ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3787/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 aprilie

2003, reclamanta A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 3103 din 17 aprilie 2002 și obligarea

acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 și calitatea

de persoană refugiată din motive de persecuție etnică.

Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că este

îndreptățită la recunoașterea calității de beneficiară a O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut în timpul refugiului

mamei sale, având același statut cu aceasta.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 205/CA/2003 – P din

12 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că și copiii născuți în localitatea unde părinții lor au

fost strămutați sau refugiați au același statut cu părinții lor, suferind

alături de ei persecuțiile etnice respective și că reclamanta se află în

această situație.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

În esență, pârâta a susținut

nelegalitatea hotărârii recurate cu motivarea că încalcă prevederile O.G. nr. 10/1999

cu modificările ulterioare și precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale care nu prevăd acordarea de drepturi

pentru copiii născuți în refugiu.

Recursul nu este fondat.

Este necontestat faptul că reclamanta

s-a născut la data de 31 mai 1942 în localitatea Sinaia, raionul Sinaia, unde mama

sa, P.A., se refugiase din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor  s-au refugiat sau au fost strămutați

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit mama sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori,

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Nu este întemeiată susținerea

recurentei privind precizările C.N.P.A.D.A.S., deoarece acestea contravin atât

scopului, cât și spiritului legii.

Cu această motivare, soluția Curții

de Apel este legală și temeinică, urmând ca, în considerarea dispozițiilor art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 205/CA/2003 –

P din 12 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11

noiembrie 2003.