ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3376/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 7 martie 2003, reclamantul B.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 3441 din

25 octombrie 2002 a Casei Județene de Pensii Satu Mare, Comisia de aplicare a

Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000

și ale O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2001, precum și ale H.G.

nr. 127/2000, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999, fiind

soțul supraviețuitor al soției decedate B.D., născută în timpul refugiului

părinților săi.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 156/CA/2003 - P din 19 mai 2003, a admis acțiunea reclamantului B.M.

a dispus anularea hotărârii nr. 3441 din 25 octombrie 2002 emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, reținând, în esență, că din sfera persecutaților etnici fac parte

și copiii născuți în timpul refugiului/strămutării părinților lor, având

același statut cu aceștia, iar soțul supraviețuitor al acestora are drepturile

prevăzute de aceleași texte de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și susținând că intimatul-reclamant nu aparține

sferei de adresabilitate a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

Examinând sentința atacată în raport

cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum și cu toate

dispozițiile incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr.1 05/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de

legiuitor.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Așa fiind, nu pot fi avute în vedere

„precizările” invocate de către recurentă, care adaugă la lege și care, mai

mult, nu sunt în concordanță cu sensul și scopul legii.

Intimatul-reclamant se încadrează în

situația prevăzută de art. 3 din Legea nr. 189/2000, fiind soțul supraviețuitor

al soției decedate și necontestat născută ulterior datei la care părinții

acesteia au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și care a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În considerarea celor expuse,

sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 156/CA/2003 – P

din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.