februarie 2003.

Declarațiile

părții vătămate S.C. se coroborează și cu cele ale martorei B.S., concubina sa,

care arată că în perioada în care partea vătămată se afla în Spania a încercat

să ia legătura telefonic cu acesta, însă nu a reușit, întrucât inculpatul C.M.

a refuzat să i-l dea la telefon.

În

cursul lunii ianuarie 2003, inculpații C.A., M.F. și C.M. s-au deplasat la

locuința părților vătămate L.F.L., minoră în vârstă de 15 ani la acea dată, și

M.I. (concubin) ocazie cu care aceștia le-au propus să meargă în Spania, unde

ei le pot asigura câte un loc de muncă în agricultură, „unde vor fi plătiți cu

suma de 45 euro pe zi, iar cazarea și hrana sunt

asigurate

de ei și

patronul

la

care

vor lucra”.

Fiind

sărace, părțile vătămate au fost încântate de oferta celor trei inculpați și

întrucât nu aveau bani pentru a se deplasa în Spania, aceștia i-au asigurat că

vor suporta ei toate cheltuielile ocazionate în acest sens, urmând ca după ce

vor începe munca în Spania, să le restituie banii astfel cheltuiți.

După

ce au lămurit aceste aspecte, părțile vătămate fiind mulțumite de oferta

făcută, inculpații i-au transportat cu un microbuz în Oltenița, unde au fost

cazați 2 zile la niște rude de-ale inculpaților, timp în care aceștia au mai

racolat și alte persoane din Oltenița pe care să le ducă în Spania în același

scop, aproximativ 20 de persoane pe care le-au îmbarcat în 2 microbuze și le-au

transportat în Spania.

În

urma verificărilor efectuate a reieșit că părțile vătămate L.F.L. și M.I.,

împreună cu inculpații C.A., M.F. și M.F. au părăsit teritoriul României la

data de 21 ianuarie 2003 prin punctul de trecere al frontierei Vârșad.

La

transportarea acestor părți vătămate au participat și inculpații M.A. și B.N.,

care au trecut frontiera de stat a României cu autoturisme diferite și

bineînțeles și alte părți vătămate, așa cum s-a reținut anterior.

Ajunse

în Spania, inculpații C.A., M.F. și C.M. le-au spus „că de fapt nu există nici

un loc de muncă și că trebuie să cerșească pentru ei, cu atât mai mult cu cât

au cheltuit foarte mulți bani cu deplasarea lor în Spania”.

Ca

atare, în zilele care au urmat, timp de aproximativ 3 luni părțile vătămate au

fost duse de către inculpați în diferite localități, unde au fost obligate să

cerșească, fiind tot timpul supravegheate de către aceștia, iar noaptea culcate

în microbuzul cu care le deplasau. Banii obținuți de către părțile vătămate din

cerșit erau încasați în totalitate de către inculpați.

Într-una

din zile, profitând de neatenția inculpaților, părțile vătămate L.F.L. și M.I.

au reușit să fugă și să revină în România.

La

începutul anului 2003, părțile vătămate G.T. și D.R.M., fostă M. (concubini)

l-au cunoscut pe inculpatul C.M. zis B., despre care au aflat că a ajutat pe

foarte multe persoane, printre care și pe partea vătămată C.H. să-și găsească

loc de muncă în Spania în agricultură.

Fiind

și ei interesați în acest sens, inculpatul C.M. le-a promis că le va găsi loc

de muncă în agricultură la cules de fructe, unde vor câștiga 4 Euro la fiecare

ladă de fructe culese, din care 1 Euro urma să-i dea inculpatului M.A. zis H.,

despre care inculpatul C.M. le-a spus că va fi cel care se va ocupa de ei.

Întrucât

părțile vătămate nu aveau pașapoarte și nici bani, inculpatul C.M. s-a ocupat

de acest aspect, suportând toate cheltuielile aferente obținerii pașapoartelor,

precum și cele necesare deplasării părților vătămate în Spania.

Din

Giurgiu au fost conduși la Arad de către inculpații C.A., M.F. și C.M. cu un

microbuz condus de către acesta din urmă, iar la Arad inculpații i-au urcat în

alt autoturism cu destinația Spania - Barcelona, achitând șoferului

contravaloarea călătoriei până în Barcelona, unde urma să se întâlnească cu cei

3 inculpați, conform înțelegerii cu aceștia.

Astfel,

în urma verificărilor efectuate rezultă că părțile vătămate G.T. și D.R.M. au

părăsit teritoriul României la data de 08 august 2003 prin punctul de trecere

al frontierei Turnu Arad.

Inculpații

C.A., M.F. și C.M. au trecut frontiera de stat a României cu un alt autoturism,

separat de ei, respectiv cu cel care s-au deplasat cu toții până la Arad. La

transportarea părților vătămate au participat și inculpații M.A., B.N., B.G. și

M.F., care s-au deplasat concomitent cu alte autoturisme, având bineînțeles și

alte persoane.

Astfel,

în urma verificărilor efectuate a rezultat că inculpații C.A., M.F. și C.M. au

părăsit teritoriul României la aceeași dată ca și părțile vătămate, respectiv

la data de 08 august 2003, însă prin punctul de trecere al frontierei Nădlac.

Ajunși

în Spania, la Barcelona, părțile vătămate s-au întâlnit iarăși cu cei trei

inculpați mai sus arătați, care i-au transportat în altă localitate din Spania

și le-au cazat într-un apartament în care se afla și inculpata C.L. în acest

apartament părțile vătămate au găsit-o și pe partea vătămată C.I.

Cu

această ocazie, inculpații le-au adus la cunoștință părților vătămate G.T. și D.R.M.

că, de fapt, ei au fost aduși să cerșească, mai ales că au cheltuit foarte

mulți bani cu transportul lor în Spania și trebuie să-și recupereze banii.

După

ce le-a fost adus la cunoștință că trebuie să meargă la cerșit, inculpatul C.M.

i-a luat părții vătămate G.T. o parte din îmbrăcăminte și l-a trimis la cerșit

desculț întrucât pantofii pe care-i avea el erau noi.

Astfel

fiind, începând cu zilele următoare, timp de aproximativ 2 luni, părțile

vătămate au fost obligate să cerșească în diferite localități din Spania, fiind

duși de regulă cu un microbuz de către inculpatul C.M., iar banii astfel

obținuți fiindu-le luați în totalitate de către inculpați.

După

aproximativ 2 luni, părțile vătămate G.T. și D.R.M. împreună cu partea vătămată

C.I., precum și cu alte persoane obligate de către inculpați să cerșească,

profitând de neatenția acestora au reușit să fugă de la ei, întorcându-se în

țară.

Conform

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea unui grup

infracțional organizat ori

aderarea

sau

sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare

de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar conform alin. (3) al

aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de

săvârșirea unei infracțiuni grave, se aplică regulile de la concursul de

infracțiuni.

Legea,

prin art. 2 alin. (1) lit. a) definește „grupul infracțional organizat” ca

fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există

pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau

mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect

un

beneficiu

financiar sau alt

beneficiu

material;

nu

constituie

grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii

imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o

structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul

grupului.

Analizând

activitatea desfășurată de inculpați, astfel cum rezultă din ansamblul probelor

administrate în cauză, în raport cu definiția dată în dispozițiile legale

anterior menționate, tribunalul reține că între inculpați, care de altfel sunt

toți rude sau afini între ei, exista cu certitudine o înțelegere privind

săvârșirea faptelor reținute în cauză în sarcina lor, acționând în mod

organizat.

Astfel,

inculpatul C.A. și inculpata M.F. sunt soț și soție, iar inculpații C.M., C.L.

și M.A. sunt copiii acestora. Totodată, inculpata C.L. este concubina

inculpatului M.F. În ceea ce privește pe inculpatul B.G. (fratele inculpatului C.A.),

acesta este concubinul inculpatei P.A.

În

cadrul activității infracționale desfășurate, inculpații, care se aflau de mai

mult timp în Spania, veneau pe rând, periodic în România, ocazie cu care rolul

acestora era de fiecare dată acela de a recruta alte persoane pe care să le

ducă cu ei în Spania în scopul de a fi exploatați prin obligarea lor la

practicarea cerșetoriei.

Fie

că un singur inculpat se ocupa de racolarea părților vătămate, fie că de acest

lucru se ocupau mai mulți inculpați, toți inculpații aveau, mai mult sau mai

puțin, câte un rol fie în transportarea lor, fie în primirea sau cazarea pe

teritoriul Spaniei, fie în supravegherea acestora cât timp erau la cerșit.

Astfel,

inculpata C.L. a fost cea care a racolat mai multe persoane pe care tot ea le-a

transportat în Spania, însă la obligarea acestora să cerșească și la

supravegherea lor au participat și inculpații C.M., C.A., M.A. și B.G.

Inculpatul C.M. s-a ocupat de racolarea părții vătămate M.V., pe care însă l-a

dus în locuința în care se aflau și alți membri ai familiei care s-au ocupat de

supravegherea acestuia.

Conlucrarea

inculpaților rezultă și din modalitatea de desfășurare a faptei. Astfel,

inculpata P.A. a racolat părțile vătămate G.L. și A.D. pe care le-a dus la

locuința din Giurgiu unde se afla și inculpatul B.G., care împreună cu

inculpata P.A. i-a transportat în Spania la o locuință în care se mai aflau și

inculpații C.M., C.A., C.L. și M.A. În același fel s-au întâmplat faptele și cu

privire la părțile B.V., B.C. și L.V., care au fost racolate de către

inculpatul B.G., întâmpinate și cazate în Spania de către inculpatul B.N.

aproximativ o lună de zile până când au sosit inculpații B.G. și P.A. care

le-au preluat și s-au ocupat de acestea în continuare.

Însă,

elocvente în sensul organizării și conlucrării dintre inculpați în săvârșirea

faptelor reținute în sarcina lor sunt declarațiile părților vătămate A.D., A.D.,

A.N., G.F. și G.F., coroborate, bineînțeles, și cu procesele-verbale de

verificare în evidențele poliției de frontieră, din care rezultă că inculpații M.F.,

C.A., M.A., B.G. și B.N. au racolat aceste părți vătămate mergând în

localitatea lor de domiciliu, acești inculpați împreună și cu inculpata M.F.

s-au ocupat de transportul părților vătămate în Spania, iar aici toate părțile

vătămate au fost

„împărțite între

inculpați”

și duse la locuințele unde se mai

aflau și ceilalți inculpați, ocupându-se cu toții de acestea.

Din

toate aspectele anterior prezentate, instanța concluzionează că inculpații au

acționat organizat, într-un grup format din mai multe persoane (respectiv 9

inculpați), că acest grup a acționat o perioadă lungă de timp, respectiv

ianuarie 2002 - ianuarie 2004, și în mod coordonat în scopul comiterii

infracțiunilor de trafic de persoane pentru a obține beneficii financiare,

fiind astfel îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere

și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de dispozițiile

art. 7 alin. (1) și alin (3) din Legea nr. 39/2003, urmând ca instanța să-i

condamne pe toți inculpații în baza acestui text legal.

Cu

privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în

sarcina inculpatului M.F. prin înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.

pen., formulată de acest inculpat prin apărător, instanța constată că este

neîntemeiată și o va respinge pentru următoarele considerente:

Așa

cum s-a reținut la situația de fapt, inculpatul M.F. a participat alături de

unii dintre ceilalți inculpați la racolarea părților vătămate A.D., A.D., A.N.,

G.F. și G.F., dintre care partea vătămată A.N. era minoră în vârstă de 15 ani

la acea dată, participând în continuare și la transportarea acestora în Spania.

De asemenea, inculpatul M.F. a participat, alături de inculpații C.A. și M.F.,

și la transportarea părților vătămate L.F.L., în vârstă de 15 ani la acea dată,

și M.I.

Astfel

fiind, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale luate în scopul

obținerii de venituri din obligarea părților vătămate împotriva voinței lor să

cerșească, inculpatul M.F. a săvârșit mai multe acte materiale ce intră în

conținutul infracțiunii de trafic de persoane, fiind vorba de mai multe părți

vătămate și două acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de trafic

de minori, respectiv actele materiale săvârșite față de părțile vătămate A.N.

și L.F.L.

La

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în

vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor, contribuția

concretă a fiecărui inculpat la comiterea acestora, modalitatea de săvârșire a

faptelor, respectiv forma continuată, dar mai ales faptul că inculpații au

profitat de starea materială precară a părților vătămate și de faptul că

acestea nu știu să scrie și să citească, fiind astfel victime sigure, foarte

ușor de convins și de exploatat, precum și circumstanțele personale ale

inculpaților.

Împotriva

acestei hotărâri,

inculpații

M.F. și C.M.

au formulat apel la data de 13 iulie

2006, respectiv 14 iulie 2006, prin intermediul apărătorilor aleși.

Inculpatul M.F.

a solicitat să se dispună

achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește intenția ca element subiectiv

al infracțiunilor reținute în sarcina sa, având în vedere împrejurările

contradictorii ce rezultă din declarațiile succesive ale părților vătămate. în

subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Pe

latură civilă, inculpatul M.F. a susținut că modalitatea în care instanța de

fond a stabilit plata despăgubirilor este netemeinică, având în vedere că din

probele administrate nu rezultă că ar fi primit vreo sumă de bani.

Inculpatul C.M.

a solicitat să se dispună

achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele reținute în sarcina sa nu

există, iar instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ pentru lămurirea

situației de fapt, limitând cercetarea judecătorească la preluarea

rechizitoriului. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei

aplicate, având în vedere lipsa antecedentelor penale și circumstanțele sale

personale.

Prin

decizia penală nr. 898/ A din 22 decembrie

2006

a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, pronunțată

în dosarul nr. 40517/3/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul

C.M.

(alături

de apelurile declarate de alți coninculpați condamnați în aceeași cauză).

Prin

decizia penală nr. 4302 din 19 septembrie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul

C.M.

(alături de recursurile declarate de

alți coinculpați condamnați în aceeași cauză). Prin aceeași decizie a fost

admis recursul declarat de inculpatul

M.F.,

s-a casat decizia penală numai în ceea ce îl privește pe

acest inculpat

și s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că instanța de apel a omis să se

pronunțe cu privire la apelul declarat de acest inculpat.

În

apel, după rejudecare, s-a pronunțat

decizia

penală nr. 39/ A din 14 februarie 2008

a Curții de Apel București, secția

a Il-a penală, în dosarul nr. 7245/2/2007, prin care s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul

M.F.

Prin

decizia penală nr. 1606 din 09 mai 2008

a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de inculpatul

M.F.,

s-a casat decizia penală atacată și

s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se

că apelul declarat de inculpat nu a fost soluționat nici prin decizia

pronunțată cu ocazia rejudecării.

În

apel, după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

secția a Il-a penală, la data de 23 mai 2008, sub nr. 3027/2/2008.'

La

data de 05 iunie 2008 a fost atașată la dosar declarația inculpatului

C.M.

din data de 12 aprilie 2008, prin

care acesta a precizat că declară

apel

peste termen

împotriva hotărârii primei instanțe

pronunțată în cauza de față.

La

termenul din data de 21 august 2008, Curtea a invocat, din oficiu,

inadmisiblitatea apelului declarat de inculpatul C.M., această chestiune fiind

pusă efectiv în discuție la termenul de judecată din data de 27 octombrie 2008,

când Curtea a procedat și la ascultarea inculpaților M.F. și C.M.

În

dezvoltarea motivelor de apel,

inculpatul

M.F.

a reiterat criticile ce au constituit, totodată, motive de

recurs împotriva deciziei penale nr. 39/ A din 14 februarie 2008, arătând

următoarele:

a)

instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată, prin denaturarea

probelor administrate. Astfel, ieșirea din țară a inculpatului M.F. la data de

23 ianuarie 2003, împreună cu părțile vătămate A.D., A.D. și A.N., precum și

presupusele ieșiri din țară ale aceluiași inculpat la datele de 08 august 2003

și 23 septembrie 2003 nu au fost confirmate de probatoriul administrat și nici

nu au fost reținute în rechizitoriul procurorului. În rechizitoriu a fost

reținută în sarcina inculpatului o singură faptă, respectiv cea descrisă la

punctul 6, însă redactarea defectuoasă a actului de sesizare a permis preluarea

automată a participației penale a inculpatului și față de alte părți vătămate,

neținându-se astfel cont de probatoriul administrat. Inculpatul a invocat și

contradictorialitatea dintre mențiunile rechizitoriului și rezoluția anterior

pronunțată în dosarul nr. 12/D/P/2005, în care s-a apreciat că se impune

neînceperea urmăririi penale față de M.F., contradictorialitate care, în opinia

apelantului-inculpat, echivalează cu un dubiu care îi profită și reclamă

achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen.

b) publicitatea

ședințelor de judecată desfășurate în primă instanță nu este conformă cu

dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ceea ce atrage nulitatea

absolută a hotărârii în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

și reclamă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

c) greșita

soluționare a laturii civile prin obligarea inculpatului M.F. la despăgubiri

civile către părțile vătămate, în condițiile în care acestea din urmă au

solicitat obligarea inculpaților numai la plata sumelor de bani pe care aceștia

le-au obținut din cerșit, iar nu a unor daune morale. în aceste condiții,

instanța de fond nu avea posibilitatea să dispună obligarea inculpatului la

plata altor sume decât cele solicitate în mod expres de către părțile civile,

solicitând înlăturarea obligării sale la plata sumelor stabilite cu titlu de

despăgubiri pentru daune morale.

d) greșita

condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003, având în vedere perioada în care inculpatul a săvârșit fapta reținută

în sarcina sa, respectiv ianuarie 2003. Inculpatul a susținut că probele

administrate nu confirmă existența unei grupări infracționale cu caracter

organizat, solicitând achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., sub acest aspect, precum și pentru infracțiunea

eventual prevăzută de art. 323 C. pen.

e) în

subsidiar, inculpatul M.F. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate

având în vedere contribuția concretă la săvârșirea faptelor și atitudinea

sinceră adoptată cu ocazia rejudecării apelului.

Sub

aspectul admisibilității căii sale de atac,

inculpatul C.M.

a solicitat să se dispună

admiterea apelului peste termen, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 363 C. proc. pen., respectiv a lipsit atât la dezbateri cât

și la pronunțare, iar declarația de apel a fost formulată la data de 12 aprilie

2008, cu respectarea termenului de 10 zile de la data începerii executării

pedepsei, respectiv 03 aprilie 2008. Invocând dispoz