ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3772/2009

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 398 din 9 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 45755/3/2008 în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților N.A. și C.F. din dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen. și respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen. și respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 a condamnat pe inculpatul N.A. la pedeapsa de 9 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 -  64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive față de inculpat.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 8 octombrie 2008 la zi. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul C.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicare art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat suma de 195 RON depusă la C.E.C. conform recipisei din data de 20 octombrie 2008.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 confiscă:

- cantitatea de 10,09 g heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator depusă la Camera de Corpuri delicte a IGPR-DCJSE0 conform dovezii din 20 octombrie 2008;

- cantitatea de 0,27 g heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera de Corpuri delicte a IGPR-DCJSE0 conform dovezii din data de 2 octombrie 2008:

- cantitatea de 0,30 g heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera de Corpuri delicte a IGPR-DCJSE0 conform dovezii din data de 2 octombrie 2008;

- cantitatea de 0,18 g heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera de Corpuri delicte a IGPR-DCJSE0 conform dovezii din data de 2 octombrie 2008;

- cantitatea de 0,33 g heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera de Corpuri delicte a IGPR-DCJSE0 conform dovezii din data de 2 octombrie 2008.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpați la câte 600 RON.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin rechizitoriul DIICOT Biroul Teritorial București nr. 1094D/P/2008 din data de 28 noiembrie 2008 au fost trimiși în judecată inculpatul N.A., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și inculpatul C.F., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În fapt în actul de sesizare s-a reținut că a data din 15 septembrie 2008, lucrători de poliție din cadrul BCCO s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona străzilor L., N.P., F. și I.I. o persoană cunoscută sub porecla de M. desfășoară activități de comercializare de droguri de mare risc, respectiv heroină.

S-a reținut că în urma investigațiilor specifice, această persoană a fost identificată în persoana inculpatului N.A..

S-a reținut că în data de 22 septembrie 2008, investigatorul sub acoperire D.I. s-a întâlnit în zona străzii F. cu colaboratorul C.D., persoană asupra căreia s-a efectuat o percheziție corporală, activitate cea fost urmată de predarea către colaborator a sumei de 100 RON destinată cumpărării unei doze de heroină de la inculpatul N.A.. Sub directa supraveghere a investigatorului sub acoperire colaboratorul C.D. s-a deplasat în zona străzii F. după care întâlnindu-se cu inculpatul N.A. s-a urcat în autoturismul marca A. culoare neagră condus de acesta din urmă, aici colaboratorul achiziționând de la inculpat o punguță conținând substanță de culoare maronie, în schimbul sumei de 100 RON, ulterior stabilindu-se că această pungă conținea cantitatea de 0,28 g heroină.

S-a reținut că, în continuare, în datele de 23 septembrie 2008, 25 septembrie 2008, 26 septembrie 3008, în aceeași modalitate arătată mai sus, colaboratorul C.D. a cumpărat de la inculpatul N.A. cantitățile de 0,38 g heroină, 0,37 g heroină, și 0,31 g heroină.

Se arată că în data de 8 octombrie 2008, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului C.F. au fost ridicate cantitatea de 10,25 g heroină.

S-a arătat că această heroină fusese adusă la domiciliul inculpatului C.F. de către inculpatul N.A., care, profitând de faptul că cel dintâi era puternic dependent de droguri, utiliza locuința acestuia pentru a porționa și vinde cantități de droguri.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații N.A. și C.F., care au criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, parchetul solicitând majorarea, iar inculpații reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 147/A din 24 iunie 2009, a respins ca nefondat apelurile formulate în cauză de parchet și inculpați, apreciind că individualizarea pedepselor aplicate s-a efectuat cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații N.A. și C.F..

Inculpatul N.A. a solicitat în baza cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., achitarea sa pentru faptele reținute în perioada septembrie - octombrie 2008, susținând că nu le-a comis. De asemenea în baza cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei.

Inculpatul C.F., de asemenea, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 6 - 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Motivul de recurs invocat de inculpatul N.A. în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care acesta nu recunoaște săvârșirea faptelor din perioada septembrie - octombrie 2008 nu este fondat.

Din declarațiile inculpatului C.F., constante în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a rezultat că acesta își procura în mod constant heroina de la inculpatul N.A., iar după un timp a acceptat propunerea acestuia de a porționa în locuința sa heroina, precum și de a desfășura aici activitatea de comercializare de droguri.

Referitor la cantitatea de droguri găsită la locuința sa, inculpatul a precizat că aceasta fusese adusă de inculpatul N.A. în perioada 29 septembrie 2008 - 3 octombrie 2008.

Inculpatul N.A. nu a recunoscut săvârșirea acestei părți a activității infracționale, însă apărarea sa nu poate fi primită, fiind contrazisă de materialul probator administrat, respectiv declarațiile coinculpatului C.F., coroborat cu procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorului M.R. La acestea se adaugă și rezultatele detecției comportamentului simulat.

Astfel, inculpatul N. a fost testat cu tehnica de detecție a comportamentului simulat pentru a dovedi că declarațiile sale, prin care a negat că drogurile găsite în locuința lui C. îi aparțin, sunt sincere.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 20 noiembrie 2008 s-a stabilit că răspunsurile inculpatului N.A. la întrebările relevante ale cauzei au confirmat existența unui comportament simulat.

Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), invocată de ambii recurenți, nu este fondată.

Inculpatul N.A. a beneficiat de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, astfel încât i s-a aplicat o pedeapsă în limite reduse la jumătate. Orientarea către partea superioară a acestor limite este justificată de împrejurarea că inculpatul a fost anterior condamnat pentru fapte de aceeași natură, de un grad sporit de pericol social, iar efectul educativ al primei pedepse nu s-a produs, inculpatul perseverând în fapte infracționale de același gen.

Și pentru inculpatul C.F. s-au avut în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 dar, ca și în cazul coinculpatului N.A., la stabilirea pedepsei aplicate acestuia s-a avut în vedere condamnarea anterioară tot pentru fapte de aceeași natură.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpaților de reducere a pedepselor aplicate nu este justificată.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 386, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpatul N.A..

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 350 lei, din care câte 50 RON reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu acordat până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.A. și C.F. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.A., timpul reținerii și al arestării preventive de la 8 octombrie 2008, la 13 noiembrie 2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2009.