ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2467/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 7 ianuarie 2003, reclamanta T.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 3909 din

7 decembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că s-a născut în refugiu și a suferit alături de părinții

și frații săi efectele persecuției, apreciind că i se cuvin drepturile conferite

de lege, de care se bucură ceilalți.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr.73 CA - P din 3 februarie 2003, a admis acțiunea reclamantei, a

anulat hotărârea nr. 3909 din 7 decembrie 2002 emisă de Casa Județeană de

Pensii Satu Mare, obligând-o, totodată, să recunoască reclamantei calitatea de

beneficiară a O.G. nr 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că potrivit normelor de aplicare a ordonanței aprobate de

H.G. nr. 127/2002, în art. 2 persoanelor strămutate în altă localitate decât

cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și

cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Instanța a apreciat că și copiii

născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut

cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții pe motive etnice pe toată

perioada strămutată.

Precizările invocate de pârâtă nu au

caracter normativ și contrar legii care a enumerat limitativ persoanele

exceptate de la ordonanță în art. 8.

Considerând hotărârea nelegală și

netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat, în esență că, potrivit Precizărilor nr. 1026/2002 ale Casei Naționale

de Pensii și Alte drepturi de Asigurări Sociale, nu beneficiază de prevederile

acestui act normativ copiii care s-au născut în perioada de strămutare a

părinților, iar reclamanta s-a născut în timpul în care părinții erau refugiați

în Ardealul de Nord.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice, după cum urmează lit. c), „a fost strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu”.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2 persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu în alta, pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică ce

durează pe toată perioada strămutării în mod legal, instanța a apreciat că și

copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același

statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și data retrocedării

pământului românesc.

Precizările emise de Casa Națională

de Pensii neavând caracter normativ, argumentele bazate pe această precizare nu

pot fi primite.

În consecință, soluția instanței de

fond fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.73/CA - P din 3

februarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 iunie 2003.