ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții P.M. și R.S.C. au solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.) să emită decizia de acordare a titlurilor de despăgubire, care să încorporeze drepturile lor de creanță asupra Statului Român, precum și obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) să emită decizia de acordare a titlurilor de plată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin Dispoziția nr. 121 din 27 februarie 2002, Primăria Orașului Eforie, județul Constanța, a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului și a propus restituirea prin echivalent bănesc a suprafeței de teren de 627 mp, situată în localitatea Eforie Nord, județul Constanța, însă autoritățile pârâte au refuzat să dea curs procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005 și să plătească despăgubirile reprezentând contravaloarea imobilului. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește capătul de cerere privind emiterea titlului de plată, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că dosarul reclamanților se află în etapa desemnării evaluatorului.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat, prin întâmpinarea depusă la dosar, excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește capătul de cerere privind emiterea titlului de despăgubire și excepția prematurității privind cel de-al doilea capăt de cerere. Prin Sentința civilă nr. 4528 din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, excepția prematurității petitului 2 și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea de emitere a titlului de plată și a titlului de conversie a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții P.M.

și R.S.C. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită decizia de acordare a titlurilor de plată, în condițiile Legii nr. 247/2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând cu prioritate excepțiile invocate de către autoritățile pârâte, a constatat că, în ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive, capetele de cerere la care fac referire pârâtele nu există, iar referitor la excepția prematurității, Curtea a reținut că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu face referire la niciun termen sau condiție pe care reclamanții trebuiau să le respecte, respectiv să le îndeplinească, anterior sesizării instanței.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că dispoziția prin care s-a propus acordarea de despăgubiri a fost emisă la data de 27 februarie 2002, iar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a finalizat procedura de emitere a titlurilor de despăgubire nici după 8 ani, fără nicio justificare obiectivă, astfel încât perioada de timp scursă de la data emiterii dispoziției și chiar de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și până în prezent depășește cu mult limitele unui termen rezonabil necesar unui stat de drept pentru a-și îndeplini obligațiile de despăgubire. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat recurs pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în motivarea căii de atac declarate, aduce, în esență, critici sentinței atacate sub aspectul greșitei soluționări a excepției prematurității cererii formulate de reclamanți referitoare la emiterea titlului de plată. Se susține că această excepție este întemeiată în raport de dispozițiile art. 181 alin. (2), art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pct. 181.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 și modificate prin H.G. nr. 128/2008, precum și în raport de cele ale art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010.

Se menționează că emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite se face în termen de 15 zile de la data disponibilităților financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire, iar emiterea titlurilor de plată a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010, astfel că instanța de fond a încălcat aceste dispoziții legale considerând că motivarea pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este suficientă deși s-a recunoscut dreptul suveran al legiuitorului intern de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege cu incidență în ceea ce privește despăgubirile.

Recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în motivarea recursului, aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - În mod greșit instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la solicitarea de emitere a titlului de plată și a titlului de conversie. Se arată că potrivit art. 1 pct. 3 din H.G. nr. 1068/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea ANRP, se introduce art. 2 1 care la alin. (1) lit. d) menționează ca structură a ANRP - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, care are ca atribuție principală acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titlurile de plată.

Potrivit art. 131 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată și completată ulterior, A.N.R.P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar. Susține recurenta că în conformitate cu aceste dispoziții, ANRP prin direcția menționată are atribuții în emiterea titlurilor de plată și conversie, cât și în ceea ce privește acordarea despăgubirilor în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titlul de plată, astfel că numai această autoritate poate avea calitate procesuală pasivă cu privire la solicitarea de obligare la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie.

Însă, se precizează că nu a fost emis titlul de despăgubire, nu a fost făcută opțiunea potrivit Capitolului V 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 de către reclamantă pentru a opera în perioada de suspendare a procedurii de emitere a titlului de plată prevăzută de O.U.G. nr. 62/2010, conversia despăgubirilor din titlul de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. - Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că soluția referitoare la obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire este nelegală întrucât, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) și 2 Capitolul V, Titul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, procedura administrativă impune parcurgerea mai multor etape finalizate cu emiterea titlului de despăgubire, or, fără parcurgerea acestor etape este imposibilă emiterea titlului de despăgubire.

Se susține și faptul că dacă s-ar admite că poate fi primită acțiunea în obligare la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, este imposibilă executarea obligației într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, dat fiind că dosarul de despăgubire al reclamantului a fost transmis evaluatorului desemnat în vederea întocmirii lucrării de specialitate, fără de care nu poate fi emis actul solicitat. Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare la recursurile declarate de C.C.S.D. și A.N.R.P., solicitând respingerea acestora, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată. Se menționează că dosarul de despăgubire trebuia soluționat într-un termen rezonabil iar dispozițiile O.U.G.

nr. 62/2010 nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză față de principiul neretroactivității legii civile. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul C.C.S.D. în raport de criticile și motivele formulate, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Critica referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive este neîntemeiată. Astfel cum rezultă din considerentele sentinței atacate, instanța de fond a analizat această excepție în raport de cererile adresate autorităților pârâte, dispozitivul sentinței recurate fiind explicit sub aspectul obligațiilor reținute în sarcina fiecărei pârâte.

În ceea ce o privește pe recurenta-pârâtă C.C.S.D., se constată că instanța de fond a dispus obligarea acesteia să emită titlul de despăgubire, fiind evident că a analizat calitatea procesuală pasivă a acesteia în raport de cererea reclamanților referitoare la atribuția acesteia de a emite titlul de despăgubire. De altfel, recurenții și în recurs susțin calitatea procesuală pasivă a C.C.S.D. numai în ceea ce privește solicitarea de a fi emis titlul de despăgubire. Cum această atribuție nu a fost negată de recurenta C.C.S.D., fiind menționată și în cuprinsul dispozițiilor art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în mod corect a fost respinsă excepția menționată, existând identitate între persoana acestei recurente-pârâte și persoana ce urmează a fi obligată în raportul juridic.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat. În mod corect instanța de fond a reținut că față de data emiterii Dispoziției prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, respectiv 27 februarie 2002 și până în prezent, nu au fost respectate cerințele termenului rezonabil de finalizare a procedurii de emitere a titlului de despăgubire, atribuție care incumbă recurentei. Susținerile recurentei-pârâte referitoare la parcurgerea etapelor procedurii administrative nu pot fi apreciate ca justificări pentru neemiterea titlului de despăgubire într-o procedură referitoare la acordarea de despăgubiri declanșată în urmă cu 8 ani, date fiind dispozițiile art. 6 din CEDO care obligă la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, fiind luată în considerare la calcularea acestui termen și perioada derulării procedurii administrative.

De asemenea, recurenta-pârâtă are obligația de a-și exercita atribuțiile cu respectarea principiului operativității, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul acestei autorități de a emite titlul de despăgubire conform Legii nr. 447/2005 este nejustificat. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va respinge recursul formulat de C.C.S.D., ca nefondat.

Înalta Curte, analizând recursul A.N.R.P. în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Excepția prematurității cererii formulate de către reclamanți referitoare la emiterea titlului de plată este fondată. Potrivit dispozițiilor art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 după emiterea titlului de despăgubiri și formularea cererii de opțiune se emite de către A.N.R.P. titlul de plată și se face plata despăgubirilor bănești, în numerar, către persoanele îndreptățite, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare. Potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, se suspendă emiterea titlurilor de plată, acest act normativ neavând dispoziții tranzitorii.

Cum în cauza dedusă judecății nu a fost emis un titlu de despăgubire, nu a fost formulată o cerere de opțiune, nu se poate dispune emiterea titlului de plată cu atât mai mult cu cât prevederile O.U.G. nr. 62/2010 sunt de imediată aplicabilitate, neputând fi reținută susținerea intimaților-reclamanți referitoare la principiul neretroactivității legii civile. Față de aceste considerente, este prematură formularea de către reclamanți a unei cereri care să vizeze obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată. În consecință, în temeiul art. 137 C. proc. civ., se apreciază că excepția prematurității cererii de emitere a titlului de plată de către A.N.R.P. este întemeiată. Astfel, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va admite recursul declarat de A.N.R.P., se va admite excepția invocată și se va respinge acțiunea față de această autoritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 4528 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva aceleiași sentințe. Admite excepția prematurității cererii de emitere a titlului de plată invocată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și respinge acțiunea față de această autoritate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2012.