ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3376/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 martie 2003, reclamantul B.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 3441 din 25 octombrie 2002 a Casei Județene de Pensii Satu Mare, Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și ale O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2001, precum și ale H.G. nr. 127/2000, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999, fiind soțul supraviețuitor al soției decedate B.D., născută în timpul refugiului părinților săi. Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 156/CA/2003 - P din 19 mai 2003, a admis acțiunea reclamantului B.M.

a dispus anularea hotărârii nr. 3441 din 25 octombrie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, reținând, în esență, că din sfera persecutaților etnici fac parte și copiii născuți în timpul refugiului/strămutării părinților lor, având același statut cu aceștia, iar soțul supraviețuitor al acestora are drepturile prevăzute de aceleași texte de lege. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că intimatul-reclamant nu aparține sferei de adresabilitate a prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum și cu toate dispozițiile incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr.1 05/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de legiuitor. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Așa fiind, nu pot fi avute în vedere „precizările” invocate de către recurentă, care adaugă la lege și care, mai mult, nu sunt în concordanță cu sensul și scopul legii.

Intimatul-reclamant se încadrează în situația prevăzută de art. 3 din Legea nr. 189/2000, fiind soțul supraviețuitor al soției decedate și necontestat născută ulterior datei la care părinții acesteia au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și care a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. În considerarea celor expuse, sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 156/CA/2003 – P din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.