ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 1 iulie 2002, reclamanta S.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 714 din 17

aprilie 2002 prin care pârâta – Casa Județeană de Pensii Satu Mare - Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a refuzat să-i recunoască acesteia calitatea

de beneficiară a drepturilor prevăzute de acest act normativ, reclamanta

motivând că fiind născută la data de 2 ianuarie 1942, a suferit persecuții din

motive etnice, urmând statutul de refugiat al părinților săi care, în luna

septembrie 1940, au fost expulzați din localitatea de domiciliu – Stina,

județul Satu Mare, de către armata maghiară de ocupație, fiind nevoiți să se

refugieze în localitatea Bucșani, județul Dâmbovița, în afara zonei de

ocupație.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Satu

Mare a formulat întâmpinare prin care s-a opus la admiterea acțiunii, motivând

că potrivit Precizărilor nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale, reclamanta nu beneficiază de prevederile O.G.

nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, modificată la

rândul său, prin Legea nr. 367/2001.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 413/CA/2002 – P din 2 septembrie 2002, a admis acțiunea reclamantei, a

anulat hotărârea nr. 714 din 17 aprilie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o pe

aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2002.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi

s-au refugiat ca urmare a unor persecuții din motive etnice, urmând statutul de

refugiat, asemenea părinților săi, iar situația de „refugiat” în condițiile

arătate este sinonimă cu cea de „strămutat în altă localitate decât cea de

domiciliu”, prevăzută la art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000. În aprecierea

instanței de fond, reclamanta beneficiază de drepturile acordate de legea

sus-menționată, întrucât pe perioada refugiului a fost privată de folosința

locuinței și bunurilor din localitatea de domiciliu a părinților săi, fiind

obligată să accepte condițiile de locuit din localitatea de refugiu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta - Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o ca

netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs formulate,

recurenta a susținut că la adoptarea soluției, instanța  de fond nu a avut în

vedere Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii,

potrivit cărora, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților

nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000. Recurenta a mai susținut că

sentința instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde

prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada în care

părinții lor au fost strămutați sau refugiați.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Instanța de fond a apreciat corect

atât probele administrate, cât și Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale

Casei Naționale de Pensii. Acest act administrativ invocat ca temei juridic de

recurentă nu poate să completeze dispozițiile legii în baza căruia a fost emis

și nu poate să modifice prevederile legale referitoare la statutul juridic al

minorului.

Reclamanta fiind născută după data

la care părinții săi au fost expulzați, din motive etnice, din localitatea de

domiciliu – Stina, județul Satu Mare și nevoiți să se refugieze în localitatea

Bucșani, județul Dâmbovița, a avut, asemenea părinților săi, statutul de

refugiat, fiind lipsită de dreptul său la domiciliu legal, ca drept personal

nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Expulzarea din localitatea de

domiciliu din motive etnice, într-o perioadă caracterizată de anumite

evenimente istorice și refugierea într-o localitate decât cea de domiciliu, a

afectat stabilitatea domiciliului pentru toți membrii familiei reclamantei, în

sensul că aceștia nu au mai avut o locuință statornică sau principală.

Instanța de fond a apreciat corect

că situația de „refugiat” în condițiile evenimentelor istorice produse pe

teritoriul României, în septembrie 1940, în zona Ardealului de Nord, este

similară cu cea de „strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu”,

prevăzută la art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Prin urmare, de la data nașterii

sale, respectiv, 2 ianuarie 1942, reclamanta a avut, asemenea părinților săi,

statutul de refugiat, fiind îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii

nr. 189/2000.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ. nu există

motive de casare a sentinței atacate, Curtea va respinge recursul declarat, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 413/CA/2002-P din

2 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 martie 2003.