ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 587/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 602/ F din data de 14 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnații L.M.  și L.F.

S-a reținut că, prin sentința penală nr. 673 din 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 37015/3/2007, petenții au fost condamnați după cum urmează:

Inculpatul L.F. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 02 iulie 2007 la 08 mai 2008.

În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 660 lei.

În baza art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a 8 comprimate M.D.M.A.

În baza art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a 5 telefoane mobile, respectiv marca N.1; S., S.2, N.2 și N.3, cu cartelele SIM aferente, precum și a sumelor de 1.135 lei, 140 dolari SUA și 90 euro.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Inculpatul L.M. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 02 iulie 2007 la 29 octombrie 2007.

În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Sentința penală nr. 673 din 05 iunie 2008 a fost modificată de Curtea de Apel București, în ceea ce îi privește pe inculpații L.M. și L.F. în sensul că a redus pedepsele aplicate la câte 7 ani închisoare prin reținerea dispozițiilor art. 74, art. 76 C. pen.

Decizia penală a Curții de Apel București a fost casată în totalitate și numai în parte sentința penală nr. 673 din 05 iunie 2008 a Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 3572 din 03 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 față de inculpații G.M., R.F. și M.M.F., restul dispozițiilor sentinței fiind menținute în sensul că s-a stabilit ca inculpatul L.M. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, iar inculpatul L.F. 12 ani închisoare.

Tribunalul a constatat că petenții L.M. și L.F., în cererea de revizuire formulată, au susținut în esență că instanțele de judecată au dispus condamnarea lor pe baza unui material probatoriu incomplet, cu nesocotirea principiilor aflării adevărului și rolului activ al instanței, nu au verificat apărările formulate, pronunțând soluții netemeinice și nelegale.

Împotriva sentinței au declarat apel revizuenții L.M. și L.F., considerând că sunt date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Prin decizia penală nr. 271/ A din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de revizuenții L.M. și L.F., obligând pe fiecare apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că împrejurările invocate în cererea de revizuire au fost cunoscute de instanța de fond și de cele de apel și recurs, în mod corect tribunalul reținând că cererea revizuenților de a fi administrate noi probe nu poate fi admisă, având în vedere că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină prelungirea probațiunii pentru fapte deja cunoscute de instanțele care au soluționat cauza, iar pe de altă parte o eventuală greșită apreciere a probelor nu se încadrează în vreuna din situațiile pe care le are în vedere art. 394 C. proc. pen., aceste aspecte putând fi invocate în căile ordinare de atac.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs revizuenții L.M. și L.F., reiterând motivele invocate în fața instanței de apel.

Recursurile sunt nefondate.

Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adaptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea, dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Împrejurarea că prin cererea de revizuire se solicită completarea și refacerea probatoriului administrat în cauză nu poate determina admiterea acesteia, întrucât pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări cunoscute deja de instanțele care au soluționat cauza.

Cum în cauză motivele de revizuire invocate de recurenții revizuenți nu se înscriu în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții revizuenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenții L.M. și L.F. împotriva deciziei penale nr. 271/ A din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenții revizuenți la plata sumei de cate 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de cate 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2012.