ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5356/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 28 septembrie 2011, reclamanții D.M.T., C.V., C.V.D. și H.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în baza raportului de evaluare, cuprinzând valoarea despăgubirilor actualizate cu indicele inflației, aferent imobilelor casă și terenul în suprafață de 580 + 1.000 mp situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. X, județul Cluj, precum și pentru terenul în suprafață de 1 iug și 655 stj. p. - Arător la Rotația a II-a al Dispoziției nr. 1075 din 8 martie 2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 674/2011 din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții D.M.T., C.V., C.V.D. și H.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilelor casă și teren în S. de 580 mp + 1.000 mp situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. X, județul Cluj, precum și pentru terenul în suprafață de 1 iug. și 655 stj. p - Arător la Rotația II-a, în Dosarul nr. 17760/CC.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Dispoziția nr. 1075 din 8 martie 2006 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele casă și teren în suprafață de 580 mp + 1.000 mp situat în Cluj-Napoca, str. M. nr. X, județul Cluj precum și pentru terenul în suprafață de 1 iug. și 655 stj. p - Arător la Rotația a II-a în favoarea reclamanților și a antecesorilor acestora. Dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr. 17760/CC Curtea a reținut faptul că dosarul care a fost înaintat de autoritățile competente conține toate informațiile care să ateste drepturile reclamanților, prin urmare, Comisia Centrală nu este îndreptățită să refuze înaintarea dosarului către evaluator.

Curtea a apreciat, așadar, că cererea de obligare a paratei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze Dosarul nr. 17760/CC având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 este întemeiată, impunându-se admiterea acesteia. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă critică soluția pronunțată de Curtea de apel privind obligarea instituției la emiterea deciziei, precizând că, în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 1075/2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 17760/CC. Referitor la etapa evaluării, recurenta precizează că această etapă depinde de completarea dosarului, precum și de respectarea ordinii de soluționare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.

Totodată, autoritatea recurentă invocă procedurile complexe prevăzute de Legea nr. 247/2005, care depind de entități diferite, astfel încât nu poate fi reținută existența unui refuz nejustificat din partea instituției. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. Înalta Curte constată că cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde critici propriu-zise la adresa soluției pronunțate de prima instanță, ci reia apărările de la fond privind complexitatea procedurii reglementare de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia.

Așadar, intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv conferă consistență concluziei instanței de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a cărui incidență nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale și desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nici faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport susținerilor autorității publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate. Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.

În egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea competentă în vederea organizării propriei activități de executare a legii și stabilirii ordinii soluționării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice, în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil și a celorlalte garanții ale bunei administrări. Deși argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005 care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entități (organe învestite cu soluționarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului rezonabil de rezolvare a situației litigioase a intimaților.

Așa cum rezultă din cele expuse anterior, ceea ce a sancționat instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a fost încălcarea termenului rezonabil în derularea procedurii administrative și prelungirea stării de incertitudine juridică asupra măsurilor reparatorii, durata excesivă a procedurii aducând atingere atât dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și dreptului de proprietate ocrotit în Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Toate aceste elemente conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului administrativ de către Comisia Centrală, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Pe de altă parte, din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că intimații-reclamanți au solicitat prin întâmpinare acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON, depunând la dosar dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 3.720 de RON.

Având în vedere soluția pronunțată de către instanța de control judiciar, devin incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei, Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata către intimați a sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum au solicitat intimații-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 674/2011din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți D.M.T., C.V., C.V.D. și H.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012. Procesat de GGC - LM