ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5356/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj la data de 28 septembrie 2011, reclamanții D.M.T., C.V., C.V.D. și

H.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire, în baza raportului de evaluare, cuprinzând

valoarea despăgubirilor actualizate cu indicele inflației, aferent imobilelor

casă și terenul în suprafață de 580 + 1.000 mp situat în Cluj-Napoca, str. M.

nr. X, județul Cluj, precum și pentru terenul în suprafață de 1 iug și 655 stj.

p. - Arător la Rotația a II-a al Dispoziției nr. 1075 din 8 martie 2006 a

Primarului Municipiului Cluj-Napoca și obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 674/2011 din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții

D.M.T., C.V., C.V.D. și H.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire

aferent imobilelor casă și teren în S. de 580 mp + 1.000 mp situat în

Cluj-Napoca, str. M. nr. X, județul Cluj, precum și pentru terenul în suprafață

de 1 iug. și 655 stj. p - Arător la Rotația II-a, în Dosarul nr. 17760/CC.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Dispoziția nr. 1075 din 8

martie 2006 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de

despăgubiri pentru imobilele casă și teren în suprafață de 580 mp + 1.000 mp

situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. X, județul Cluj precum și pentru terenul în

suprafață de 1 iug. și 655 stj. p - Arător la Rotația a II-a în favoarea

reclamanților și a antecesorilor acestora. Dosarul a fost înaintat Comisiei

Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr. 17760/CC

Curtea a reținut

faptul că dosarul care a fost înaintat de autoritățile competente conține toate

informațiile care să ateste drepturile reclamanților, prin urmare, Comisia

Centrală nu este îndreptățită să refuze înaintarea dosarului către evaluator.

Curtea a apreciat,

așadar, că cererea de obligare a paratei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să analizeze Dosarul nr. 17760/CC având ca obiect acordarea de

despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 este întemeiată, impunându-se

admiterea acesteia.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă

critică soluția pronunțată de Curtea de apel privind obligarea instituției la

emiterea deciziei, precizând că, în cauza supusă judecății, etapa transmiterii

și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind

acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul

aferent Dispoziției nr. 1075/2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj a fost

transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 17760/CC.

Referitor la etapa

evaluării, recurenta precizează că această etapă depinde de completarea

dosarului, precum și de respectarea ordinii de soluționare a dosarelor, așa cum

s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.

Totodată, autoritatea

recurentă invocă procedurile complexe prevăzute de Legea nr. 247/2005, care

depind de entități diferite, astfel încât nu poate fi reținută existența unui

refuz nejustificat din partea instituției.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în

raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă,

precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte constată

că cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde

critici propriu-zise la adresa soluției pronunțate de prima instanță, ci reia

apărările de la fond privind complexitatea procedurii reglementare de Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 și inexistența unei culpe a autorității în derularea

acesteia.

Așadar, intervalul

mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a

reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv conferă consistență concluziei

instanței de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor

într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Prin conduita

manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încălcat principiul

termenului rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, a cărui incidență nu este înlăturată de împrejurarea că

învestirea Comisiei Centrale și desemnarea evaluatorului se fac potrivit

procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nici faptul că legea

specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport

susținerilor autorității publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din

Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și

secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să

contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un

proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și

în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element

al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii

Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii

Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a

autorităților publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în

sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.

Complexitatea

etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de

apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru

justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice. În

egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea competentă în

vederea organizării propriei activități de executare a legii și stabilirii

ordinii soluționării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice, în sensul

justificării încălcării principiului termenului rezonabil și a celorlalte garanții

ale bunei administrări.

Deși argumentele

recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr.

247/2005 care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe

entități (organe învestite cu soluționarea notificării, evaluatorii) sunt

corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului

rezonabil de rezolvare a situației litigioase a intimaților.

Așa cum rezultă din

cele expuse anterior, ceea ce a sancționat instanța de fond, prin hotărârea

pronunțată, a fost încălcarea termenului rezonabil în derularea procedurii

administrative și prelungirea stării de incertitudine juridică asupra măsurilor

reparatorii, durata excesivă a procedurii aducând atingere atât dreptului la un

proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, cât și dreptului de proprietate ocrotit în Protocolul nr. 1 adițional

la Convenție.

Toate aceste elemente

conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a

actului administrativ de către Comisia Centrală, în sensul dispozițiilor Legii

nr. 554/2004.

Pe de altă parte, din

actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că

intimații-reclamanți au solicitat prin întâmpinare acordarea cheltuielilor de

judecată în cuantum de 3.500 RON, depunând la dosar dovada achitării

onorariului de avocat în cuantum de 3.720 de RON.

Având în vedere

soluția pronunțată de către instanța de control judiciar, devin incidente

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora partea care cade

în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a

recurentei, Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata către intimați a sumei

de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum au solicitat

intimații-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 674/2011din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 3.500 RON

reprezentând cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți D.M.T., C.V., C.V.D.

și H.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2012.

Procesat de GGC - LM