ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4797/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta T.A. a

chemat în judecată Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de

despăgubire aferent dosarului aflat pe rolul acesteia, în care a fost emisă de

către Primarul municipiului Cluj-Napoca, Dispoziția nr. 887 din 24 februarie 2006

prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ parte din

apartamentul nr. 12, înscris în CF nr. 29859 cu nr. topo 23325/S/XII din

imobilul situat în Cluj-Napoca, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că este beneficiara Dispoziției nr. 887 din 24 februarie 2006

prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ parte din

apartamentul nr. 12, înscris în CF nr. 39859 cu nr. topo 23325/S/XII din

imobilul situat în Cluj-Napoca.

În conformitate cu

dispozițiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Primăria

Municipiului Cluj-Napoca a procedat la transmiterea dispoziției emise împreună

cu documentația aferentă către Secretariatul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, prin adresa nr. 636/452 din 6 martie 2006, însă, de

la acea dată și până la soluționarea cauzei pârâta nu a procedat la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Curtea de Apel Cluj -

Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 599 din 21 octombrie 2011, a admis acțiunea reclamantei T.A. și a

obligat pârâta să emită o decizie reprezentând titlul de despăgubire aferent

dosarului în care a fost emisă dispoziția nr. 887 din 24 februarie 2006, prin

care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ parte din

apartamentul nr. 12 înscris în CF nr. 39859 cu nr. topo 23325/S/XII din imobilul

situat în Cluj-Napoca.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut că luând în considerare

intervalul scurs de la depunerea notificării precum și faptul că reclamanta a

fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului

naționalizat încă din cursul anului 1988, iar dispoziția Primarului mun.

Cluj-Napoca nr. 887/2006 poate fi asimilată unui „bun” în sensul art. 1 alin. (1)

din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate fi primită

apărarea referitoare la netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu ar

fi fost urmată în totalitate procedura administrativă.

Este de

reținut faptul că statul trebuie să-și organizeze în așa fel serviciile oferite

cetățenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real și

concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute.

Instanța a mai

reținut că pasivitatea, tăcerea administrației mai mult de 5 ani de la data la

care Primăria Municipiului Cluj-Napoca a trimis dosarul reclamantei nu a fost

justificată obiectiv.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta a susținut,

în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut că s-a încălcat

principiul termenului rezonabil, invocând jurisprudența CEDO, întrucât în cauză

a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, dosarul fiind

înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12737/CC și analizat în

privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului

notificat, ocazie cu care s-a constatat lipsa anumitor înregistrări.

Recurenta mai

susținut că instanța nu a avut în vedere prevederile Deciziei nr. 2815/2008 a

Comisiei Centrale care stabilește ordinea de soluționare a dosarelor de

despăgubire, respectiv: dosarele transmise înainte de intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007 și cele transmise după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe.

Printr-o ultimă

critică, recurenta susține că în mod greșit instanța de fond a obligat-o direct

la emiterea deciziei, fără a lua în considerare că în vederea emiterii acesteia

dosarul reclamantei parcurge procedura de evaluare.

Recursul este

nefondat.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel, în acord cu

prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/ dispozițiile emise de

entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare

sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale

învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care

urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică

actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă

acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate

depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau

pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale,

pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de

zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea

dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de

restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise,

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul a

menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului

de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) care reglementează procedura de emitere

a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de

despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/ propuse,

actualizate cu indicele de inflație.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie  2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate

criticile recurentei, deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata

excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel, intervalul

scurs de la depunerea notificării și faptul că reclamanta a fost lipsită de

prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat din anul

1988 nu poate absolvi pârâta de culpă din perspectiva că nu ar fi fost urmată

în totalitate procedura administrativă.

În acest sens s-a

pronunțat și instanța de fond care a reținut că refuzul pârâtei de a emite

decizia la care este îndreptățită reclamanta este unul nejustificat în sensul art.

2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot

fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe

care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței

civile nr. 599 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj - Secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2012.