ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2011

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curtii de

Apel Cluj, sectia comercială de contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.D.R.

a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

despăgubirilor, solicitând anularea deciziei 6919 din 18 noiembrie 2009 prin

care i s-a acordat o despăgubire de 425.000 RON, pentru terenul de 314 mp

situat în municipiul Timișoara, înscris în CF Timișoara și obligarea Comisiei

centrale să emită o nouă decizie pentru o valoare ce urmează a se stabili în

temeiul unui raport de evaluare în cadrul procesului.

Totodată, reclamanta a

mai solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalități de 100 euro pentru fiecare

zi de întârziere, începând cu 11 iunie 2009, data notificării și până la comunicarea

noii decizii de acordare a despăgubirilor, cu respectarea art. 4 lit. a) și b) Titlul

VII din Legea nr. 247/2005 precum și acordarea unor daune morale de 100.000 de euro.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că raportul de evaluare întocmit de autoritatea pârâtă nu a

respectat dispozițiile legii în sensul de a stabili o valoare echitabilă, motiv

pentru care și-a exprimat dezacordul pentru că evaluarea este superficială și se

prezintă ca o apreciere subiectivă a unei persoane fizice.

Statul Român prin Comisia

Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a depus întâmpinare solicitând respingerea

acțiunii pe motivul că întârzierile în emiterea deciziei au fost datorate reclamantei,

care nu a informat comisia centrală de decizia 34/2003 a Curții de Apel Timișoara,

astfel că raportul de evaluare a putut fi făcut doar după depunerea de către reclamantă

a hotărârilor judecătorești în copie conforme cu originalul. A mai arătat pârâta

că Raportul de evaluare a fost efectuat de SC C. SA care a stabilit un cuantum al

despăgubirii de 425.800 RON.

Prin sentința nr. 326

din 23 septembrie 3010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta L.D.R. în contradictoriu

cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a anulat

decizia 6919 din 18 noiembrie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

cu obligarea pârâtei să emită, în favoarea reclamantei, o nouă decizie de acordare

a despăgubirilor pentru suma de 841.500 RON, conform raportului de expertiză efectuat

de expert M.A..

Totodată a obligat pârâta

să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.290 RON, respingând

restul capetelor de cerere.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut ca, potrivit art. 19 cap.VI Titlul VII din Legea nr.

247/2005, deciziile adoptate de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor

pot fi atacate în condițiile Legii 554/2004, iar în cazul în care, după parcurgerea

procedurii administrative prealabile sau după parcurgerea procedurii judiciare,

a fost acordată o sumă mai mare decât cea stabilită în titlul de despăgubire inițial,

se emite o nouă decizie pentru diferența cuvenită.

Prin urmare, a reținut

prima instanța, nu se poate lua în considerare apărarea formulată de Comisia Centrală

în sensul că despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare a unui evaluator autorizat,

desemnat de către Comisia Centrală și cuprinsă în conținutul deciziei atacate, nu

poate fi modificată, pentru că această poziție contravine textului legal menționat

care permite stabilirea unei alte sume decât cea cuprinsă în raportul de evaluare

și menționată de decizie. Această sumă nu poate fi stabilită de către instanță în

mod direct pentru că impune cunoștințe tehnice de specialitate și nu poate face

obiectul unei noi evaluări de către evaluatorii desemnați de către Comisia Centrală

care și-au exprimat poziția în sensul menținerii evaluării inițiale.

Așa fiind, instanța a

dispus efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului în suprafață de 314 mp

situat în Timișoara, conform art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 raportat la

art. 4 din Titlul VII al Legii 247/2005, urmare căreia s-a stabilit o valoare de

piață a imobilului teren, raportat la data emiterii notificării, în sumă de 841.500

RON.

Astfel, între valoarea

stabilită de evaluatorul desemnat de Comisia Centrală și valoarea stabilită de expert

s-a constatat ca există o diferență apreciabilă.

S-a reținut în considerentele

hotărârii atacate că, din punctul de vedere al Curții, raportul de evaluare efectuat

de evaluatorii autorizați, desemnați de către Comisia Centrală este superficial

în sensul că nu rezultă ca urmare a calculului unor indici tehnici, fiind estimată

prin metoda comparației cu alte terenuri fără a se putea cunoaște dacă acestea sunt

similare imobilului pentru care se face evaluarea. Mai mult, această societate de

evaluatori nu răspunde la obiecțiunile întemeiate ale reclamantei arătând doar că

își mențin punctul de vedere privind valoarea stabilită prin raport, sens în care

instanța a apreciat că evaluarea nu a fost făcută în mod profesionist și nu reprezintă

prin urmare o despăgubire justă și echitabilă așa cum prevăd principiile ce trebuie

făcute pe baza evaluării.

Prin urmare, Curtea de

Apel a constatat că este corectă evaluarea făcută de către expertul desemnat de

către instanță și a anulat decizia nr. 6919 din 18 noiembrie 2009, cu obligarea

Comisiei Centrale să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie de acordare a

despăgubirilor pentru suma de 841.500 RON, conform raportului de expertiză efectuat

de expert M.A..

În baza prevederilor

art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă

de 1.920 RON reprezentând onorar expert.

În privința capetelor

de cerere privind obligarea la plata unor penalități precum și la plata de daune

morale, prima instanță a respins aceste capete de cerere considerând că nu sunt

îndeplinite condițiile legale în acest sens, deoarece Comisia Centrală a procedat

la emiterea deciziilor după evaluarea imobilelor naționalizate urmând procedurile

administrative prevăzute de actele normative, iar întârzierea în emiterea ultimei

decizii care face obiectul prezentei cauze a fost datorată și reclamantei care a

avut procese pe rolul instanțelor de judecată privitoare la imobilul respectiv.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, următoarele:

Pe baza raportului de

evaluare efectuat de către SC C. SA Timișoara, societatea de evaluatori desemnată

de Comisia centrală , a fost stabilit un cuantum de 425.800 RON, fiind emisă în

favoarea reclamantei L.D.R., decizia nr. 6919 din 18 noiembrie 2009.

Conform art. 10 alin.

(9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor precum și a construcțiilor nedemolate

preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit

valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor

internaționale de evaluare.

În efectuarea raportului

de evaluare, expertul desemnat de către instanță nu a respectat standardele internaționale

de evaluare în estimarea valorii terenului, fiind utilizată metoda bonității, metodă

care se află în afara acestor standarde.

Evaluarea proprietății

se face prin trei metode, și anume, metoda costurilor, metoda prin venituri și metoda

comparațiilor de piață, prevăzute de Standardele internaționale de evaluare , pe

care însă expertul judiciar nu le-a folosit în efectuarea raportului de expertiză.

Referitor la obligația

instituită în sarcina Comisiei Centrale privind plata cheltuielilor de judecată

în sumă de 1.290 RON, de menționat că raportul de evaluare dispus de autoritatea

pârâtă respectă, în întregime, dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că nu poate fi obligată să achite onorariul

unui expert care a întocmit un raport de expertiză în afara cadrului legal privind

evaluarea imobilelor preluate în mod abuziv.

În situația în care se

apreciază că se impune acordarea cheltuielilor de judecată, în subsidiar, se solicită

micșorarea cheltuielilor acordate, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ..

Recursul este fondat.

Potrivit art. 10

alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor precum și a construcțiilor

nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește

potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit

Standardelor internaționale de evaluare.

Conform acestor standarde

evaluarea proprietății se face prin trei metode: metoda costurilor, metoda prin

venituri și metoda comparațiilor de piață.

Din probele dosarului

rezultă însă că expertul judiciar desemnat de către instanța de judecată, doamna

M.A., a utilizat la întocmirea expertizei metoda bonității care nu se regăsește

în Standardele internaționale de evaluare, dar nu a explicat în nici un mod nerespectarea

standardelor.

Față de acestea, se va

constata că expertul judiciar nu a efectuat o lucrare conform prevederilor legale,

astfel încât proba nu ar fi trebuit să fie omologată de către instanța fondului.

Așadar, prima instanță

bazându-și hotărârea pe o expertiză neconformă cu dispozițiile legale în materie,

practic, nu a soluționat fondul cauzei, astfel că se impune, potrivit asrt.312

alin. (5) C. proc. civ., admiterea recursului , casarea sentinței atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea refacerii raportului de expertiză

cu respectarea Standardelor internaționale de evaluare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

nr. 326 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.