ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3728/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 155 din 12 februarie 2009 Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul C.G., fiul lui M. și G., cetățean italian, - în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare; - în baza art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. la 12 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani. A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus prevenția de la 24 august 2008 la zi. În baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului. În baza art. 118 lit. e) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 1945,1 grame heroină. A dispus restituirea a trei telefoane mobile, inculpatului și ridicarea sechestrului asupra autoturismului marca F., proprietatea inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu în legătură cu implicarea cetățeanului italian C.G.

în traficul internațional de droguri de mare risc din Turcia spre Italia, cu tranzitarea teritoriului României. Urmare activităților de investigare și cercetare s-a stabilit că în cursul lunilor iulie și august 2008 susnumitul inculpat s-a deplasat de mai multe ori din Italia în Turcia, tranzitând teritoriul României. Ultima intrare în Turcia a avut loc la data de 14 august 2008 prin Punctul de Trecere a Frontierei Kapikule iar ultima ieșire la data de 21 august 2008, prin același punct de trecere. Inculpatul a intrat pe teritoriul României prin P.T.F. Giurgiu la data de 22 august 2008, conducând autoturismul proprietate personală marca F., deplasându-se la București de unde, a doua zi s-a îndreptat cu același autoturism spre P.T.F.

Nădlac, județul Arad. În cursul zilei de 23 august 2008, aproximativ orele 14,00 lucrătorii de poliție au procedat la oprirea autoturismului în zona punctului de frontieră. În prezența martorilor asistenți, după ce inculpatul C.G. a declarat că nu deține bunuri sau obiecte interzise de lege, s-a procedat la efectuarea unui control amănunțit în autoturism, organul de urmărire penală descoperind, după demontarea torpedoului din bord, 7 pachete ambalate, despre care susnumitul a recunoscut că conțin circa 2 kg de heroină, pe care a cumpărat-o din Turcia, cu intenția de a transporta în Italia. Conform Raportului de constatare tehnico-științifică al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din I.G.P.R., substanța în cauză este heroină, cu masa totală de 1951,4 grame și o concentrație de 64% ± 2%.

Inculpatul a declarat că a procurat heroină la data de 20 august 2008 la hotelul Grand Milano din Istanbul, Turcia, de la un cetățean de naționalitate kurdă, pe care l-a cunoscut prin intermediul directorului hotelului și pentru care a plătit suma de 10.000 euro. Tot potrivit propriei declarații, inculpatul urma să transporte heroina în Italia și spera să obțină din vânzarea acesteia 20.000 – 25.000 euro. În cauză, pe baza datelor referitoare la pregătirea săvârșirii infracțiunii s-a obținut autorizarea și s-a realizat interceptarea și înregistrarea comunicărilor telefonice, care au confirmat intenția inculpatului de a se deplasa în Italia la data de 23 august 2008, dar și implicarea altor persoane în activități de deținere și trafic ilicit de droguri, față de care, însă, a fost disjunsă cauza.

Inculpatul și-a recunoscut vinovăția la urmărirea penală și în fața instanței. Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului C.G. de a deține și transporta, fără drept, cantitatea de 1951,4 grame heroină, pe teritoriul României, realizează conținutul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 iar faptele aceluiași inculpat de a introduce cantitatea susmenționată de heroină în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu și de a încerca scoaterea heroinei din România prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, realizează conținutul infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicațiunea art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepsei în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportată la conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului penal. Instanța a mai apreciat că se justifică și luarea măsurii de siguranță a expulzării inculpatului. Pe de altă parte, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii de siguranță a confiscării autoturismului întrucât nu a servit efectiv la realizarea laturii obiective a vreuneia dintre infracțiunile imputate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o pentru greșita reținere a circumstanței atenuante, nelegalitatea aplicării pedepsei complementare, indicarea generică și nu concretă a temeiului legal al măsurii expulzării și greșita dispunere a ridicării măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului, precum și inculpatul C.G., care a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea măsurii expulzării. Prin Decizia penală nr. 133 din 27 mai 2009 Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte hotărârea atacată și, în rejudecare: - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare și la 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

ca pedeapsă complementară; - în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la 14 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 33 și art. 34 C. pen. a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani, cu aplicarea art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut arestarea inculpatului și a dedus prevenția de la 24 august 2008 la zi.

În baza art. 117 alin. (3) C. pen. a dispus expulzarea inculpatului în țara sa de origine – Italia. În baza art. 118 lit. b) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a autoturismului marca F., proprietatea inculpatului, înlăturând dispoziția de ridicare a sechestrului. A respins ca nefondat apelul inculpatului. Instanța de control judiciar a constatat că simpla recunoaștere a faptelor de către inculpat nu îndrituia instanța de fond să coboare pedepsele sub minimul legal special, în condițiile în care celelalte criterii de individualizare relevă, pe rând, grad ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, periculozitate a inculpatului, desprinsă din antecedentele sale penale, potrivit cărora încă din 1981 a mai fost condamnat tot pentru astfel de infracțiuni și nu în cele din urmă cantitatea ridicată de droguri – circa 2 kg.

Nelegal este și procedeul folosit de instanța de fond la aplicarea pedepsei complementare – arată instanța de apel – atunci când a aplicat-o la pedeapsa închisorii rezultantă și nu pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite. A fost indicat corespunzător textul legal ca temei al măsurii de siguranță și țara în care va fi expulzat inculpatul. A dispus confiscarea specială a autoturismului inculpatului, instanța de control judiciar reținând că acesta a fost modificat, prin crearea unui spațiu în spatele torpedoului și, deci, a fost adaptat pentru transportul, ascuns, al drogurilor. Decizia penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care, prin motivele scrise, a criticat-o pentru nelegalitatea pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

iar, oral și pentru netemeinicia măsurii de siguranță a expulzării, nerecomandată, față de circumstanțele cauzei și Directiva nr. 2004/38/CE, art. 27 alin. (2) Tratatul Comunității Europene. A declarat recurs în cauză și inculpatul C.G., care a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea măsurii de siguranță a expulzării. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul parchetului este întemeiat pentru cele ce urmează, iar recursul inculpatului este nefondat. În cauză împrejurările săvârșirii faptelor, identitatea inculpatului și vinovăția acestuia în forma cerută de lege au fost corect reținute. Participația penală reală și amploarea activității infracționale urmează să fie stabilite în cadrul cooperării în baza Convenției Europene de Asistență Judiciară în materie penală, cu autoritățile din Republica Turcia.

Inculpatul și-a recunoscut vinovăția. Încadrarea juridică reținută este legală. Probele administrate, între care, cele care rezultă din procesul verbal de constatare al poliției din data de 23 august 2008, planșa foto, raportul de constatare tehnico-științifică al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor și procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice susțin și demonstrează săvârșirea faptelor de către inculpat. Pericolul social al infracțiunilor precum și periculozitatea inculpatului au fost corect apreciate de către instanța de apel, care justificat a înlăturat calificarea conduitei sincere a inculpatului ca împrejurare ce constituie circumstanță atenuantă.

În adevăr, faptele comise de inculpat, prin cantitatea mare de droguri de mare risc și caracterul internațional al traficului, prezintă un grad concret ridicat de pericol social. Conduita sinceră a acestuia s-a materializat practic în recunoașterea unei realități faptice, după ce organul de urmărire penală a descoperit drogurile ascunse în lăcașul din spatele torpedoului de la bordul autoturismului. Hotărârea instanței de apel este însă nelegală în privința pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Potrivit acestui text de lege, limitele speciale ale pedepsei închisorii sunt de la 15 la 25 de ani. Ori, instanța de apel, fără să fi reținut vreo cauză legală sau judiciară de reducere sau coborâre a pedepsei, a stabilit pedeapsa de 14 ani închisoare, sub limita minimă legală specială.

Pentru acest motiv, recursul parchetului va fi admis, casând decizia instanței de apel numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei și în rejudecare, va proceda la o nouă individualizare, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Recursul inculpatului C.G., prin care a solicitat reducerea pedepsei și înlăturarea măsurii de siguranță a expulzării – această din urmă măsură fiind criticată oral și de procuror – este nefondat. Motivarea din precedent relativă la gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite și conduita inculpatului, susține dispoziția instanței de apel de înlăturare a circumstanței atenuante reținute de instanța de fond, astfel încât nu există justificare și nici temei pentru reducerea pedepselor pentru fiecare infracțiune și a celei rezultante, aplicate la nivelul minimului special, prevăzut de lege.

Nici cererea de înlăturare a măsurii de siguranță a expulzării nu este întemeiată. Potrivit art. 117 alin. (1) C. pen., instanța are facultatea de a interzice cetățeanului străin care a comis o infracțiune, rămânerea pe teritoriul țării. Măsura expulzării, în cazul de față, este justificată. Deși inculpatul are legături afective și comerciale de mai mulți ani în România, acesta, prin implicarea dovedită în traficul internațional de droguri, dacă ar mai putea rămâne în țară s-ar afla în continuare în ceea ce este cunoscut în lumea traficanților ca fiind „Ruta Balcanică” a drogurilor. Probele îl identifică pe acest inculpat ca participant activ în traficul de droguri din această zonă geografică, astfel că, prin măsura de siguranță a expulzării, se realizează cu certitudine scopul acesteia, de înlăturare a stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.

În fine, neconstatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, alte încălcări ale legii, Curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru motivul arătat în precedent și, tot pentru motivele examinate anterior, va respinge recursul inculpatului. Din pedeapsa aplicată va fi dedusă prevenția inculpatului de la 24 august 2008 la 11 noiembrie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 133 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei principale. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 14 ani închisoare la 15 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 august 2008 la 11 noiembrie 2009. Obligă recurentul inculpat la 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C. Onorariul interpretului de limba italiană, pe timp de 4 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.