ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3064/2003

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 4 martie 2003 reclamanta B.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 1627 din 21

octombrie 2002 a Comisiei pentru stabilirea situațiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000

din cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare, și obligarea pârâtei să-i

recunoască calitatea de beneficiară a dispozițiilor O.G. nr. 105/1999 aprobată

prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, întrucât

s-a născut în timpul refugiului părinților săi, având același statut cu al

acestora.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 144/CA/2003 –P din 31 martie 2003 a admis acțiunea reclamantei, a anulat

hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de beneficiară

a O.G. nr. 105/1999, reținând, în esență, că aceasta a avut statutul de

refugiat al părinților săi, în localitatea de refugiu, având doar un drept de

ședere temporară și ocrotire politică până la încetarea persecuției etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, prin motivele de recurs

formulate în cauză, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a pronunțat o

sentință dată cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, ale Legii nr. 189/2000

și ale Legii nr. 367/2001, precum și a precizărilor nr. 1026/2002 ale Casei

Naționale de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de textul de

lege.

Din interpretarea teleologică a prevederilor

ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive

etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât  persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în

perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a

unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimata-reclamantă se încadrează în situația expusă,

fiind născută ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, împărtășind suferințele familiei, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra acesteia.

Așa fiind, nu pot fi avute în vedere „precizările”

invocate de către recurentă, care adaugă la lege și care, mai mult, nu sunt în

concordanță cu sensul și scopul legii, cu spiritul acesteia.

În considerarea celor expuse, sentința atacată

este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 144/CA/2003 –

P din 31 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi  7

octombrie 2003.