ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4131/2003

HOTĂRÂRE
25.11.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4131/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 mai 2003, reclamanta M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 4188 din 31

martie 2003, a Casei Județene de Pensii Satu Mare, Comisia de aplicare a Legii

nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiară al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000

și ale O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2001, precum și ale H.G.

nr. 127/2000, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999, fiind

născută în perioada refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 232/CA/2003 – P din 26 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei M.M.,

a dispus anularea hotărârii nr. 4188 din 31 martie 2003, emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să-i recunoască calitatea de beneficiară al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, reținând, în esență, că din sfera persecutaților etnici fac parte

și copiii născuți în timpul refugiului părinților lor, având același statut cu

aceștia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și susținând că intimata-reclamantă nu aparține

sferei de adresabilitate a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

Examinând sentința atacată în raport

cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum și cu toate

dispozițiile incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de

legiuitor.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimata-reclamantă se încadrează în

situația expusă, fiind necontestat că este născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Așa fiind, nu pot fi avute în vedere

precizările invocate de către recurentă, care adaugă la lege și care, mai mult,

nu sunt în concordanță cu sensul și scopul legii.

În considerarea celor expuse,

sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 232/CA/2003  -P

din 26 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-11-11
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3810/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 aprilie 2003, reclamanta D.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 4982 din 14 martie 2003 a Casei Județene de Pensi
ÎCCJ 2003-11-11
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3802/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 aprilie 2003, reclamantul B.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 5351 din 4 aprilie 2003, a Casei Județene de Pe
ÎCCJ 2003-11-11
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3787/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 aprilie 2003, reclamanta A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotă
ÎCCJ 2003-10-21
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3376/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 martie 2003, reclamantul B.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 3441 din 25 octombrie 2002 a Casei Județene de Pe
ÎCCJ 2003-11-18
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3942/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 aprilie 2003, reclamanta L.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 5063 din 18 aprilie 2003 a Casei Județene de Pen
Sursă