ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1640/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1640/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Ț.M., în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Satu Mare, a solicitat anularea hotărârii nr. 1687 din 1
august 2002, emisă de aceasta și obligarea ei să-i recunoască calitatea de
beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările
și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că s-a născut în refugiu, iar legea nu exclude această categorie, de la
drepturile conferite celor strămutați.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința
nr. 584/CA/P din 18 noiembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat hotărârea
contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de
beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu
modificările și completările ulterioare.
Instanța a reținut că strămutarea
din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de
persecuție etnică, ce a durat pe toată durata strămutării, constând în privarea
persoanei de folosirea locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de
domiciliu și obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut oferi în
localitatea în care a fost strămutată.
De acest regim beneficiază și
copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, el având
același statut, ca și părinții săi.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea
sentinței și în fond, respingerea acțiunii, cu motivarea că nu are suport
legal, sens în care sunt și Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de
Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit
persecuții din motive etnice; după cum urmează lit. c) a fost strămutată în
altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobată prin H,G, nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate
în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de
domiciliu, în alta, pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică,
ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că
și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are
același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și data
retrocedării pământului românesc.
În consecință, soluția instanței
fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.
proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu
Mare, împotriva sentinței civile nr. 584/CA/P din 18 noiembrie 2002, a Curții
de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 aprilie 2003.