ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7285/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

octombrie 2003, la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamanta Ț.I. a solicitat, anularea hotărârii nr. 1675 din 12

februarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare și

recunoașterea calității de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că s-a născut la 22 octombrie 1943, în localitatea Dănești, județul

Maramureș, unde se refugiaseră părinții săi, după ocuparea Ardealului de Nord,

considerând, prin urmare, că are statutul de refugiată, din motive etnice,

întrucât legea nu exclude, de la acordarea drepturilor prevăzute pentru

persoanele refugiate, pe copiii născuți în perioada respectivă.

Prin sentința nr. 594/C.A. din 15

decembrie 2003, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1675

din 12 februarie 2003 și a obligat pârâta, să îi recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, din interpretarea dispozițiilor legale aplicabile

persoanelor strămutate, că și copiii născuți în perioada de refugiu a

părinților, au pe toată durata strămutării, același statut, de refugiat.

Instanța a motivat că, având același

statut cu părinții lor, copiii născuți în localitatea în care aceștia au fost

strămutați, au suferit, la rândul lor, aceleași persecuții din motive etnice,

pe toată perioada strămutării – sinonimă cu refugiul și că, precizările Casei

Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, invocate de pârâtă,

contravin legii, care la art. 8, a enumerat limitativ, persoanele exceptate de

la ordonanță.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând soluția

pronunțată, sub aspectul că nici O.G. nr. 105/1999 și nici modificările aduse

prin Legea nr. 189/2000 și prin Legea nr. 367/2001, nu se referă la persoanele

care s-au născut în timpul în care părinții au fost strămutați sau refugiați,

aceștia fiind asimilați persoanelor strămutate, numai prin Normele pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

S-a susținut că,instanța a dat o greșită

interpretare, legii, prin aceea că nu a luat în considerare Precizările nr. 1026/2002

ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - pct. 1.5.,

invocate ca temei al hotărârii contestate.

Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-au instituit măsuri reparatorii pentru

persoanele care au fost persecutate pe motive etnice, indiferent de vârsta pe

care acestea au avut-o în perioada de refugiu, nefiind prevăzută imperativ,

înlăturarea de la beneficiul legii, a copiiilor născuți ulterior strămutării

părinților lor.

Față de aceste dispoziții legale,

soluția prevăzută în Precizările nr. 1026/2002, excede cadrului legal stabilit,

venind în contradicție chiar cu spiritul și scopul legii.

În consecință, urmează ca pentru

aceste considerente, recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 594/C.A. din 15 decembrie

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2004.