ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1292/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu

Mare împotriva sentinței civile nr.471/CA-P din 23 septembrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Casa Județeană de

Pensii Satu Mare reprezentată de consilierul juridic D.A., lipsind

intimata-reclamanta J.A.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic D.A. a solicitat admiterea recursului cu referire la motivele invocate

în scris.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

J.A.

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, a solicitat

anularea hotărârii nr.2224/ 19.06.2002 emisă de pârâtă și

obligarea la emiterea unei noi decizii prin care să-i recunoască

calitatea de beneficiară a Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată

prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările

ulterioare.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că  s-a născut în

perioada de refugiu, astfel că, beneficiază de prevederile legii.

Curtea

de Apel Oradea, prin sentința civilă nr.471/CA-P din 23 septembrie

2002, a admis acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii

etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce a durat pe

toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei de

folosirea locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de

domiciliu și obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut

oferi în localitatea în care a fost strămutată.

De

acest regim beneficiază și copilul născut în localitatea în care

părinții au fost strămutați, el având același statut

ca și părinții.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui,

casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii întrucât

reclamanta nu era născută la data strămutării părinților,

situație în care nu avea domiciliu, de unde să fie strămutată.

Recursul

este nefondat.

Conform

art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea

nr.189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la  6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit

persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit.c) a fost

strămutată în altă localitate decât cea de domicilu.

Prin

Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr.127/2000, în art.2, persoaneleor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe

criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în

care părinții au fost strămutați are același statut ca

aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și data retrocedării

pământului românesc.

În

consecință, soluția instanței fiind temeinică și

legală, recursul se privește nefondat și  în baza aer.312 Cod

procedură civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva

sentinței civile nr.470/ CA-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.