ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4797/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta T.A. a chemat în judecată Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire aferent dosarului aflat pe rolul acesteia, în care a fost emisă de către Primarul municipiului Cluj-Napoca, Dispoziția nr. 887 din 24 februarie 2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ parte din apartamentul nr. 12, înscris în CF nr. 29859 cu nr. topo 23325/S/XII din imobilul situat în Cluj-Napoca, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este beneficiara Dispoziției nr. 887 din 24 februarie 2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ parte din apartamentul nr. 12, înscris în CF nr. 39859 cu nr. topo 23325/S/XII din imobilul situat în Cluj-Napoca.

În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Primăria Municipiului Cluj-Napoca a procedat la transmiterea dispoziției emise împreună cu documentația aferentă către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin adresa nr. 636/452 din 6 martie 2006, însă, de la acea dată și până la soluționarea cauzei pârâta nu a procedat la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 599 din 21 octombrie 2011, a admis acțiunea reclamantei T.A. și a obligat pârâta să emită o decizie reprezentând titlul de despăgubire aferent dosarului în care a fost emisă dispoziția nr. 887 din 24 februarie 2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ parte din apartamentul nr. 12 înscris în CF nr. 39859 cu nr. topo 23325/S/XII din imobilul situat în Cluj-Napoca.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că luând în considerare intervalul scurs de la depunerea notificării precum și faptul că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat încă din cursul anului 1988, iar dispoziția Primarului mun. Cluj-Napoca nr. 887/2006 poate fi asimilată unui „bun” în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate fi primită apărarea referitoare la netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu ar fi fost urmată în totalitate procedura administrativă. Este de reținut faptul că statul trebuie să-și organizeze în așa fel serviciile oferite cetățenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real și concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute.

Instanța a mai reținut că pasivitatea, tăcerea administrației mai mult de 5 ani de la data la care Primăria Municipiului Cluj-Napoca a trimis dosarul reclamantei nu a fost justificată obiectiv. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut că s-a încălcat principiul termenului rezonabil, invocând jurisprudența CEDO, întrucât în cauză a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12737/CC și analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, ocazie cu care s-a constatat lipsa anumitor înregistrări.

Recurenta mai susținut că instanța nu a avut în vedere prevederile Deciziei nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale care stabilește ordinea de soluționare a dosarelor de despăgubire, respectiv: dosarele transmise înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și cele transmise după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe. Printr-o ultimă critică, recurenta susține că în mod greșit instanța de fond a obligat-o direct la emiterea deciziei, fără a lua în considerare că în vederea emiterii acesteia dosarul reclamantei parcurge procedura de evaluare. Recursul este nefondat. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/ dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/ propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate. După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare. Inițial, Comisia Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării. Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță. Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă. Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei, deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia. Astfel, intervalul scurs de la depunerea notificării și faptul că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat din anul 1988 nu poate absolvi pârâta de culpă din perspectiva că nu ar fi fost urmată în totalitate procedura administrativă. În acest sens s-a pronunțat și instanța de fond care a reținut că refuzul pârâtei de a emite decizia la care este îndreptățită reclamanta este unul nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 599 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.