ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4112/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4112/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20/P din 2 februarie

2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul 4101/110/2009 s-a dispus:

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților

prin actul de sesizare, după cum urmează:

- pentru inculpații N.G.

și S. (fost D.) C. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3), raportat

la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr.

278/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 13 alin.

(1), (3) teza I, alin. (4) teza III raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen.

- pentru inculpatul H.C.C.

din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

modificată prin Legea nr. 278/2005, art. 13 alin. (1), (2), (3), raportat la

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 278/2005

în infracțiunile prev. de:

- art. 13 alin. (1),

(3) teza I, alin. (4) teza a III-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (2) C.

pen. (părți vătămate B.E.G. și S.L.);

- art. 12 alin. (1),

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (părți vătămate C.L., L.V., F.M. și M.I.),

- art. 329 alin. (1)

C. pen. (persoană vătămată P.A.I.).

I. În baza art. 11

pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. j) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit

împotriva inculpatului N.G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) teza III raportat la art. 12

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., întrucât există autoritate de lucru judecat (sentința

penală nr. 632/2007 a Tribunalului Bacău modificată prin decizia penală nr. 78/2008

a Curții de Apel Bacău definitivă prin decizia penală nr. 3828 din 21 noiembrie

2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție).

II. În baza art. 13

alin. (1), (3) teza I, alin. (4) teza III raportat la art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și art. 37 lit.

b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S. (fost D.) C., pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsă complementară 3

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a constatat că S.C.

(fost D.), a fost condamnat pentru fapte concurente prin sentința penală nr.

250 din 02 februarie 2009 a Judecătoriei Bacău, modificată prin decizia penală

nr. 195/A din 10 mai 2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 14

octombrie 2010 prin decizia penală nr. 633 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel

Bacău.

S-a descontopit pedeapsa

rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., aplicată prin sentința

penală nr. 250 din 02 februarie 2009 a Judecătoriei Bacău, modificată prin decizia

penală nr. 195/A din 10 mai 2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 14

octombrie 2010 prin decizia penală nr. 633 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel

Bacău, în pedepsele componente:

A) – la pedeapsa de 3

(trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu (fapta

din 8 din 9 noiembrie 2006) prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;

B) – la pedeapsa de 1

(un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de distrugere (fapta din 8 din

9 noiembrie 2006) prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 293/D

din 4 iunie 2008 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosar nr. 4459/110/2007 modificată

prin decizia penală 3908 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

pronunțată în Dosar nr. 4459/110/2007 în pedepsele componente:

C) – 3 (trei) ani închisoare

pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 4 din 5 iunie 2007);

D) – 5 (cinci) ani închisoare

pentru art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta

din 4 din 5 iunie 2007);

E) – 2 (doi) ani pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și

lit. b) C. pen.;

F) – 3 (trei) ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și

lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin.

(2) C. pen. rap. la art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35

C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în cauza dedusă judecății cu pedepsele

de la lit. A, B, C, D, E, F, în pedeapsa cea mai grea.

Pedepse de executat: 6

(șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe

durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada executată de la

25 iunie 2007 la 08 decembrie 2010.

S-au desființat vechile

forme de executare și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare în temeiul

prezentei hotărâri.

III. A fost condamnat

inculpatul H.C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de minori prev.

art. 13 alin. (1), (3) teza I, alin. (4) teza a III-a raportat la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și

art. 41 alin. (2) C. pen. de la pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsă complementară

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

(părți vătămate B.E.G. și S.L.);

- trafic de persoane prev.

de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G.

nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare

și pedeapsă complementară 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. (părți vătămate C.L., L.V., F.M. și M.I.)

- proxenetism prev. de

art. 329 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsă complementară

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

(persoană vătămată P.A.I.),

- constituire grup organizat

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 7 ani închisoare

și pedeapsă complementară 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., inculpatul H.C.C. va executa

pedeapsa cea mai grea.

Pedeapsă de executat:

8 ani închisoare și pedeapsă complementară 4 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile

și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 14 și 346

alin. ultim C. proc. pen. nu a fost soluționată acțiunea civilă formulată împotriva

inculpatului N.G.

În baza art. 14 și 346

C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată B.E.G. nu s-a constituit parte civilă

împotriva inculpatului S.C. (fost D.).

În baza art. 14 și 346

C. proc. pen. s-a luat act că părțile vătămate C.L., L.V., M.I. nu s-au constituit

părți civile împotriva inculpatului H.C.C.

În baza art. 14 și

art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. (în vigoare la data faptei) a

fost obligat inculpatul H.C.C.:

- la plata sumei de 7.000

euro, echivalent în RON la data executării către partea civilă S.L., și

- la plata sumei de 15.000

euro, echivalent în RON la data executării către partea civilă F.M.

S-a dispus plata din fondurile

Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Bacău a sumei de 1500 RON reprezentând

onorarii apărători oficiu, 300 RON pentru av. L.A., 600 RON pentru av. S.D., 300

RON pentru av. F.C. și 300 RON pentru av. P.B.

În baza art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpatul S.C. (fost D.) la plata

sumei de 8.000 RON și inculpatul H.C.C. la plata sumei de 10 000 RON cu titlul de

cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate pentru urmărirea și judecarea

inculpatului N.G. au rămas în sarcina statului.

S-a luat act că inculpatul

S.C. (fost D.) a avut apărător ales.

În baza art. 199

alin. (3) C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de av. P.B. de scutire de la

plata amenzii judiciare aplicată prin încheierea din data de 22 septembrie 2011

și s-a dispus exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 500 RON.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul

nr. 187D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău din data de 28

septembrie 2006 s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de

arest preventiv a inculpaților N.G. și H.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de persoane și trafic de minori comise în cadrul unui grup infracțional organizat.

În fapt, în sarcina acestora

s-a reținut că, în cursul anului 2004, constituiți într-un grup infracțional organizat

cu caracter transnațional, pe relația Bacău - România - Torino - Italia, au desfășurat

activități de recrutare, transportare, transferare de tinere, având ca scop exploatarea

sexuală a acestora și obținerea de venituri de către membrii grupării din această

activitate criminală.

Probele administrate în

cauză au certificat că, începând cu anul 2004 inculpatul H.Ș., cunoscut după apelativul

„S.” și fratele său, inculpatul H.C.C., au organizat în Torino - Italia o adevărată

rețea de trafic de persoane de sex feminin având drept scop exploatarea sexuală

a acestora.

H.Ș. (trimis în judecată

prin rechizitoriul anterior menționat) și fratele său, inculpatul H.C.C., reprezentau

veriga de legătură a altor persoane care aveau ca atribuții în cadrul rețelei recrutarea,

transportarea și transferarea efectivă a victimelor din Bacău - România, în Torino

- Italia și realizau efectiv latura executivă a exploatării persoanelor vătămate.

Bazele grupului infracțional

organizat specializat în racolarea și transportarea în orașul Torino - Italia de

către H.Ș. și fratele său, inculpatul H.C.C. a victimelor, în ceea ce privește latura

sa națională, au fost inițiate de V.L.E., împreună cu concubinul său H.A.F., fratele

și cumnata acestuia, H.I.M. și respectiv H.T., persoane ce au fost arestate și trimise

în judecată prin rechizitoriul nr. 4 D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Bacău.

Separat, însă, de-a lungul

timpului, prin prisma legăturilor de prietenie cu frații H. și având cunoștință

de activitatea infracțională desfășurată de aceștia în Italia, la grupare a aderat

și inculpatul N.G., care a desfășurat la rândul său activități proprii de recrutare

și transferare a victimelor în Torino - Italia, precum și de exploatare propriu-zisă

a acestora.

Probațional, în cadrul

cercetărilor s-a evidențiat că inculpatul N.G. a aderat la gruparea infracțională

din care făceau parte H.Ș. și inculpatul H.C.C. în cursul lunii septembrie 2004,

însă anterior acesta a mai fost implicat în activități ce se circumscriu elementului

constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane/minori, în raport de partea vătămată

B.E.G., tot pe relația România-Italia, însă în cadrul altei categorii de participație

penală.

Pentru această faptă,

săvârșită în cooperare cu inculpatul S. (fost D.) C., prin rechizitoriul nr. 187D/P/2005

s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor și tragerii acestora

la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 13

alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modific.

prin Legea nr. 278/2005, întrucât inculpatul S. (fost D.) C. nu se afla pe teritoriul

României la vremea respectivă și existau date și indicii că acesta a supus exploatării

sexuale și alte victime care, însă nu au putut fi identificate sau care, deși identificate

nu au putut fi audiate fiind plecate în străinătate, unde locuiesc la adrese necunoscute

de membrii familiilor acestora.

De asemenea, prin același

act procedural, s-a dispus și disjungerea cauzei față de inculpatul H.C.C. în vederea

continuării cercetărilor și tragerii acestuia la răspundere penală pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de persoane și minori și constituire a unui grup infracțional

organizat în scopul comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și minori, fapte

prev. și ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată

prin Legea nr. 278/2005, art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 278/2005 și art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea prevederilor art. 33 lit.

a) C. pen., în raport de părțile/persoanele vătămate B.E.G. (minoră), P.A.I., S.L.

(minoră), C.L., L.V., F.M. și M.I., audiate în cauză și care au formulat plângere

și împotriva acestui inculpat, motivat de faptul că în cadrul urmăririi penale efectuate,

deși s-au efectuat demersuri, nu s-a reușit citarea și audierea inculpatului H.C.C.,

aflat pe teritoriul Italiei.

Probele administrate în

cauză, atât inițial (Dosar nr. 187 D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Bacău), cât și ulterior, în disjungere, (Dosar nr. 87 D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Bacău, nr. vechi 150 D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Bacău), au certificat preocupările infracționale ale inculpaților N.G. și S. (fost

D.) C. pe linia traficului de minori, așa cum a reclamat partea vătămată B.E.G.

În fapt, la data de 5

octombrie 2005, partea vătămată B.E.G. a sesizat organele de urmărire penală cu

privire la împrejurarea că, în cursul lunii iunie 2004, dată la care era minoră,

prin intermediul prietenului său R.C.I., a fost recrutată de inculpatul N.G., în

vederea transferării sale în Italia, pentru a munci.

Profitând de vulnerabilitatea

părții vătămate B.E.G., datorată în primul rând vârstei, lipsei experienței de viață,

gradului ridicat de sugestibilitate și posibilităților reduse de a se apăra, speculând

precaritatea socio-familială, financiară și sentimentală a acesteia, pentru a obține

consimțământul părții vătămate, inculpatul N.G. s-a oferit să îi plătească taxele

necesare pentru obținerea pașaportului, să îi asigure găzduire în locuința nepoților

săi B.C. și B.M.A. până la eliberarea documentului de călătorie și să îi faciliteze

deplasarea până în Padova, Italia, unde urma a fi așteptată de prietenul său, coinculpatul

D., actualmente S.C.

La data de 26 iunie 2004,

partea vătămată B.E.G. a părăsit teritoriul României cu un microbuz condus de martorul

C.P., cunoștință de-a inculpatului N.G. și căruia acesta din urmă i-a predat-o pentru

a o transporta la inculpatul S., fost D.C.

La destinație partea vătămată

a fost așteptată de inculpatul S., fost D.C. care i-a asigurat cazarea într-o locuință

închiriată de acesta și concubina sa, ocazie cu care i-a adus la cunoștință adevăratul

scop al recrutării și transferării sale în Italia, respectiv în vederea practicării

prostituției la stradă, așa cum se înțelesese în realitate cu inculpatul N.G.

Aflată într-o țară străină,

fără mijloace financiare proprii, partea vătămată a trebuit să accepte să se prostitueze

sub protecția, supravegherea și controlul efectiv al inculpatului S. (fost D.) C.,

până la începutul lunii septembrie 2004, când conform declarațiilor părții vătămate,

inculpatul a vândut-o unui alt traficant, N.R., zis „B.”, contra sumei de 1000 euro.

Cu ocazia acestei tranzacții,

profitând de un moment de lipsă de supraveghere din partea lui N.R., cu acordul

telefonic al inculpatului N.G., partea vătămată a fugit în Torino, unde a fost așteptată,

preluată și găzduită de către H.Ș., zis „S.” și fratele acestuia inculpatul H.C.C.

Din cercetările efectuate

în cauză a rezultat că partea vătămată B.E.G. a făcut obiectul tranzacției dintre

inculpatul N.G. și inculpatul H.C.C., acesta din urmă, împreună cu fratele său,

H.Ș., obligând-o să practice prostituția pentru a-și recupera prețul plătit în schimbul

ei inculpatului N.G., aproximativ 3000 euro.

În aceste condiții, partea

vătămată a practicat prostituția sub directa îndrumare, supraveghere și control

a fraților H. până în luna februarie 2005 când a reușit să fugă și să revină în

țară.

Aspectele semnalate de

partea vătămată s-au confirmat întru-totul cu ocazia activității de urmărire penală

efectuată în cauză. În acest context este relevant rezultatul verificărilor tranzacțiilor

efectuate prin intermediul sistemelor de transferuri bănești W.U. și M.G., care

atestă atât expedierea disimulată către inculpatul N.G. a sumelor de bani obținute

de partea vătămată din practicarea prostituției în perioada cât se afla în Padova

- Italia, sub supravegherea inculpatului S., fost D.C., cât și din perioada în care

se afla în Torino - Italia, fiind exploatată sexual de frații H.

Astfel din formularele

M.G. din 20 iulie 2004 și din 23 iulie 2004 rezultă că N.R. a expediat diferite

sume de bani numitei F.A., concubina inculpatului. N.G., cât și acestuia din urmă,

astfel cum a precizat partea vătămată, explicând că inculpatul S., fost D.C., datorită

faptului că era cercetat penal în țară și că își lua măsuri sporite de prevedere

pentru a nu putea fi descoperit, evita să expedieze bani de pe numele său.

De asemenea, din formularul

W.U., rezultă că inculpatul H.C.C. a expediat inculpatului N.G., la data de 20

octombrie 2004, suma de 2800 euro, reprezentând contravaloarea tranzacției al cărei

obiect a fost partea vătămată B.E.G.

Negarea faptei de către

inculpatul N.G. în faza inițială a cercetărilor și încercarea acestuia de a pune

partea vătămată B.E.G. într-o situație nefavorabilă este complet combătută de ansamblul

probatoriului administrat în cauză.

Astfel, este relevantă

împrejurarea că, ocazionat de audierile succesive ale părții vătămate B.E.G., aceasta

a fost consecventă în declarații, relatând de fiecare dată aceeași succesiune a

evenimentelor, confirmate de verificările întreprinse cu privire la acestea, respectiv:

conducerea organelor de anchetă la apartamentul în care a fost cazată de inculpatul

N.G. până la momentul transferului în Italia, descrierea acestuia, precum și a apartamentului

în care locuia inculpatul N.G. împreună cu concubina sa F.A., datele rezultate din

transferurile bănești, care au confirmat expedierea banilor între traficanți în

maniera nominalizată de victimă, identificarea celorlalte persoane vătămate, în

baza declarațiilor sale, care au confirmat aceleași aspecte și aceeași modalitate

efectivă de realizare a activității infracționale desfășurată de traficanți.

Toate aceste mijloace

de probă se coroborează cu împrejurarea că H.Ș. a recunoscut săvârșirea faptei cu

ocazia audierii în Dosarul nr. 187D/P/2005.

Este de evidențiat în

același scop, al dovedirii veridicității și sincerității afirmațiilor părții vătămate

B.E.G., depoziția martorei C.A., din conținutul căreia reies neîndoielnic, atât

preocupările acestui inculpat pe linia traficului de persoane, în general, cât și

al exploatării părții vătămate B.E.G., în particular.

Probele administrate în

cauză, atât inițial cât și ulterior, în disjungere, au oferit indicii temeinice

privind exploatarea sexuală de către inculpatul S., fost D.C. și a numitei L.E.D.,

însă în decursul celor trei ani de cercetări, aceasta nu s-a prezentat pentru a

putea fi audiată, deși s-au făcut numeroase demersuri în acest sens, elocventă fiind

și depoziția surorii acesteia numita L.I.M.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Bacău și inculpatul S. (D.) C.

Apelul Parchetului nu

l-a vizat pe inculpatul S. ci doar pe inculpatul N.G., criticându-se greșita soluție

de încetare a procesului penal față de acesta, în baza art. 10 lit. j) C. proc.

pen. (întrucât există autoritate de lucru judecat).

Această critică a Parchetului

a fost apreciată ca întemeiată de instanța de apel.

Inculpatul S. (D.) C.

a criticat, în principal, greșita sa condamnare, arătând că probatoriul administrat

nu a confirmat vinovăția sa, astfel că a solicitat, în principal, achitarea și,

în subsidiar, greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Instanța de apel a apreciat

criticile ca nefiind fondate, făcând trimitere la probele care atestă vinovăția

inculpatului, respectiv declarația părții vătămate, declarațiile coinculpaților,

ale martorilor, precum și înscrisurile ce atestă transferurile de bani.

Sub aspectul individualizării

pedepsei s-a apreciat că aceasta este corectă, în raport de gravitatea faptei, dar

și de antecedentele penale ale inculpatului.

În consecință, Curtea

de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin decizia penală nr. 86

din 26 iunie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, a desființat

sentința penală nr. 20/D din 2 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău numai

cu privire la inculpatul N.G. și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Apelul declarat de inculpatul

S. (D.) C. împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul S. (D.) C., care a reiterat criticile formulate în

apel, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10,

18 și 14 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. privește hotărârea instanței de fond,

care nu este motivată, Tribunalul nefăcând altceva decât să preia integral conținutul

rechizitoriului.

Deși a invocat această

critică și în apel, instanța de apel nu a analizat-o, astfel că este incident cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., se solicită achitarea

în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivându-se că materialul probator administrat

în cauză nu conduce la concluzia certă că inculpatul ar fi săvârșit fapta de care

este acuzat.

În subsidiar, se invocă

și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se

reducerea pedepsei.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este

legală și temeinică.

Referitor la primul motiv

de recurs formulat de inculpat, întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., vizând nemotivarea sentinței pronunțată de instanța de fond,

Înalta Curte constată că acesta nu poate face obiectul verificării întrucât nu a

fost formulat în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Conform acestui text,

„motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un

memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea

primului termen de judecată”.

Din actele dosarului rezultă

că inculpatul nu a formulat motive scrise de recurs nici prin cererea de recurs

și nici printr-un memoriu separat, acestea fiind susținute oral, cu prilejul dezbaterilor

și reiterate în concluzii scrise, depuse după amânarea pronunțării.

Sancțiunea pentru nerespectarea

termenului prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. este arătată

în alin. (2

1

) al aceluiași art., conform căruia „în cazul în care nu

sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare

numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se iau în

considerare din oficiu”.

Din economia dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) rezultă că niciodată nu se ia în considerare din

oficiu cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. („hotărârea

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege”).

Cel de-al doilea motiv

de recurs invocat de inculpat vizează cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. (ce poate fi luat în considerare din oficiu, ca de altfel

și celelalte două cazuri de casare indicate de inculpat, respectiv cele prevăzute

de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14, ce vor fi examinate de instanța de recurs).

Înalta Curte constată,

însă, că acesta nu este întemeiat.

Inculpatul nu a formulat

motive scrise de apel, iar din susținerea orală a apelului, astfel cum rezultă din

consemnarea dezbaterilor în încheierea din 19 iunie 2012 (dosar apel), nu reiese

că apărarea inculpatului a invocat nemotivarea sentinței pronunțate de tribunal,

neputându-se imputa, în aceste condiții, instanței de apel că nu s-ar fi pronunțat

pe o cerere esențială a inculpatului, de natură a-i garanta dreptul la apărare.

Înalta Curte apreciază

că nici motivul principal de recurs invocat de inculpat, prin care se solicită achitarea

în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.) nu este fondat.

Astfel, partea vătămată

B.E.G. a sesizat la data de 5 octombrie 2005 organele de urmărire penală cu faptele

comise de inculpații N.G. și S. (D.) C., inculpatul S. fiind incriminat în mod explicit,

partea vătămată arătând modalitatea în care, după ce a fost recrutată de inculpatul

N., a fost așteptată în Padova, Italia, de inculpatul S. Acesta i-a asigurat cazarea

într-o locuință închiriată de acesta și concubina sa, ocazie cu care i-a adus la

cunoștință adevăratul scop al recrutării și transferării sale în Italia, respectiv

în vederea practicării prostituției în stradă.

Această declarație se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv transferurile de

bani prin serviciile W.U. sau M.G., declarațiile inculpatului H.Ș., declarațiile

martorilor C.A. și L.I.

Toate aceste probe confirmă

temeinicia soluției de condamnare pronunțată în cauză față de inculpatul-recurent.

Nici critica subsidiară

invocată de inculpat, referitoare la individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.

Inculpatului i s-a aplicat

în cauză o pedeapsă de 6 ani închisoare, ce a fost contopită cu alte pedepse aplicate

acestuia pentru infracțiuni concurente prin sentința penală nr. 250/2009 a Tribunalului

Brăila (pedeapsa de 5 ani și 3 ani închisoare), dar și cu pedepse anterioare față

de care se află în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Gravitatea deosebită a

faptei comise precum și antecedentele penale ale inculpatului fac ca solicitarea

acestuia de reducere a pedepsei să nu poată fi primită.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S. (D.) C. împotriva deciziei penale nr. 86 din

26 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu și respectiv câte 50

RON pentru părțile vătămate L. (F.) V., F.M., B.E.G., S.I., C.L. și M.I., se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 decembrie

2012.