ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1158/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1158/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile
nr.454/CA/P din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La
apelul nominal au lipsit părțile recurenta pârâtă Casa
Județeană de Pensii Satu Mare și intimata reclamantă L.M.M.F.
Procedura
completă.
S-a
referit că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu
Mare a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 Cod
procedură civilă și că recurenta reclamantă prin întârmpinare
solicită același lucru.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
L.M.M.F.în
contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare a solicitat
anularea hotărârii nr.1775/15.04.2002 emisă de aceasta și
obligarea ei să emită o nouă decizie prin care să-i
recunoască calitatea de beneficiară a Ordonanței Guvernului
nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000.
Curtea
de Apel Oradea prin sentința nr.454/CA/P din 16 septembrie 2002, a admis
acțiunea, reținând că strămutarea din localitatea de
domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție
etnică, ce a durat pe toată perioada strămutării,constând
în privarea persoanei de folosirea locuinței sale și a tuturor bunurilor
din localitatea de domiciliu și obligarea să accepte condițiile
ce i s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată.
De
acest regim beneficiază și copilul născut în localitatea în care
părinții au fost strămutați, el având același statut
ca și părinții.
Considerând
hotărârea netemeinică și nelegală pârâta a declarat recurs
și a solicitat admiterea lui, casarea hotărârii și în fond
respingerea acțiunii întrucât copiii născuți în perioada de
strămutare a părinților nu beneficiază de dispozițiile
Legii nr.189/2000.
Recursul
este nefondat.
Conform
art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea
nr.189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere
de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din
motive etnice, după cum urmează: lit.c/ a fost strămutată
în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin
Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin Hotărârea
Guvernului 127/2000 în art.2 persoanelor strămutate în altă
localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,
refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum
strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o
modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată
perioada strămutării, în mod legal instanța a apreciat că
și copilul născut în localitatea în care părinții au fost
strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de
la data cuprinsă între data nașterii și data retrocedării
pământului românesc...
In
consecință, soluția fiind temeinică și legală,
recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură
civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva
sentinței civile nr.454 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel
Oradea, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.