ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4926/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanță

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta T.S.R., în contradictoriu cu pârâții Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii reprezentând

titlul de despăgubire.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin dispoziția din 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca

s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru apartamentul situat în Cluj-Napoca

str. C., înscris în CF nr. X1 Cluj-Napoca, nr. top Y1 compus din 1 cameră, 1 bucătărie,

1 cămară de alimente, 1 baie, 1 boxă, pivniță cu suprafața utilă de 61 mp și pic

în cota de

23

/

100

parte înscrise în CF col. nr. X2.

Prin întâmpinare, pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția prematurității

cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

apel

Prin sentința nr. 668

din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta

T.S.R., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și a obligat pârâta la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri conform

Titlului VII al Legii nr. 247/2005 în Dosarul nr. 44733/CC pentru apartamentul situat

în Cluj-Napoca, str. C., înscris în CF nr. X1 Cluj-Napoca nr. top Y1, în termen

de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut în esență că prin dispoziția din 2007 emisă de Primarul

Municipiului Cluj-Napoca s-a recunoscut dreptul reclamantei de a primi despăgubiri

în echivalent bănesc.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că, în speță, reclamanta este în posesia unui drept de creanță,

drept pe care jurisprudența C.E.D.O. îl califică ca un bun în sensul amintit.

Judecătorul fondului a

constatat, de asemenea, că termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în

procedura administrativă este considerat că face parte din proces, or, dispozițiile

art. 6 parag. 1 din Convenție impune soluționarea acestor cereri într-un termen

rezonabil, iar justificarea autorității prin invocarea criteriilor introduse de

comisie în vederea soluționării dosarelor nu apare ca fiind necesară și proporțională

cu scopul urmărit.

Conchizând, prima instanță

a apreciat că sunt nefondate susținerile pârâtei referitoare la condiționarea soluționării

dosarelor de elementul ordinii înregistrării cererilor introdus de comisie, întrucât

acest lucru nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă.

cauză

Împotriva sentinței Curții

de apel a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:

Recurenta a susținut în

esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a încălcat

prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, recurenta

a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării

dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa evaluării și etapa emiterii titlului

de despăgubire.

În fine, recurenta a arătat

că în mod greșit instanța de fond a obligat recurenta la emiterea directă a deciziei

conținând titlul de despăgubire, fără a lua în considerare că impunerea unei astfel

de obligații, cu trecerea peste etapele administrative, în care sunt implicate mai

multe entități, nu poate fi soluționată în termenul de 30 de zile.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,

numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimații-reclamanți au

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii

deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren în suprafață de

665 mp situat în Cluj-Napoca str. V.

În cauză, este necontestat

că intimata-reclamantă este beneficiara dispoziției din 2007 emisă de către Primăria

Municipiului Cluj, transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente

în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Totodată, din actele și

lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în mod

corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamantei la soluționarea cereri

într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care pârâta nu a

depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective

pentru care cererea nu a fost analizată într-un termen rezonabil.

În jurisprudența sa constantă,

Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere

a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării

unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Critica privind caracterul

nelegal al obligației impuse prin dispozitivul sentinței, de a emite decizia reprezentând

titlul de despăgubire este nefondată.

Etapele și operațiunile

premergătoare la care se referă recurenta nu au o existență de sine stătătoare ci

ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei.

În ceea ce privește criticile

referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea scurt pentru executare,

se constată că acestea sunt fondate, având în vedere circumstanțele concrete ale

pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun,

de 30 de zile, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile

privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul

VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea

I nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada

prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate

în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația

existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire

și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire

depuse de către persoanele îndreptățite”.

În privința acestor dispoziții,

instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura

administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit

dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor

în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea

acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională

a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între

altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin adoptarea

ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor

constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate

asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44

alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri

de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul că,

până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri,

iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de

despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă

în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia

măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire

depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat

o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența

O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15

mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor

de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta

titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă

și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;

Măsurile stabilite prin

actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare

la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim, echilibrul bugetar

al unui stat aflat în criză economică, și sunt proporționale, având în vedere marja

mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum

și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.

Faptul că, potrivit ordonanței

de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor

de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea

imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a

executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic

al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca

obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

De altfel, C.E.D.O., soluționând

cererea și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza

Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani

și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile

concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;

O.U.G. nr. 4/2012 a fost

adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către C.E.D.O.

în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care

va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul

în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu

adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu

și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere

pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale

sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în

aplicare.

Astfel fiind, recursul

va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică

recurentă rămâne obligată la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de

zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările

și completările ulterioare; în acest context, Înalta Curte reține, contrar celor

susținute de autoritatea recurentă, că aceasta va emite decizia la care a fost obligată

prin sentința recurată, cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, adică, implicit, după parcurgerea etapei evaluării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

nr. 668 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal sentinței nr. 656 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor să

emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.