ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3728/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3728/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 155 din 12 februarie 2009

Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul C.G., fiul lui M. și G.,

cetățean italian,

- în baza art. 2 alin. (1), (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., la 8 ani

închisoare;

- în baza art. 3 alin. (1), (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen. la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C.

pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea,

de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului și a dedus prevenția de la 24 august 2008 la zi.

În baza art. 117 C. pen. a

dispus expulzarea inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen. raportat la art. 17 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat

cantitatea de 1945,1 grame heroină.

A dispus restituirea a trei telefoane

mobile, inculpatului și ridicarea sechestrului asupra autoturismului marca F.,

proprietatea inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt,

că organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu în legătură cu implicarea

cetățeanului italian C.G. în traficul internațional de droguri de mare risc din

Turcia spre Italia, cu tranzitarea teritoriului României.

Urmare activităților de

investigare și cercetare s-a stabilit că în cursul lunilor iulie și august 2008

susnumitul inculpat s-a deplasat de mai multe ori din Italia în Turcia,

tranzitând teritoriul României.

Ultima intrare în Turcia a

avut loc la data de 14 august 2008 prin Punctul de Trecere a Frontierei

Kapikule iar ultima ieșire la data de 21 august 2008, prin același punct de

trecere.

Inculpatul a intrat pe

teritoriul României prin P.T.F. Giurgiu la data de 22 august 2008, conducând

autoturismul proprietate personală marca F., deplasându-se la București de

unde, a doua zi s-a îndreptat cu același autoturism spre P.T.F. Nădlac, județul

Arad.

În cursul zilei de 23 august

2008, aproximativ orele 14,00 lucrătorii de poliție au procedat la oprirea

autoturismului în zona punctului de frontieră.

În prezența martorilor

asistenți, după ce inculpatul C.G. a declarat că nu deține bunuri sau obiecte

interzise de lege, s-a procedat la efectuarea unui control amănunțit în

autoturism, organul de urmărire penală descoperind, după demontarea torpedoului

din bord, 7 pachete ambalate, despre care susnumitul a recunoscut că conțin

circa 2 kg de heroină, pe care a cumpărat-o din Turcia, cu intenția de a

transporta în Italia.

Conform Raportului de

constatare tehnico-științifică al Laboratorului Central de Analiză și Profil al

Drogurilor din I.G.P.R., substanța în cauză este heroină, cu masa totală de

1951,4 grame și o concentrație de 64% ± 2%.

Inculpatul a declarat că a

procurat heroină la data de 20 august 2008 la hotelul Grand Milano din

Istanbul, Turcia, de la un cetățean de naționalitate kurdă, pe care l-a

cunoscut prin intermediul directorului hotelului și pentru care a plătit suma

de 10.000 euro.

Tot potrivit propriei

declarații, inculpatul urma să transporte heroina în Italia și spera să obțină

din vânzarea acesteia 20.000 – 25.000 euro.

În cauză, pe baza datelor

referitoare la pregătirea săvârșirii infracțiunii s-a obținut autorizarea și

s-a realizat interceptarea și înregistrarea comunicărilor telefonice, care au

confirmat intenția inculpatului de a se deplasa în Italia la data de 23 august

2008, dar și implicarea altor persoane în activități de deținere și trafic

ilicit de droguri, față de care, însă, a fost disjunsă cauza.

Inculpatul și-a recunoscut

vinovăția la urmărirea penală și în fața instanței.

Instanța de fond a reținut

că fapta inculpatului C.G. de a deține și transporta, fără drept, cantitatea de

1951,4 grame heroină, pe teritoriul României, realizează conținutul

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 iar faptele aceluiași inculpat de a introduce

cantitatea susmenționată de heroină în România prin Punctul de Trecere a

Frontierei Giurgiu și de a încerca scoaterea heroinei din România prin Punctul

de Trecere a Frontierei Nădlac, realizează conținutul infracțiunii de trafic

ilicit internațional de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicațiunea art. 41 alin.

(2) C. pen.

La stabilirea și aplicarea

pedepsei în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., s-a reținut

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.,

raportată la conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului penal.

Instanța a mai apreciat că

se justifică și luarea măsurii de siguranță a expulzării inculpatului.

Pe de altă parte, a apreciat

că nu sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii de siguranță a

confiscării autoturismului întrucât nu a servit efectiv la realizarea laturii

obiective a vreuneia dintre infracțiunile imputate.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o

pentru greșita reținere a circumstanței atenuante, nelegalitatea aplicării

pedepsei complementare, indicarea generică și nu concretă a temeiului legal al

măsurii expulzării și greșita dispunere a ridicării măsurii asigurătorii a

sechestrului asupra autoturismului, precum și inculpatul C.G., care a solicitat

reducerea pedepsei și înlăturarea măsurii expulzării.

Prin Decizia penală nr. 133

din 27 mai 2009 Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, a desființat în parte hotărârea atacată și, în

rejudecare:

- în baza art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare și

la 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară;

- în baza art. 3 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a

condamnat pe inculpat la 14 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca

pedeapsă complementară.

În baza art. 33 și art. 34 C.

pen. a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 7 ani, cu aplicarea art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut arestarea

inculpatului și a dedus prevenția de la 24 august 2008 la zi.

În baza art. 117 alin. (3) C.

pen. a dispus expulzarea inculpatului în țara sa de origine – Italia.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială

a autoturismului marca F., proprietatea inculpatului, înlăturând dispoziția de

ridicare a sechestrului.

A respins ca nefondat apelul

inculpatului.

Instanța de control judiciar

a constatat că simpla recunoaștere a faptelor de către inculpat nu îndrituia

instanța de fond să coboare pedepsele sub minimul legal special, în condițiile

în care celelalte criterii de individualizare relevă, pe rând, grad ridicat de

pericol social al infracțiunilor săvârșite, periculozitate a inculpatului,

desprinsă din antecedentele sale penale, potrivit cărora încă din 1981 a mai

fost condamnat tot pentru astfel de infracțiuni și nu în cele din urmă

cantitatea ridicată de droguri – circa 2 kg.

Nelegal este și procedeul

folosit de instanța de fond la aplicarea pedepsei complementare – arată

instanța de apel – atunci când a aplicat-o la pedeapsa închisorii rezultantă și

nu pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite.

A fost indicat corespunzător

textul legal ca temei al măsurii de siguranță și țara în care va fi expulzat

inculpatul.

A dispus confiscarea

specială a autoturismului inculpatului, instanța de control judiciar reținând

că acesta a fost modificat, prin crearea unui spațiu în spatele torpedoului și,

deci, a fost adaptat pentru transportul, ascuns, al drogurilor.

Decizia penală susmenționată

a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București care, prin motivele scrise, a criticat-o pentru nelegalitatea

pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar, oral

și pentru netemeinicia măsurii de siguranță a expulzării, nerecomandată, față

de circumstanțele cauzei și Directiva nr. 2004/38/CE, art. 27 alin. (2)

Tratatul Comunității Europene.

A declarat recurs în cauză

și inculpatul C.G., care a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea măsurii

de siguranță a expulzării.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul

parchetului este întemeiat pentru cele ce urmează, iar recursul inculpatului

este nefondat.

În cauză împrejurările

săvârșirii faptelor, identitatea inculpatului și vinovăția acestuia în forma

cerută de lege au fost corect reținute.

Participația penală reală și

amploarea activității infracționale urmează să fie stabilite în cadrul

cooperării în baza Convenției Europene de Asistență Judiciară în materie

penală, cu autoritățile din Republica Turcia.

Inculpatul și-a recunoscut

vinovăția.

Încadrarea juridică reținută

este legală.

Probele administrate, între

care, cele care rezultă din procesul verbal de constatare al poliției din data

de 23 august 2008, planșa foto, raportul de constatare tehnico-științifică al

Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor și procesele verbale

de redare în scris a convorbirilor telefonice susțin și demonstrează săvârșirea

faptelor de către inculpat.

Pericolul social al

infracțiunilor precum și periculozitatea inculpatului au fost corect apreciate

de către instanța de apel, care justificat a înlăturat calificarea conduitei

sincere a inculpatului ca împrejurare ce constituie circumstanță atenuantă.

În adevăr, faptele comise de

inculpat, prin cantitatea mare de droguri de mare risc și caracterul

internațional al traficului, prezintă un grad concret ridicat de pericol

social.

Conduita sinceră a acestuia

s-a materializat practic în recunoașterea unei realități faptice, după ce

organul de urmărire penală a descoperit drogurile ascunse în lăcașul din

spatele torpedoului de la bordul autoturismului.

Hotărârea instanței de apel

este însă nelegală în privința pedepsei stabilite pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Potrivit acestui text de

lege, limitele speciale ale pedepsei închisorii sunt de la 15 la 25 de ani.

Ori, instanța de apel, fără

să fi reținut vreo cauză legală sau judiciară de reducere sau coborâre a

pedepsei, a stabilit pedeapsa de 14 ani închisoare, sub limita minimă legală

specială.

Pentru acest motiv, recursul

parchetului va fi admis, casând decizia instanței de apel numai cu privire la

greșita individualizare a pedepsei și în rejudecare, va proceda la o nouă

individualizare, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Recursul inculpatului C.G.,

prin care a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea măsurii de siguranță a

expulzării – această din urmă măsură fiind criticată oral și de procuror – este

nefondat.

Motivarea din precedent

relativă la gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite și

conduita inculpatului, susține dispoziția instanței de apel de înlăturare a

circumstanței atenuante reținute de instanța de fond, astfel încât nu există

justificare și nici temei pentru reducerea pedepselor pentru fiecare

infracțiune și a celei rezultante, aplicate la nivelul minimului special,

prevăzut de lege.

Nici cererea de înlăturare a

măsurii de siguranță a expulzării nu este întemeiată.

Potrivit art. 117 alin. (1) C.

pen., instanța are facultatea de a interzice cetățeanului străin care a comis o

infracțiune, rămânerea pe teritoriul țării.

Măsura expulzării, în cazul

de față, este justificată.

Deși inculpatul are legături

afective și comerciale de mai mulți ani în România, acesta, prin implicarea

dovedită în traficul internațional de droguri, dacă ar mai putea rămâne în țară

s-ar afla în continuare în ceea ce este cunoscut în lumea traficanților ca

fiind „Ruta Balcanică” a drogurilor.

Probele îl identifică pe

acest inculpat ca participant activ în traficul de droguri din această zonă

geografică, astfel că, prin măsura de siguranță a expulzării, se realizează cu

certitudine scopul acesteia, de înlăturare a stării de pericol și preîntâmpinarea

săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.

În fine, neconstatând, din

examinarea din oficiu a hotărârilor, alte încălcări ale legii, Curtea va admite

recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru motivul arătat

în precedent și, tot pentru motivele examinate anterior, va respinge recursul

inculpatului.

Din pedeapsa aplicată va fi

dedusă prevenția inculpatului de la 24 august 2008 la 11 noiembrie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 133

din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

atacată numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei principale.

Înlătură dispozițiile art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1),

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 14 ani

închisoare la 15 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C.

pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

C.G. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 august 2008 la

11 noiembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la 275 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Onorariul interpretului de

limba italiană, pe timp de 4 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.