ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanții P.M. și R.S.C. au solicitat obligarea pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.) să emită decizia

de acordare a titlurilor de despăgubire, care să încorporeze drepturile lor de

creanță asupra Statului Român, precum și obligarea pârâtei Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) să emită decizia de

acordare a titlurilor de plată.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că, prin Dispoziția nr. 121 din 27 februarie 2002,

Primăria Orașului Eforie, județul Constanța, a dispus respingerea cererii de

restituire în natură a imobilului și a propus restituirea prin echivalent

bănesc a suprafeței de teren de 627 mp, situată în localitatea Eforie Nord,

județul Constanța, însă autoritățile pârâte au refuzat să dea curs procedurii

prevăzute de Legea nr. 247/2005 și să plătească despăgubirile reprezentând

contravaloarea imobilului.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește capătul de

cerere privind emiterea titlului de plată, iar pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea acțiunii, cu motivarea că dosarul reclamanților se află în etapa

desemnării evaluatorului.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat, prin întâmpinarea depusă

la dosar, excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește capătul de

cerere privind emiterea titlului de despăgubire și excepția prematurității

privind cel de-al doilea capăt de cerere.

Prin Sentința civilă

nr. 4528 din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,

excepția prematurității petitului 2 și excepția lipsei calității procesuale

pasive cu privire la solicitarea de emitere a titlului de plată și a titlului de

conversie a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a admis

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții P.M. și R.S.C. în

contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de

despăgubire și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

să emită decizia de acordare a titlurilor de plată, în condițiile Legii nr.

247/2005.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, examinând cu prioritate excepțiile invocate

de către autoritățile pârâte, a constatat că, în ceea ce privește excepțiile

lipsei calității procesuale pasive, capetele de cerere la care fac referire

pârâtele nu există, iar referitor la excepția prematurității, Curtea a reținut

că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu face

referire la niciun termen sau condiție pe care reclamanții trebuiau să le respecte,

respectiv să le îndeplinească, anterior sesizării instanței.

Cu privire la fondul

cauzei, prima instanță a reținut că dispoziția prin care s-a propus acordarea

de despăgubiri a fost emisă la data de 27 februarie 2002, iar pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a finalizat procedura de emitere a

titlurilor de despăgubire nici după 8 ani, fără nicio justificare obiectivă,

astfel încât perioada de timp scursă de la data emiterii dispoziției și chiar

de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și până în prezent

depășește cu mult limitele unui termen rezonabil necesar unui stat de drept

pentru a-și îndeplini obligațiile de despăgubire.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat recurs

pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, invocând ca temei legal

dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților în motivarea căii de atac declarate, aduce, în esență, critici

sentinței atacate sub aspectul greșitei soluționări a excepției prematurității

cererii formulate de reclamanți referitoare la emiterea titlului de plată.

Se susține că această

excepție este întemeiată în raport de dispozițiile art. 181 alin. (2), art. 182

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pct. 181.1 din Normele metodologice de

aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005

și modificate prin H.G. nr. 128/2008, precum și în raport de cele ale art. III

alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010. Se menționează că emiterea unui titlu și

plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite se face

în termen de 15 zile de la data disponibilităților financiare, după ce în

prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de

despăgubire, iar emiterea titlurilor de plată a fost suspendată pe o perioadă

de 2 ani de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010, astfel că

instanța de fond a încălcat aceste dispoziții legale considerând că motivarea

pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este suficientă deși s-a

recunoscut dreptul suveran al legiuitorului intern de a aprecia întinderea și

amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege cu incidență în ceea ce

privește despăgubirile.

Recurenta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în motivarea recursului, aduce, în

esență, următoarele critici sentinței atacate:

- În mod greșit

instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității sale procesuale pasive

cu privire la solicitarea de emitere a titlului de plată și a titlului de

conversie.

Se arată că potrivit

art. 1 pct. 3 din H.G. nr. 1068/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr.

361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea ANRP, se introduce

art. 2

1

care la alin. (1) lit. d) menționează ca structură a ANRP -

Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, care are ca atribuție

principală acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora

li s-au emis titlurile de plată.

Potrivit art. 131 din

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată și completată ulterior, A.N.R.P.

coordonează procesul de acordare a despăgubirilor incluzând emiterea titlurilor

de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și

achitarea despăgubirilor în numerar.

Susține recurenta că

în conformitate cu aceste dispoziții, ANRP prin direcția menționată are

atribuții în emiterea titlurilor de plată și conversie, cât și în ceea ce

privește acordarea despăgubirilor în numerar persoanelor îndreptățite cărora li

s-au emis titlul de plată, astfel că numai această autoritate poate avea

calitate procesuală pasivă cu privire la solicitarea de obligare la emiterea

titlului de plată și a titlului de conversie.

Însă, se precizează

că nu a fost emis titlul de despăgubire, nu a fost făcută opțiunea potrivit

Capitolului V

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 de către

reclamantă pentru a opera în perioada de suspendare a procedurii de emitere a

titlului de plată prevăzută de O.U.G. nr. 62/2010, conversia despăgubirilor din

titlul de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

- Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că soluția referitoare

la obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire este nelegală întrucât,

potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) și 2 Capitolul V, Titul VII din Legea

nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, procedura

administrativă impune parcurgerea mai multor etape finalizate cu emiterea

titlului de despăgubire, or, fără parcurgerea acestor etape este imposibilă

emiterea titlului de despăgubire.

Se susține și faptul

că dacă s-ar admite că poate fi primită acțiunea în obligare la emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire, este imposibilă executarea

obligației într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii judecătorești, dat fiind că dosarul de despăgubire al reclamantului a

fost transmis evaluatorului desemnat în vederea întocmirii lucrării de

specialitate, fără de care nu poate fi emis actul solicitat.

Intimații-reclamanți

au formulat întâmpinare la recursurile declarate de C.C.S.D. și A.N.R.P.,

solicitând respingerea acestora, apreciind ca legală și temeinică sentința

recurată.

Se menționează că

dosarul de despăgubire trebuia soluționat într-un termen rezonabil iar

dispozițiile O.U.G. nr. 62/2010 nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză față de

principiul neretroactivității legii civile.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul C.C.S.D. în raport de criticile și motivele formulate,

apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Critica referitoare

la greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive este

neîntemeiată.

Astfel cum rezultă

din considerentele sentinței atacate, instanța de fond a analizat această

excepție în raport de cererile adresate autorităților pârâte, dispozitivul

sentinței recurate fiind explicit sub aspectul obligațiilor reținute în sarcina

fiecărei pârâte.

În ceea ce o privește

pe recurenta-pârâtă C.C.S.D., se constată că instanța de fond a dispus

obligarea acesteia să emită titlul de despăgubire, fiind evident că a analizat

calitatea procesuală pasivă a acesteia în raport de cererea reclamanților

referitoare la atribuția acesteia de a emite titlul de despăgubire.

De altfel, recurenții

și în recurs susțin calitatea procesuală pasivă a C.C.S.D. numai în ceea ce

privește solicitarea de a fi emis titlul de despăgubire.

Cum această atribuție

nu a fost negată de recurenta C.C.S.D., fiind menționată și în cuprinsul

dispozițiilor art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în mod corect a

fost respinsă excepția menționată, existând identitate între persoana acestei

recurente-pârâte și persoana ce urmează a fi obligată în raportul juridic.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.

În mod corect

instanța de fond a reținut că față de data emiterii Dispoziției prin care s-a

propus acordarea de despăgubiri, respectiv 27 februarie 2002 și până în

prezent, nu au fost respectate cerințele termenului rezonabil de finalizare a

procedurii de emitere a titlului de despăgubire, atribuție care incumbă

recurentei.

Susținerile

recurentei-pârâte referitoare la parcurgerea etapelor procedurii administrative

nu pot fi apreciate ca justificări pentru neemiterea titlului de despăgubire

într-o procedură referitoare la acordarea de despăgubiri declanșată în urmă cu

8 ani, date fiind dispozițiile art. 6 din CEDO care obligă la soluționarea

cererilor într-un termen rezonabil, fiind luată în considerare la calcularea

acestui termen și perioada derulării procedurii administrative.

De asemenea,

recurenta-pârâtă are obligația de a-și exercita atribuțiile cu respectarea

principiului operativității, care obligă orice structură administrativă ca, în

scopul interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale

persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

Astfel, potrivit art.

2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul acestei autorități de a

emite titlul de despăgubire conform Legii nr. 447/2005 este nejustificat.

În raport de

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a,

art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se

va respinge recursul formulat de C.C.S.D., ca nefondat.

Înalta Curte,

analizând recursul A.N.R.P. în raport de criticile formulate, apreciază că

acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Excepția

prematurității cererii formulate de către reclamanți referitoare la emiterea

titlului de plată este fondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 după emiterea

titlului de despăgubiri și formularea cererii de opțiune se emite de către

A.N.R.P. titlul de plată și se face plata despăgubirilor bănești, în numerar,

către persoanele îndreptățite, în termen de 15 zile de la existența

disponibilităților financiare.

Potrivit art. III

alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în

vigoare a acestei ordonanțe, se suspendă emiterea titlurilor de plată, acest

act normativ neavând dispoziții tranzitorii.

Cum în cauza dedusă

judecății nu a fost emis un titlu de despăgubire, nu a fost formulată o cerere

de opțiune, nu se poate dispune emiterea titlului de plată cu atât mai mult cu

cât prevederile O.U.G. nr. 62/2010 sunt de imediată aplicabilitate, neputând fi

reținută susținerea intimaților-reclamanți referitoare la principiul neretroactivității

legii civile.

Față de aceste

considerente, este prematură formularea de către reclamanți a unei cereri care

să vizeze obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată.

În consecință, în

temeiul art. 137 C. proc. civ., se apreciază că excepția prematurității cererii

de emitere a titlului de plată de către A.N.R.P. este întemeiată.

Astfel, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, se va admite recursul declarat de

A.N.R.P., se va admite excepția invocată și se va respinge acțiunea față de

această autoritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 4528 din 16

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva

aceleiași sentințe.

Admite excepția

prematurității cererii de emitere a titlului de plată invocată de către

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și respinge acțiunea

față de această autoritate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.