ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 960/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 960/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamata P.E. a

chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând

instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună stabilirea valorii

imobilului expropriat conform actelor aflate la dosar, obligarea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia privind cuantumul

despăgubirilor la valoarea stabilită prin expertiză,obligarea ANRP să emită

decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat, cu plata

daunelor morale în cuantum de 10.000 euro.

În motivarea cererii,

s-a arătat că prin Dispoziția nr. 8092 din 20 iunie 2006 emisă de Primarul

Municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în

natură, notificat sub nr. 1230/N/2001, situat în Craiova.

S-a arătat că în

același an, dispoziția împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza

emiterii acesteia, a fost înaintată către Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, dosarul fiind înregistrat sub nr. 22800/CC, însă nu

a fost soluționat până în prezent.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a

invocat excepția prematurității solicitării la plată, arătând că reclamanta nu

deține un titlu de plată în baza căruia să se poată efectua plata

despăgubirilor în numerar, aceasta nedeținând nici măcar titlul de despăgubire

ce constă în decizia emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

S-a mai invocat și

excepția inadmisibilității stabilirii valorii de circulație motivată de faptul

că potrivit Legii 247/2005 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este

atribuția Comisiei Centrale, astfel că nicio entitate nu se poate substitui

acestor atribuții.

Referitor la

solicitarea privind plata daunelor morale, pârâta a arătat că aceasta este

neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenței și întinderii

prejudiciului.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Guvernului României arătând

că potrivit dispozițiilor legale prevăzute de H.G. 405/2007, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are atribuții de reprezentare a

Guvernului României.

Tot prin întâmpinare

s-a invocat și excepția inadmisibilității solicitării privind stabilirea

cuantumului despăgubirilor motivată de faptul că potrivit Legii nr. 247/2005

stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este atribuția Comisiei

Centrale, astfel că nicio entitate nu se poate substitui acestor atribuții.

Prin Sentința civilă

nr. 313 din 9 iunie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta

P.E. împotriva pârâților Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a

obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită

dispoziție pentru imobilul imposibil de restituit în natură, conform

Dispoziției nr. 8092 din 20 aprilie 2006 emisă de Primăria Municipiului

Craiova, a respins acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, a respins cererea privind daunele morale și a obligat pârâta la

2.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta din prezenta cauză a

solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru

imobilul situat în Craiova, imobil expropriat și imposibil de restituit în

natură.

Prin Dispoziția nr.

8092 din 29 iunie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea

despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru

imobilul notificat sub nr. 105/N/2002 imposibil de restituit în natură (conform

procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului), în același timp

dispunându-se transmiterea dosarului către secretarul Comisiei Centrale din

cadrul ANRP.

Dosarul reclamantei a

fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor de către Primăria Municipiului Craiova fiind înregistrat sub nr.

22800/CC.

Curtea de Apel a

constatat că reclamanta a început procedurile de recuperare a unui bun sau a

contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001,

autoritatea locală, cu competențe în materia stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pronunțându-se la 20

aprilie 2006, iar reclamanta a introdus acțiunea la data de 8 aprilie 2011.

Așadar între data

depunerii cererii (notificării) și data introducerii acțiunii au trecut 10 ani,

fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la

finalizarea procedurii.

Instanța de fond a

apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a

încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității capătului de cerere privind stabilirea cuantumului

despăgubirilor, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată.

Astfel, evaluarea

pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate,

înstrăinate și imposibil de restituit este atributul evaluatorilor desemnați de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, doar această entitate având

atribuții în analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care

se acordă în temeiul Legii nr. 247/2005.

Cum stabilirea

valorii imobilului expropriat este atributul exclusiv al acestei pârâte și este

o etapă ulterioară emiterii titlului de despăgubiri, instanța de fond a respins

capetele de cerere privind stabilirea de către instanță a valorii imobilului

expropriat și obligarea CCSD de a emite decizie privind cuantumul

despăgubirilor la valoarea stabilită prin expertiză. Totodată a fost respinsă

și cererea de obligare la plata daunelor morale, întrucât acest capăt de cerere

nu a fost motivat de către reclamantă.

Constatând că

emiterea deciziei referitoare la acordarea de titluri de despăgubire este în

competența exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

potrivit art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, instanța a

respins acțiunea reclamantei față de pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost

parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în

favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 8092 din

20 aprilie 2006, a fost transmis de Primăria Municipiului Craiova, în calitate

de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale

sub nr. 22800/CC.

Totodată, dosarul

amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de

restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de

către reclamantă și s-a constatat că dosarul trebuie completat cu înscrisuri

din care să reiasă identificarea obiectului dispoziției mai sus amintite, în

sensul de a preciza expres componența imobilului pentru care s-a acordat beneficiul

Legii nr. 10/2001, republicată, respectiv teren și/sau construcție (cu

indicarea destinației), menționând suprafața pentru fiecare în parte.

Referitor la etapa

evaluării, se arată că dosarul de despăgubire al reclamantei a fost transmis la

evaluatorul desemnat de Comisia Centrală în vederea întocmirii lucrării de

specialitate (raportul de evaluare) după completarea acestuia cu informațiile

arătate.

Recurenta mai arată

că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3 din Decizia nr. 2815/2008, fiind incontestabil

faptul că persoanele beneficiare ale unei decizii/dispoziții emise de

entitățile investite cu soluționarea notificărilor depuse în temeiul Legii nr.

10/2001 au dreptul la parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005 într-un termen rezonabil, dar jurisprudența Curții

Europene în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii ce trebuie

luate în calcul, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea

a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii

ce susțin aprecierile conform cărora considerentele reținute de către instanța

de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor referitor la transmiterea dosarului de

despăgubire al reclamantei evaluatorului sau societății de evaluare sunt

neîntemeiate.

Referitor la

obligarea la plata de cheltuieli de judecată, în cuantum de 2.000 RON,

recurenta a invocat prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., arătând că,

pentru soluționarea prezentului litigiu, a fost necesar un termen de judecată

fără a se administra alte probe, acordarea cheltuielilor de judecată este

neîntemeiată față de obiectul cauzei, având în vedere că este vorba de o

obligație de a face și nu o obligație bănească.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică

actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă

acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate

depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau

pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale,

pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de

zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor

fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul a

menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului

de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a

titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de

despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor

consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Cu toate acestea,

dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 8092/2006 a Primarului

Municipiului Craiova cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost

soluționat deși au trecut câțiva ani de la înregistrare.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se

constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive

care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod corect a obligat pârâta la pata cheltuielilor de

judecată având în vedere soluția pronunțată precum și dispozițiile art. 274

alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva

Sentinței civile nr. 313 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.