ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 753/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 753/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 817 din 1 octombrie 2009 Tribunalul
București, secția I penală a condamnat pe inculpatul M.I.C. la:
- 6 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. ultim, art. 76 lit. a) C. pen. și art.
80 C. pen.;
- două pedepse de câte 1 an
închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 4 alin. (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin.
ultim C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. a)
și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.
a) și b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a
dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 16 iulie
2008, la 06 august 2008 și de la 20 mai 2009 la zi, menținând starea de arest a
inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 17 alin. (1) și art. 18
din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,24 grame substanță
ce conține heroină, depusă la IGPR-DCJSEO, potrivit dovezii din 01 iunie 2009,
cantitatea de 1,20 grame substanță ce conține heroină, depusă la IGPR-DCJSEO,
potrivit dovezii din 21 iulie 2008, respectiv 26 comprimate metadonă clorhidrat
depuse la IGPR-DCJSEO, potrivit dovezii din 01 iunie 2009, rămase în urma
analizelor de laborator și dispune distrugerea acestora.
S-a dispus restituirea către
inculpat a sumei de 2.130 RON, consemnată la CEC BANK, conform recipisei nr.
2244475/1 din data de 05 iunie 2009, a sumelor de 100 Euro și 10 Dolari SUA
depuse la IGPR-DCJSEO, potrivit dovezii din 05 iunie 2009 și a telefonului
mobil marca S. IMEI 355138/02/0818906/5 cu cartela aferentă, depuse la camera
de corpuri delicte a Poliției sector 5 potrivit dovezii din 05 iunie 2009.
În fapt, prima instanță a reținut că
inculpatul, la data de 20 mai 2009, a vândut denunțătorului cu identitate
protejată „F.C.” cantitatea de 0,32 grame heroină și a deținut 36 comprimate
metadonă pentru consumul propriu, iar la data de 16 iulie 2008 a fost depistat
deținând în locuința sa 1,26 grame heroină destinate consumului propriu.
Împotriva Sentinței penale nr. 817
din 1 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală în termen legal
au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul
M.I.C., solicitându-se majorarea pedepsei, prin înlăturarea circumstanțelor
atenuante și respectiv, reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 262 din 14
decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală s-a admis apelul
declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința penală atacată, s-a
descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, s-au înlăturat
circumstanțele atenuante și s-au majorat pedepsele aplicate inculpatului la 10
ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000 și respectiv la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a
două infracțiuni prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a),
34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea
de 10 ani închisoare, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie s-a respins ca
nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanța de prim control judiciar a
reținută că sinceritatea inculpatului a intervenit în condițiile prinderii în
flagrant a acestuia și a existenței altor mijloace de probă incontestabile.
În aceste condiții, sinceritatea
poate constitui o împrejurare favorabilă, dar nu poate o circumstanță atenuantă
și, luată în considerare, poate conduce la aplicarea unei pedepse orientate la
minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, cantitatea de droguri,
deși însemnată, trebuie analizată prin aceea că inculpatul putea trafica numai
cantități dozate către consumatori, iar, timp, această cantitate poate deveni
însemnată, prin însumare.
Așadar, nici această împrejurare nu
poate constitui circumstanță atenuantă, ci doar un motiv de individualizare a
pedepsei.
Prin aceeași motivare, solicitarea
inculpatului de reducere a pedepsei apare a fi nefondată, atâta timp cât se
consideră că circumstanțele atenuante au fost greșit reținute.
Împotriva Deciziei penale nr. 262
din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală în termen
legal a declarat recurs inculpatul M.I.C., solicitând reținerea circumstanțelor
atenuante și, în consecință, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de
lege.
În motivarea recursului, inculpatul
arată că a dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal, a săvârșit
infracțiunea pentru a-și procura dozele necesare consumului propriu, este
tânăr, are în întreținere un copil minor și a traficat o cantitate foarte
redusă de droguri.
Examinând recursul declarat în cauză
prin prisma dispozițiilor art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., Înalta
Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Pedeapsa aplicată inculpatului
pentru infracțiunile ce i se rețin în sarcină a fost just individualizată în
raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune
redozarea acesteia.
În mod întemeiat, instanța de apel a
procedat la înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea
inculpatului, împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante apreciindu-se
în funcție de gradul de pericol social concret al infracțiunii comise,
împrejurările săvârșirii acesteia, periculozitatea inculpatului și nu impun,
prin simpla constatare a acestora, o reducere a pedepsei sub minimul special.
Într-adevăr, inculpatul a recunoscut
faptele comise, însă sinceritatea sa trebuie privită prin prisma faptului că a
fost surprins în flagrant, fiind pus în fața unor probe indubitabile de
vinovăție.
De asemenea, inculpatul a traficat o
cantitate relativ redusă de droguri de mare risc (0,36 grame heroină), însă
instanța are în vedere gradul de pericol social ridicat al unei astfel de
infracțiuni, ce nu justifică reținerea acestei împrejurări drept o circumstanță
atenuantă.
Celelalte aspecte arătate de
inculpat, respectiv că este tânăr, are în întreținere un copil minor au fost
avute în vedere de instanța de apel atunci când a aplicat inculpatului pedepse
în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracțiunile comise.
La individualizarea pedepselor
aplicate inculpatului nu trebuie omisă nici împrejurarea că acesta a comis
faptele în stare de recidivă post-executorie prevăzută de art. 37 lit. b) C.
pen., ceea ce denotă perseverența inculpatului în activitatea infracțională.
Față de aspectele arătate, Înalta
Curte apreciază că recursul este neîntemeiat și urmează să îl respingă în
conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 385
16
raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată timpul
arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 6 august 2008 și de la 20 mai 2009
la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul M.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 262 din 14
decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul
arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 6 august 2008 și de la 20 mai 2009
la 26 februarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
26 februarie 2010.