ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4926/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta T.S.R., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția din 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru apartamentul situat în Cluj-Napoca str. C., înscris în CF nr. X1 Cluj-Napoca, nr. top Y1 compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 boxă, pivniță cu suprafața utilă de 61 mp și pic în cota de 23 / 100 parte înscrise în CF col.

nr. X2. Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 668 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta T.S.R., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 în Dosarul nr. 44733/CC pentru apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. C., înscris în CF nr. X1 Cluj-Napoca nr. top Y1, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin dispoziția din 2007 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca s-a recunoscut dreptul reclamantei de a primi despăgubiri în echivalent bănesc.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, în speță, reclamanta este în posesia unui drept de creanță, drept pe care jurisprudența C.E.D.O. îl califică ca un bun în sensul amintit. Judecătorul fondului a constatat, de asemenea, că termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă este considerat că face parte din proces, or, dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție impune soluționarea acestor cereri într-un termen rezonabil, iar justificarea autorității prin invocarea criteriilor introduse de comisie în vederea soluționării dosarelor nu apare ca fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit. Conchizând, prima instanță a apreciat că sunt nefondate susținerile pârâtei referitoare la condiționarea soluționării dosarelor de elementul ordinii înregistrării cererilor introdus de comisie, întrucât acest lucru nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă.

3. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive: Recurenta a susținut în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, recurenta a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa evaluării și etapa emiterii titlului de despăgubire.

În fine, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat recurenta la emiterea directă a deciziei conținând titlul de despăgubire, fără a lua în considerare că impunerea unei astfel de obligații, cu trecerea peste etapele administrative, în care sunt implicate mai multe entități, nu poate fi soluționată în termenul de 30 de zile. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren în suprafață de 665 mp situat în Cluj-Napoca str. V. În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara dispoziției din 2007 emisă de către Primăria Municipiului Cluj, transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Totodată, din actele și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamantei la soluționarea cereri într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea nu a fost analizată într-un termen rezonabil. În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Critica privind caracterul nelegal al obligației impuse prin dispozitivul sentinței, de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire este nefondată. Etapele și operațiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existență de sine stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei. În ceea ce privește criticile referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea scurt pentru executare, se constată că acestea sunt fondate, având în vedere circumstanțele concrete ale pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim, echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică, și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.

Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; De altfel, C.E.D.O., soluționând cererea și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; O.U.G.

nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către C.E.D.O. în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație. Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.

Astfel fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare; în acest context, Înalta Curte reține, contrar celor susținute de autoritatea recurentă, că aceasta va emite decizia la care a fost obligată prin sentința recurată, cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, adică, implicit, după parcurgerea etapei evaluării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 668 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal sentinței nr. 656 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.