ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7038/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 octombrie 2003, reclamantul B.F. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 4402 din 18 iulie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că legea exclude de la drepturile conferite, pe cei născuți în refugiu și că în fapt, a trăit și suferit împreună cu părinții săi, în condițiile mizerabile ale refugiului. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 506/CA/2003 - P din 17 noiembrie 2003, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reținând, în esență, pe de o parte, că nu se contestă că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul strămutării (cel al persecuției din motive etnice). S-a mai reținut că Precizările Casei Naționale de Pensii nu au caracterul unui act normativ și contravin legii, care a enunțat limitativ persoanele exceptate de la ordonanță.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că intimatul-reclamant, născut în timpul refugiului părinților săi, nu poate beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, sens în care sunt și Precizările Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 – 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de lege.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât, obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. În cauză, este de necontestat că reclamantul B.F., care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinii publice și bunelor moravuri, precum și principiului constituțional al nediscriminării.

Prin urmare, se constată, pe de o parte, că soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect și uman de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa. Pe de altă parte, se reține că prin diverse precizări, adrese, etc. nu se poate adăuga la lege și nici nu se poate modifica scopul acesteia. Față de considerentele expuse, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 506/CA din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.