ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1638/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Oradea, Casa Județeană de Pensii Satu Mare a declarat recurs împotriva

sentinței civilel nr. 585/2002, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând

casarea acesteia, întrucât în mod greșit, instanța de fond a dispus anularea

hotărârii nr. 544 din 12 aprilie 2002, emisă de Casa de Pensii Satu Mare și a

dispus a se recunoaște pentru reclamanta T.M., a calitatea de beneficiară a

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

În acest sens, recurenta a susținut

că reclamanta s-a născut în timpul refugiului din motive etnice, al părinților

ei, deci nu era născută în momentul în care părinții ei, din motive etnice, au

fost obligați a se refugia, ci ulterior plecării în refugiu.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție constată următoarele:

Prin sentința nr. 585 din 18

noiembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de T.M., a

anulat hotărârea nr. 44 din 12 aprilie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii

Satu Mare și a obligat pe recurenta în cauză să recunoască reclamantei T.M.,

calitatea de beneficiar a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut că din interpretarea

H.G. nr. 127/2000, rezultă că strămutarea dintr-o localitate de domiciliu, în

alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică și că această

persecuție a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea

persoanei de folosirea locuinței sale a tuturor bunurilor și obligarea acesteia

să accepte condițiile din localitatea în care a fost strămutată.

Instanța a apreciat că și copii

născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut

cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții etnice pe toată perioada

strămutării, care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data

nașterii lor și data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul

strămutării.

Hotărârea atacată este legală și

temeinică.

Este evident că minorii născuți în

timpul refugiului din motive etnice, au același statut, ca și părinții lor,

esența actului normativ ce reglementează această situație, fiind cu caracter

reparatoriu. Cum în mod expres în actul normativ, acești copii care au suferit

privațiuni la fel ca și părinții lor, nu sunt exceptați de la recunoașterea

drepturilor instituite, nu se poate ca să fie excluși, numai pentru că în

momentul plecării în refugiu al părinților lor, nu erau născuți.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind

legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței nr. 585/CA/P din 18

noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2003.