ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7038/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 octombrie 2003, reclamantul B.F. a chemat în judecată pârâta Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 4402 din 18

iulie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că legea exclude de la drepturile conferite, pe cei

născuți în refugiu și că în fapt, a trăit și suferit împreună cu părinții săi,

în condițiile mizerabile ale refugiului.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 506/CA/2003

- P din 17 noiembrie 2003, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta, să-i

recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

reținând, în esență, pe de o parte, că nu se contestă că reclamantul s-a născut

în perioada refugiului părinților săi. Pe de altă parte, instanța de fond a

reținut că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați,

au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive

etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și care

este cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării pământului românesc,

când a încetat motivul strămutării (cel al persecuției din motive etnice). S-a

mai reținut că Precizările Casei Naționale de Pensii nu au caracterul unui act

normativ și contravin legii, care a enunțat limitativ persoanele exceptate de

la ordonanță.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și susținând că intimatul-reclamant, născut în

timpul refugiului părinților săi, nu poate beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

sens în care sunt și Precizările Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 – 304

1

C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care

în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una dintre situațiile enumerate de lege.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât, obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

În cauză, este de necontestat că reclamantul B.F., care s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii

pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Din această perspectivă, concluzia

la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, că un

minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav

restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi acceptată, fiind

contrară ordinii publice și bunelor moravuri, precum și principiului

constituțional al nediscriminării.

Prin urmare, se constată, pe de o

parte, că soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii

pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect și uman de

înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Pe de altă parte, se reține că prin

diverse precizări, adrese, etc. nu se poate adăuga la lege și nici nu se poate

modifica scopul acesteia.

Față de considerentele expuse,

recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se

sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 506/CA din 17

noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2004.