ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4215/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea,

la 13 mai 2003 sub nr. 1767/CA/2003, reclamanta E.M. a chemat în judecată pe pârâta

Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 4225 din

12 aprilie 2003 emisă de aceasta și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea

de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că are calitatea de refugiat, ca și părinții săi, suferind consecințele

persecuțiilor etnice, alături de aceștia.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 250/CA/2003 – P din 9 iunie 2003 a

admis acțiunea introdusă de reclamanta E.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de

Pensii Satu Mare și consecință, a anulat hotărârea nr. 4225/2003, emisă de

pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiar a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea soluției s-a reținut că și copiii

născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați au același statut cu

părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive etnice, pe toată

perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă

între data nașterii lor și data retrocedării pământului românesc, când a

încetat motivul strămutării, respectiv al persecuției din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs,

pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, reiterând aspectele invocate în

hotărârea nr. 4225/2003, prin care a respins cererea reclamantei.

Recursul este nefondat.

În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru

aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere

de la data de 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, prin

persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a

fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice.

În această categorie se include și persoana care

a fost expulzată, care s-a refugiat, precum și cea care a făcut obiectul unui

schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În raport cu aceste dispoziții, prima instanță a

reținut în mod corect că, reclamanta fiind născută în perioada în care părinții

se aflau în refugiu (10 mai 1942 -6 martie 1945) au statutul de refugiat de la

data nașterii, până la 6 martie 1945 și deci beneficiază de facilitățile

acordate prin lege, deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor,

nu numai asupra părinților.

În consecință, soluția adoptată este legală și

temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 250/CA/2003-P din 9 iunie

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27

noiembrie 2003.