ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 268/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 86 din 21 aprilie

2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

În motivarea

sentinței, instanța fondului a reținut că Primăria Adjud, în calitate de

entitate notificată în baza Legii nr. 10/2001, de către reclamantă,

moștenitoare a defuncților P.A. și N., a emis dispoziția de ofertă din 2003

privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul

notificat (teren + construcție), situat în Adjud, pentru suma de 187.921.119

lei.

Contestația formulată

de reclamantă sub aspectul cuantumului despăgubirilor a fost admisă de

Tribunalul Vrancea, iar prin sentința civilă nr. 192 din 17 iunie 2004, rămasă

irevocabilă, s-a stabilit valoarea despăgubirilor pentru imobilul notificat, la

suma de 95.766 lei.

Nefiind plătite

despăgubirile până la apariția Legii nr. 247/2005, dosarul a fost înaintat la A.N.R.P.,

care a dispus, din oficiu, efectuarea unei noi evaluări, care a stabilit valoarea

despăgubirilor la suma de 626.010 lei.

Prin Decizia nr. 3728

din 15 decembrie 2008, C.C.S.D. a emis titlul de despăgubire în favoarea

reclamantei, pentru imobilul notificat, la valoarea de 95.766 lei, valoare

stabilită potrivit sentinței civile nr. 192 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Vrancea, irevocabilă.

În concluzie,

instanța fondului a apreciat ca fiind corect stabilită valoarea măsurilor

reparatorii în cuantumul stabilit prin sentința civilă nr. 192 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Vrancea și nu cea stabilit prin expertiza de evaluare, făcând trimitere, în acest

sens, la Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a stabilit că „în situația în care cuantumul

măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost

stabilit printr-o hotărâre judecătorească, titlul de despăgubire se va emite în

baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta”.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs P.E., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât

greșit prima instanță a motivat-o în sensul că valoarea măsurilor reparatorii

prin echivalent a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă și nici cuantumul nu mai poate fi modificat.

Recursul este

întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Examinând actele

dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurenta-reclamantă

a solicitat anularea Deciziei nr. 3728/2008 prin care s-a dispus în favoarea ei

emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 95.766,89 lei pentru imobilele

construcție și teren; stabilirea valorii despăgubirii la suma de 626.010 lei și

emiterea unei noi decizii în care să se consemneze că se emit titlul de

despăgubire conform expertizei.

La dosar rezultă din

probele administrate că despăgubirile solicitate prin hotărâre judecătorească

nu au fost plătit și după apariția Legii nr. 247/2005, dosarul recurentei a

fost înaintat A.N.R.P. care a dispus o nouă evaluare stabilindu-se o valoare

sub aceea a pieței.

A.N.R.P. a comunicat

recurentei decizia în litigiu prin care i se emitea titlu de despăgubire în

sumă de 95.766,89 lei, sumă care dealtfel fusese stabilită în 2004, mai înainte

de apariția Legii nr. 247/2005.

Despăgubirile nu au

fost acordate într-un termen rezonabil, astfel încât ele nu mai sunt în

concordanță cu valoarea de piață și astfel, recurentei - reclamante i s-a încălcat

un drept prevăzut și protejate de lege.

În speță, recurenta -

reclamantă a invocat dispozițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

precizând că sunt aplicabile cauzei întrucât decizia nu a fost finalizată, în

sensul că nu a fost pusă în aplicare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție precizează că art. 16 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII nu

are aplicabilitate în litigiu, față de prevederile cuprinse în Decizia nr. 52

din 4 iunie 2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel prevederile

cuprinse în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind procedurile

administrative pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică

deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, dacă au

fost contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr.

192/2004 a Tribunalului Vrancea definitivă și irevocabilă s-a stabilit valoarea

imobilului la suma de 95.766,89 lei, titlu de despăgubire comunicat recurentei

de către A.N.R.P.

Punctul de vedere al

Înaltei Curți de Casație și Justiție în aprecierea făcută prin Decizia nr. 52

din 4 iunie 2007 este acela că potrivit constituției at.15 și C. civ., legea

civilă nu retroactivează, deci pretenția recurentei pentru suma stabilită într-o

nouă evaluare de 626.010 lei, nu are o susținere legală față de considerentele

mai sus expuse.

Fără dubiu recurentei

i se cuvine suma stabilită prin hotărârea judecătorească irevocabilă din 2004,

cu indicele de inflație, Legea nr. 247/2005 stabilind măsuri într-un spirit

rezonabil pentru părțile implicate în astfel de litigii pentru asigurarea

aducerii la îndeplinire a prevederilor legale referitoare la plata

despăgubirilor.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de P.E., va modifica

sentința atacată și o va obliga pe pârâtă admițând în parte acțiunea, să

stabilească în favoarea reclamantei un nou titlu de despăgubire care să

cuprindă și actualizarea cu indicele de inflație, începând cu data de 2 iunie 2005, a sumei de 95.766,89 lei, stabilită prin sentința civilă nr. 192/2004 a Tribunalului Vrancea.

Va anula Decizia nr. 3728/2009

a C.C.S.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.E. împotriva sentinței civile nr. 86 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite în parte acțiunea.

Anulează Decizia nr. 3728

din 15 decembrie 2009 a C.C.S.D.

Obligă pârâta la

emiterea unei noi decizii prin care să se stabilească în favoarea reclamantei

un nou titlu de despăgubire care să cuprindă și actualizarea, cu indicele de

inflație, începând cu data de 2 iunie 2005, a sumei de 95766,89 lei, stabilită prin sentința civilă nr. 192 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Vrancea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2010.