ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1317/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul T.C. a solicitat, pe calea acțiunii în

contencios administrativ, anularea hotărârii nr. 3330 din 15 iulie 2002, emisă

de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare și recunoașterea calitatății de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că

s-a născut în refugiu și a suferit aceleași persecuții etnice, ca și părinții

săi.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 521/CA/2002

- P din 7 octombrie 2002, a admis acțiunea și în consecință, a anulat hotărârea

nr. 3330 din 15 iulie 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în

esență, că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost

strămutați, au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții

din motive etnice pe toată perioada srămutării, care este sinonimă cu refugiul

și care este cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării pământului

românesc, când a încetat motivul strămutării, respectiv al persecuției din

motive etnice.

Ca urmare, reclamantul, fiind născut în perioada de

refugiu al părinților săi, a suferit împreună cu ei efectele strămutării din

localitatea de domiciliu, astfel că beneficiază de drepturile acordate prin

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că

instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile legale în materie.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că

reclamantul T.C. s-a născut la data de 27 aprilie 1943, în localitatea Berhamet

Siret, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare

a persecuțiilor etnice.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr .189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana,

cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate la lite.

a) – f).

Din interpretarea teleologică a prevederilor

ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive

etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin

persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele

persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile

respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în

perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a

unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care

s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze

din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi

compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca

urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel

de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului

supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o

indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și

nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să

beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în

perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile

care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prin urmare, față de considerentele arătate, se

constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar

recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Satu Mare, împotriva sentinței nr. 521/CA/2002 - P din 7 octombrie 2002,

a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Obligă recurenta Casa Județeană de Pensii Satu Mare

să-i plătească intimatului T.C., suma de 510.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.