ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2011

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe rolul Curtii de Apel Cluj, sectia comercială de contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.D.R. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, solicitând anularea deciziei 6919 din 18 noiembrie 2009 prin care i s-a acordat o despăgubire de 425.000 RON, pentru terenul de 314 mp situat în municipiul Timișoara, înscris în CF Timișoara și obligarea Comisiei centrale să emită o nouă decizie pentru o valoare ce urmează a se stabili în temeiul unui raport de evaluare în cadrul procesului.

Totodată, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalități de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 11 iunie 2009, data notificării și până la comunicarea noii decizii de acordare a despăgubirilor, cu respectarea art. 4 lit. a) și b) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 precum și acordarea unor daune morale de 100.000 de euro. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că raportul de evaluare întocmit de autoritatea pârâtă nu a respectat dispozițiile legii în sensul de a stabili o valoare echitabilă, motiv pentru care și-a exprimat dezacordul pentru că evaluarea este superficială și se prezintă ca o apreciere subiectivă a unei persoane fizice.

Statul Român prin Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pe motivul că întârzierile în emiterea deciziei au fost datorate reclamantei, care nu a informat comisia centrală de decizia 34/2003 a Curții de Apel Timișoara, astfel că raportul de evaluare a putut fi făcut doar după depunerea de către reclamantă a hotărârilor judecătorești în copie conforme cu originalul. A mai arătat pârâta că Raportul de evaluare a fost efectuat de SC C. SA care a stabilit un cuantum al despăgubirii de 425.800 RON. Prin sentința nr. 326 din 23 septembrie 3010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta L.D.R.

în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a anulat decizia 6919 din 18 noiembrie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu obligarea pârâtei să emită, în favoarea reclamantei, o nouă decizie de acordare a despăgubirilor pentru suma de 841.500 RON, conform raportului de expertiză efectuat de expert M.A.. Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.290 RON, respingând restul capetelor de cerere.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut ca, potrivit art. 19 cap.VI Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile adoptate de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii 554/2004, iar în cazul în care, după parcurgerea procedurii administrative prealabile sau după parcurgerea procedurii judiciare, a fost acordată o sumă mai mare decât cea stabilită în titlul de despăgubire inițial, se emite o nouă decizie pentru diferența cuvenită. Prin urmare, a reținut prima instanța, nu se poate lua în considerare apărarea formulată de Comisia Centrală în sensul că despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare a unui evaluator autorizat, desemnat de către Comisia Centrală și cuprinsă în conținutul deciziei atacate, nu poate fi modificată, pentru că această poziție contravine textului legal menționat care permite stabilirea unei alte sume decât cea cuprinsă în raportul de evaluare și menționată de decizie.

Această sumă nu poate fi stabilită de către instanță în mod direct pentru că impune cunoștințe tehnice de specialitate și nu poate face obiectul unei noi evaluări de către evaluatorii desemnați de către Comisia Centrală care și-au exprimat poziția în sensul menținerii evaluării inițiale. Așa fiind, instanța a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului în suprafață de 314 mp situat în Timișoara, conform art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 4 din Titlul VII al Legii 247/2005, urmare căreia s-a stabilit o valoare de piață a imobilului teren, raportat la data emiterii notificării, în sumă de 841.500 RON. Astfel, între valoarea stabilită de evaluatorul desemnat de Comisia Centrală și valoarea stabilită de expert s-a constatat ca există o diferență apreciabilă.

S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că, din punctul de vedere al Curții, raportul de evaluare efectuat de evaluatorii autorizați, desemnați de către Comisia Centrală este superficial în sensul că nu rezultă ca urmare a calculului unor indici tehnici, fiind estimată prin metoda comparației cu alte terenuri fără a se putea cunoaște dacă acestea sunt similare imobilului pentru care se face evaluarea. Mai mult, această societate de evaluatori nu răspunde la obiecțiunile întemeiate ale reclamantei arătând doar că își mențin punctul de vedere privind valoarea stabilită prin raport, sens în care instanța a apreciat că evaluarea nu a fost făcută în mod profesionist și nu reprezintă prin urmare o despăgubire justă și echitabilă așa cum prevăd principiile ce trebuie făcute pe baza evaluării.

Prin urmare, Curtea de Apel a constatat că este corectă evaluarea făcută de către expertul desemnat de către instanță și a anulat decizia nr. 6919 din 18 noiembrie 2009, cu obligarea Comisiei Centrale să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie de acordare a despăgubirilor pentru suma de 841.500 RON, conform raportului de expertiză efectuat de expert M.A.. În baza prevederilor art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.920 RON reprezentând onorar expert.

În privința capetelor de cerere privind obligarea la plata unor penalități precum și la plata de daune morale, prima instanță a respins aceste capete de cerere considerând că nu sunt îndeplinite condițiile legale în acest sens, deoarece Comisia Centrală a procedat la emiterea deciziilor după evaluarea imobilelor naționalizate urmând procedurile administrative prevăzute de actele normative, iar întârzierea în emiterea ultimei decizii care face obiectul prezentei cauze a fost datorată și reclamantei care a avut procese pe rolul instanțelor de judecată privitoare la imobilul respectiv.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, următoarele: Pe baza raportului de evaluare efectuat de către SC C. SA Timișoara, societatea de evaluatori desemnată de Comisia centrală , a fost stabilit un cuantum de 425.800 RON, fiind emisă în favoarea reclamantei L.D.R., decizia nr. 6919 din 18 noiembrie 2009. Conform art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

În efectuarea raportului de evaluare, expertul desemnat de către instanță nu a respectat standardele internaționale de evaluare în estimarea valorii terenului, fiind utilizată metoda bonității, metodă care se află în afara acestor standarde. Evaluarea proprietății se face prin trei metode, și anume, metoda costurilor, metoda prin venituri și metoda comparațiilor de piață, prevăzute de Standardele internaționale de evaluare , pe care însă expertul judiciar nu le-a folosit în efectuarea raportului de expertiză.

Referitor la obligația instituită în sarcina Comisiei Centrale privind plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.290 RON, de menționat că raportul de evaluare dispus de autoritatea pârâtă respectă, în întregime, dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că nu poate fi obligată să achite onorariul unui expert care a întocmit un raport de expertiză în afara cadrului legal privind evaluarea imobilelor preluate în mod abuziv. În situația în care se apreciază că se impune acordarea cheltuielilor de judecată, în subsidiar, se solicită micșorarea cheltuielilor acordate, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ.. Recursul este fondat.

Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit Standardelor internaționale de evaluare. Conform acestor standarde evaluarea proprietății se face prin trei metode: metoda costurilor, metoda prin venituri și metoda comparațiilor de piață. Din probele dosarului rezultă însă că expertul judiciar desemnat de către instanța de judecată, doamna M.A., a utilizat la întocmirea expertizei metoda bonității care nu se regăsește în Standardele internaționale de evaluare, dar nu a explicat în nici un mod nerespectarea standardelor.

Față de acestea, se va constata că expertul judiciar nu a efectuat o lucrare conform prevederilor legale, astfel încât proba nu ar fi trebuit să fie omologată de către instanța fondului. Așadar, prima instanță bazându-și hotărârea pe o expertiză neconformă cu dispozițiile legale în materie, practic, nu a soluționat fondul cauzei, astfel că se impune, potrivit asrt.312 alin. (5) C. proc. civ., admiterea recursului , casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea refacerii raportului de expertiză cu respectarea Standardelor internaționale de evaluare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 326 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.