ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1107/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.439/CA/2002 – P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal părțile în cauză, respectiv, recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare și intimata reclamantă M.M.E. nu s-au prezentat. Procedura completă. Referind asupra cauzei, magistratul asistent a solicitat că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare a solicitat în scris, judecarea cauzei în lipsă (fila 3, dosar recurs). C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1.07.2002, reclamanta M.M.E. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr.3252 din 7.06.2002 și recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr.189/2000.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr.439/9.09.2002 a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.3252/2002 și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr.189/2000. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art.1 lit.c din actul normativ susmenționat, beneficiază de drepturi și persoana refugiată pentru motive etnice în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Reclamanta, născută în refugiu la 6.08.1941 a dobândit prin naștere statutul de refugiat al părinților săi, privată alături de aceștia, de folosirea locuinței și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciu și obligată să accepte condițiile oferite în localitatea unde au fost strămutați părinții, ceea ce echivalează cu o modalitate de persecuție etnică.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că soluția adoptată de instanță contravine prevederilor legale, întrucât Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare nu se referă și la persoanele care s-au născut în timpul în care au fost strămutați ori refugiați părinții lor. Examinând cauza față de motivul invocat și având în vedere prevederile art.304 și 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că reclamanta a dobândit prin naștere statutul de refugiat a părinților săi,având doar un drept de ședere legală și temporară în localitatea unde au fost strămutați aceștia.

Alături de părinții săi, reclamanta a suferit persecuți etnice pe toată durata strămutării, cuprinsă între data nașterii sale și cea a retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul persecuției etnice. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va constata că sentința atacată este legală și temeinică și în consecință, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.439/CA/2002 – P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.