ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4279/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4279/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 27 ianuarie 2010, reclamanta C.G. a chemat în judecată pârâții Statul

Român prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și Direcția pentru coordonarea aplicării Legii

nr. 10/2001 solicitând obligarea pârâților la numirea unui evaluator autorizat în

vederea stabilirii despăgubirilor aferente dispoziției Primarului Mun. Iași nr.

466 din 05 decembrie 2008, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii și la plata de daune interese sub forma unor despăgubiri

pentru întârziere în cuantum de 100 RON/zi după expirarea termenului de 30 de zile

de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

de drept ale cererii.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin dispoziția

Primarului Mun. Iași nr. 466 din 05 decembrie 2008 s-a dispus acordarea despăgubirilor

în echivalent pentru imobilul situat în Iași.

Pentru îndeplinirea obligației

pârâtei de a numi evaluatorul, ca etapă obligatorie de parcurs în vederea acordării

despăgubirilor solicitate, astfel cum impun dispozițiile alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 247/2005, Titlul VII, a procedat la notificarea acesteia, prin cabinetul de

avocat, prin adresa din 06 aprilie 2009, înregistrată la Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților în 07 aprilie 2009, prin care a solicitat numirea

evaluatorului și după evaluare, acordarea despăgubirilor.

Reclamanta a invocat nerespectarea

termenului de 30 de zile prevederile de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, susținând

că pârâții sunt de rea-credință în ceea ce privește soluționarea petițiilor, astfel

că este în drept să solicite și daune interese, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004.

Reclamanta a făcut și

precizări cu privire la cadrul procesual pasiv, arătând că Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor are calitate procesual pasivă pentru petitul 1

al acțiunii, iar statul român prin Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au calitate

procesual pasivă pentru petitul 2 al acțiunii, ambele având obligația de a soluționa

notificarea și de a acorda despăgubirile prin numirea evaluatorului.

De asemenea, în opinia

reclamantei, Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 din cadrul

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are calitate procesual pasivă

față de disp. art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 361/2005 și de împrejurarea că răspunsul

din 13 aprilie 2009 este emis de aceasta.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea acțiunii arătând că dosarul de despăgubiri al reclamantei a fost analizat

sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului

notificat, fiind constatată lipsa înscrisurilor privind descrierea imobilului -

construcție demolată, a situației despăgubirilor la data preluării, nefiind indicată

nici suprafața terenului pentru care s-a propus acordarea despăgubirilor.

Pârâta a mai precizat

că, potrivit deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, dosarele de despăgubire sunt

transmise spre evaluare în ordinea înregistrării lor, iar referitor la cererea de

obligare la plata daunelor interese a invocat excepția inadmisibilității acestei

cereri în raport cu dispozițiile art. 580

3

C. proc. civ.

Prin întâmpinare, Direcția

pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 a invocat excepția lipsei capacității

procesuale având în vedere faptul că nu are personalitate juridică, sens în care

a invocat dispozițiile art. 41 C. proc. civ., precum și excepția lipsei calității

procesuale pasive întrucât nu are ca atribuții desemnarea evaluatorilor și emiterea

deciziilor conținând titlul de despăgubire.

De asemenea, a invocat

excepția inadmisibilității cererii de obligare la plata daunelor interese, pentru

aceleași considerente invocate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin întâmpinare, pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive întrucât nu are ca atribuții desemnarea evaluatorilor

și emiterea deciziilor conținând titlul de despăgubire.

Având în vedere excepțiile

invocate de pârâți, la termenul de judecată din 28 septembrie 2010, reclamanta a

precizat cadrul procesual în sensul că se judecă în contradictoriu cu Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubilor pentru petitul 1 al acțiunii și, de asemenea, cu

Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001.

de fond.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4375 din 09

noiembrie 2010 a respins excepția inadmisibilității cererii de obligare a pârâților

la plata de daune interese și excepția lipsei capacității procesuale a Direcției

pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001.

A admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Direcției pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001

și a respins acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de C.G. în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

de drept care au format convingerea instanței de fond.

Prin decizia nr. 466

din 05 decembrie 2008 emisă de A.V.A.S. s-a propus acordarea de măsuri reparatorii

reclamantei pentru imobilul din Iași, compus din teren în suprafață de 750 m.p.

și casă, în baza sentinței civile nr. 604 din 13 iunie 2005 a Tribunalului București,

secția a V-a civilă, rămasă irevocabilă.

5.1. Dosarul a fost înaintat

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind înregistrat sub nr. 43335/CC

și a fost analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în

natură a imobilului notificat, constatându-se lipsa mai multor înscrisuri, motiv

pentru care, prin adresa din 17 mai 2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a solicitat A.V.A.S. completarea dosarului cu înscrisuri care descriu

imobilul - casă demolată (suprafața acesteia, materialele folosite la edificare

și anul edificării), situația despăgubirilor de la data preluării (cuantumul și

data încasării).

De asemenea, s-a solicitat

identificarea suprafeței casei demolate cu precizarea destinației, a regimului de

înălțime, anul edificării, utilități/instalații.

5.2. Cu privire la excepția

lipsei capacității procesuale a Direcției pentru coordonarea aplicării Legii nr.

10/2001, Curtea a reținut că în materia contenciosului administrativ nu este relevantă

personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ

constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică,

asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii.

Transpusă în plan procesual,

capacitatea administrativă conferă capacitatea autorității publice de a sta în proces,

indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și deci capacitate juridică în

sensul civil al noțiunii.

Relativ la excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Direcția pentru coordonarea aplicării Legii

nr. 10/2001, prima instanță a stabilit că față de împrejurarea că atribuția de desemnare

a evaluatorului revine, potrivit disp. Titlului VII al Legii nr. 247/2005, Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu Direcției pentru coordonarea aplicării

Legii nr. 10/2001 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

care are ca principală atribuție, conform art. 1 pct. 3 din H.G. nr. 1068/2007,

acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis

titluri de plată conform O.U.G. nr. 81/2007, această pârâtă nu are calitate procesuală

pasivă.

5.3. În ceea ce privește

excepția inadmisibilității cererii de obligare la plata de daune interese, Curtea

a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere că potrivit unei decizii pronunțate

cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că este admisibilă

cererea de obligare la daune cominatorii (denumite de reclamantă daune interese),

chiar și în condițiile reglementării posibilității constrângerii debitorului la

îndeplinirea obligației de a face sau a obligației de a nu face prin aplicarea unei

amenzi civile în temeiul art. 580

3

C. proc. civ.

5.4. Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut că acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor este neîntemeiată, neputându-se reține un refuz

nejustificat al acesteia, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004

de desemnare a unui evaluator pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite

reclamantei, în condițiile în care dosarul de despăgubire nu este complet, neconținând

toate datele necesare pentru evaluarea imobilului.

Instanța de fond a constatat

că în dosar nu se află înscrisuri care să descrie imobilul - casă demolată, nefiind

precizată suprafața acesteia, în această privință relevante fiind dispozițiile

pct. 26.2 din H.G. nr. 250/2007 conform cărora entitatea învestită cu soluționarea

notificării trebuie să identifice cât mai exact în decizie/dispoziție imobilul ce

face obiectul restituirii, atât în privința locației, a componenței acestuia, cât

și a suprafeței.

În cazul în care, în cazul

construcțiilor demolate, nu există înscrisuri care să descrie aceste imobile, este

necesar ca persoana îndreptățită să dea o declarație autentificată cu privire la

suprafața și detaliile constructive ale imobilului notificat, iar aceasta trebuie

susținută de declarația autentificată a unei terțe persoane.

Totodată, Curtea a reținut

că lipsesc nu doar înscrisuri referitoare la descrierea construcției demolate, dar

și înscrisuri privind situația despăgubirilor la data preluării, respectiv cuantumul

și data încasării acestora, în lipsa acestor documente necesare pentru parcurgerea

etapei evaluării imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, neputându-se

reține un refuz nejustificat al pârâtei de desemnare a evaluatorului.

Reținând caracterul accesoriu

al cererii de plată a daunelor interese, în raport cu cererea principală având ca

obiect obligarea la desemnarea unui evaluator, Curtea a considerat neîntemeiat și

acest capăt de cerere.

În fine, susținerea referitoare

la incidența în speță a termenului de 30 de zile prevăzut de O.G. nr. 27/2002, a

fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât soluționarea unui dosar de despăgubire

constituit ca urmare a soluționării notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001

este rezultatul unei proceduri prevăzute de un act normativ cu caracter special

- Legea nr. 247/2005.

reclamanta C.G. împotriva sentinței civile nr. 4375 din 09 noiembrie 2010 a Curții

de Apel București

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

6.1. Instanța de fond

s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, deoarece nu a fost învestită cu o acțiune

în soluționarea unei cereri de admitere sau respingere a unui dosar supus evaluării.

6.2. Instanța urma să

verifice dacă decizia nr. 466 din 05 decembrie 2008 a fost comunicată către intimată

și dacă de la data comunicării și înregistrării la intimată a trecut termenul legal

de soluționare a cererii de numire a evaluatorului.

Instanța a reținut corect

faptul că, prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 dosarele se transmit la

evaluator în ordinea înregistrării, dar nu a reținut faptul că această activitate

se va desfășura în termenul legal.

Însăși Legea nr. 247/2005

și O.U.G. nr. 81/2007 se doresc a fi norme care să determine soluționarea solicitărilor

într-un termen rezonabil și nu să fie o piedică în soluționarea acestora.

6.3. Emitentul deciziei

nr. 466 din 05 decembrie 2008 a interpretat corect art. 10 alin. (8) din Legea

nr. 10/2001 și a considerat, în raport de înscrisurile existente, faptul că nu este

necesară declarația autentificată cu privire la suprafața și detaliile constructive

ale imobilului notificat.

Rezultă că cele reținute

de judecătorul fondului pe acest aspect sunt nelegale, la dosar există toate elementele

identificării imobilului, astfel încât se poate trece la etapa evaluării imobilului.

6.4. Instanța de fond

s-a aflat în eroare la momentul în care a analizat cererea de numire a evaluatorului

raportată la aplicarea prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

6.5. Prevederile art.

8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 au fost interpretate în mod eronat, deoarece pentru

etapa numirii evaluatorului se aplică termenul de 30 de zile și nu termenele prevăzute

de normele cu caracter general.

II. Considerentele Înaltei

Curți – instanță competentă să soluționeze recursul.

pentru motivele arătate în continuare.

1.1. Potrivit dispozițiilor

art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale procedează

la analizarea dosarelor transmise în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură.

Conform alin. (5) al

art. 16, după această verificare, se centralizează dosarele în care, în mod întemeiat

cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea sunt transmise

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului

de evaluare.

1.2. Din analiza celor

două dispoziții legale, rezultă în mod categoric că intimata Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor nu are competența să reanalizeze dosarele din punctul

de vedere al actelor doveditoare, această obligație și competență revenind autorității

care a soluționat notificarea și a emis decizia/dispoziția de acordare a despăgubirilor.

1.3. Reluarea analizei

notificării deja soluționate nu cade în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

1.4. Intimata avea obligația

să transmită dosarul la evaluator într-un termen rezonabil, având în vedere că în

speță, Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen precis de executare.

În același sens este și

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Având în vedere că dosarul

a fost înaintat la autoritatea pârâtă la începutul anului 2009 și că nici până în

prezent nu a fost transmis evaluatorului, rezultă că prevederile art. 2 alin. (1)

lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, sunt îndeplinite, refuzul

fiind nejustificat.

1.5. Decizia nr. 2815

din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu reprezintă

un argument în favoarea respingerii acțiunii reclamantei, deoarece un act administrativ

nu se poate opune unor prevederi cuprinse într-un act normativ cu valoare juridică

superioară și nu poate înfrânge principiile cuprinse în art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, referitoare la soluționarea cererii într-un termen rezonabil.

drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. raportat

la art. 20 alin. (3), urmează a se admite recursul, a se modifica sentința recurată

în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantei și va obliga intimata să

numească evaluator în termen de 60 de zile de la pronunțarea prezentei decizii sub

sancțiunea unor penalități de 100 RON/zi de întârziere.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.G. împotriva sentinței civile nr. 4375 din 09 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată

în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și obligă Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor să numească evaluator în termen de 60 de zile de

la pronunțarea prezentei decizii sub sancțiunea unor penalități de 100 RON/zi de

întârziere.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2011.