ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1288/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu

Mare împotriva sentinței civile nr.478/CA/-P din 23 septembrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal  s-au prezentat: recurentul pârât Casa Județeană de

Pensii  Satu Mare reprezentată de consilierul juridic A.D., lipsind

intimatul reclamant B.N.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic A.D. a solicitat admiterea recursului conform motivelor depuse la

dosarul cauzei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

B.N.

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare a solicitat

anularea hotărârii nr.3311 din 20 iunie 2002 emisă de aceasta și

obligarea să-i recunoască  drepturile conferite de Ordonanța

Guvernului nr.105/1999 aprobată  prin Legea nr.189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în

perioada de  refugiu, astfel că beneficiază de prevederile legii.

Curtea de

Apel Oradea, prin sentința nr.478/CA/P din 23 septembrie  2002, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea nr.3311 din 20 iunie 2002 emisă de

pârâtă și a obligat-o să recunoască reclamantului calitatea

de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată prin

Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut că strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta  pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce a  durat pe toată perioada

strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea

locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu

și obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut oferi în

localitatea în care a fost strămutată.

De acest

regim beneficiază și copilul născut în localitatea în care

părinții au fost strămutați, el având același statut

ca și părinții.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs

și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond

respingerea acțiunii întrucât reclamantul nu era născut la data

strămutării părinților, situație în care nu avea

domiciliu, de unde să fie strămutat.

Recursul

este nefondat.

Conform

art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea

nr.189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din

motive etnice, după cum urmează lit.c) a fost strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin

Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin Hotărârea

Guvernului 127/2000 în art.2 persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum

strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o

modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată

perioada strămutării, în mod legal,  instanța a apreciat că

și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați are același statut cu aceștia, perioada fiind de

la data nașterii lui și data retrocedării pământului

românesc.

In

consecință, soluția fiind temeinică și legală,

recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură

civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva

sentinței civile nr.478/CA/-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.