ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3787/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 aprilie 2003, reclamanta A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 3103 din 17 aprilie 2002 și obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 și calitatea de persoană refugiată din motive de persecuție etnică. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că este îndreptățită la recunoașterea calității de beneficiară a O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut în timpul refugiului mamei sale, având același statut cu aceasta. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 205/CA/2003 – P din 12 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că și copiii născuți în localitatea unde părinții lor au fost strămutați sau refugiați au același statut cu părinții lor, suferind alături de ei persecuțiile etnice respective și că reclamanta se află în această situație. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare. În esență, pârâta a susținut nelegalitatea hotărârii recurate cu motivarea că încalcă prevederile O.G. nr. 10/1999 cu modificările ulterioare și precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale care nu prevăd acordarea de drepturi pentru copiii născuți în refugiu.

Recursul nu este fondat. Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 31 mai 1942 în localitatea Sinaia, raionul Sinaia, unde mama sa, P.A., se refugiase din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit mama sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice. Nu este întemeiată susținerea recurentei privind precizările C.N.P.A.D.A.S., deoarece acestea contravin atât scopului, cât și spiritului legii. Cu această motivare, soluția Curții de Apel este legală și temeinică, urmând ca, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 205/CA/2003 – P din 12 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 noiembrie 2003.