ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4256/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168/ F din 6 februarie 2006

a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul Z.G.

la:

- 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 15 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71,

art. 64 C. pen.

S-a constatat că față de inculpat

s-a dispus arestarea în lipsă.

În temeiul art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 2000 euro dobândită

prin săvârșirea infracțiunilor în perioada 07 iunie – 26 septembrie 2004.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut în fapt că, în cursul anului 2004, inculpatul a

transportat, în mod regulat, atât pe teritoriul României, cât și din România în

Spania, 4 genți conținând fiecare cca 6 kg heroină, în valoare de aproximativ

1.630.000 euro, acționând ca membru al unei rețele internaționale de traficanți

de droguri, la care a aderat și a cărei funcționare a sprijinit-o.

Prin sentința menționată au

mai fost condamnați inculpații I.O.L., B.N.D., C.D.C., V.A., B.M., G.P.V., P.C.,

P.S., I.S., D.A., D.D.M., D.C.C., B.I., V.G.C.

Inculpatul din prezenta

cauză a criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate, solicitând reducerea acestora.

Prin Decizia penală nr. 822

din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au admis

apelurile declarate de procuror și de inculpați, s-a desființat în parte

sentința apelată și rejudecând s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64

lit. a), b) C. pen., înlăturându-se lit. c), d) și e).

Totodată, au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

În ceea ce îl privește pe inculpatul

Z.G., instanța de prim control judiciar a reținut că pedepsele principale

aplicate acestuia au fost corect individualizate, însă, pedeapsa accesorie se

impunea a fi aplicată numai în limitele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Împotriva Deciziei penale nr.

822 din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, la data

de 12 iunie 2009 a declarat recurs inculpatul Z.G.

Deși acesta și-a calificat respectiva

cale de atac ca fiind un „apel peste termen”, în mod corect Curtea de Apel

București, secția I penală, a apreciat că suntem în prezența unui recurs, iar

prin Decizia nr. 167/ A din 6 iulie 2009 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din actele dosarului

rezultă, așa cum s-a arătat anterior, că apelul declarat de inculpat a fost

soluționat deja prin Decizia penală nr. 822 din 6 decembrie 2006 a Curții de

Apel București, secția I penală.

În prezenta cauză inculpatul

a fost încarcerat la data de 5 iunie 2009, acesta a lipsit atât la toate

termenele de judecată, cât și la pronunțare, astfel că în conformitate cu

dispozițiile art. 385

3

raportat la art. 365 C. proc. pen., Înalta

Curte constată că sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile legale

invocate pentru declararea recursului peste termen.

În recurs, inculpatul a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 375

9

pct. 5 și 14 C.

proc. pen.

Astfel, judecarea cauzei a

avut loc în absența sa, la data respectivă inculpatul aflându-se în Spania de

unde a și fost extrădat în vederea executării pedepsei, iar în subsidiar

învederează că pedeapsa aplicată nu a fost just individualizată, aceasta fiind

mult prea aspră.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Conform art. 385

9

pct. 5 C. proc. pen. hotărârea este supusă casării atunci când judecata a avut

loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era

obligatorie, potrivit legii.

Dispozițiile art. 314 C.

proc. pen. arată că judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului,

când acesta se află în stare de deținere. Aducerea inculpatului arestat la

judecată este obligatorie.

Recurentul inculpat nu s-a

aflat în stare de deținere pentru a fi obligatorie prezența sa la judecarea

cauzei, ci s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată,

neputând fi audiat cu privire la faptele reținute în sarcina sa.

Această situație nu poate fi

imputată însă instanței, care a făcut demersurile necesare în vederea

prezentării inculpatului, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță, așa cum solicită inculpatul.

Referitor la cel de al

doilea motiv de recurs formulat de inculpat, Înalta Curte constată că pedeapsa

a fost just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise,

modalitatea de săvârșire a acestora, cantitatea de droguri transportată,

persoana inculpatului care, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a

sustras de la urmărirea penală și de la judecată.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.G. împotriva Deciziei penale nr. 822 din 6 decembrie

2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 decembrie 2009.