ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1310/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul B.N. a solicitat, pe

calea acțiunii în contencios administrativ, anularea hotărârii nr. 454 din 12

iulie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că s-a născut în refugiu și a apreciat că are același

statut de refugiat, ca și părinții săi, suferind alături de ei persecuții

etnice.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 523/CA/2002 - P din 7 octombrie 2002, a admis acțiunea și în consecință, a

anulat hotărârea nr. 454 din 12 iulie 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o să

recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că și copiii născuți în localitatea în care părinții au

fost strămutați, au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit

persecuții din motive etnice pe toată perioada strămutării, care este sinonimă

cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării

pământului românesc, când a încetat motivul strămutării, respectiv al

persecuției din motive etnice.

Ca urmare, reclamantul, fiind născut

în perioada de refugiu al părinților săi, a suferit împreună cu ei efectele

strămutării din localitatea de domiciliu, astfel că beneficiază de drepturile

acordate prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând, în esență, că instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile

legale în materie.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă că reclamantul B.N. s-a născut la data de 4 februarie 1944, în comuna

Grănicești, județul Suceava, unde părinții se refugiaseră din localitatea de

domiciliu, Marna, județul Satu Mare, în perioada octombrie 1940 – mai 1945, ca

urmare a persecuțiilor etnice.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate la lit. a) – f).

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii, pe care le-a suferit familia sa ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile

și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să

beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în

perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile

care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prin urmare, față de considerentele

arătate, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței nr. 523/CA/2002 - P din 7

octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2003.