ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1122/2010

HOTĂRÂRE
23.03.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1122/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra contestației

în anulare,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3728 din 11 noiembrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 37930/3/2009,

s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

împotriva Deciziei penale nr. 133 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București,

secția I penală.

A casat decizia

penală atacată numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei

principale.

A înlăturat

dispozițiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și a repus pedepsele în

individualitatea lor.

A majorat pedeapsa

aplicată inculpatului C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de

la 14 ani închisoare la 15 ani închisoare.

Conform art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 7

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții.

A respins ca nefondat

recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiași decizii.

A dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 august

2008 la 11 noiembrie 2009.

A obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare inculpatul C.G. susținând că la

judecarea recursului nu a fost audiat de instanță, acest lucru fiind necesar

întrucât soluțiile instanțelor de fond și apel s-au modificat substanțial iar

instanța era obligată să cunoască și să țină cont de poziția sa procesuală.

Examinând contestația

în anulare Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu

prevederile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., „instanța examinează

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără citarea

părților", verificând, între altele, potrivit alin. (2) din același

articol „că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute

de art. 386".

Potrivit

dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face contestație în anulare „când, la judecarea recursului

sau la judecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1)".

Dispozițiile art. 385

14

alin. (1), (2) C. proc. pen. statuează următoarele: „cu ocazia judecării

recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului

prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială Titlul II,

Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și

apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului

o hotărâre de condamnare."

Înalta Curte constată

că cererea formulată de contestator nu îndeplinește exigențele legale impuse de

dispozițiile invocate, în sensul că inculpatul a fost audiat atât în fața

instanței de apel la data de 13 mai 2009, dosar nr. 37930/3/2008 al Curții de

Apel București, secția I penală, cât și la instanța de fond la data de 04

decembrie 2008, dosar nr. 37930/3/2008 al Tribunalului București, secția a II-a

penală, așa cum s-a menționat și în cuprinsul încheierilor de ședință cu aceleași

date.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să dispună respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în

anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 3728 din

11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 37930/3/2008.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva

Deciziei penale nr. 3728 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 37930/3/2008.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 23 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2010
patului E.C. de la 12 ani la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1, alin. (3) teza I cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. A majorat pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 5 ani
ÎCCJ 2008-07-30
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2483/2008
Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 382 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților S.
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 29/2014
) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 86 4 C. pen. raportat la art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării
ÎCCJ 2009-12-09
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4127/2009
iul art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 14 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2013
Deliberând asupra recursurilor declarate de către inculpații I.M., B.M.M.C., M.F., împotriva deciziei penale nr. 30. din data de 06 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București constată următoarele; Prin sentința penală nr. 439 din
Sursă