ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1291/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu

Mare împotriva sentinței civile nr.427/CA-P din 23 septembrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Casa Județeană de

Pensii Satu Mare reprezentată de consilierul juridic A.D., lipsind intimata-reclamanta

S.S.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic A.D.a solicitat admiterea recursului conform motivelor depuse la

dosarul cauzei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 4 iulie 2002 reclamanta S.S. a

solicitat anularea hotărârii nr.2277 din 19 iunie 2002 emisă de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare și obligarea pârâtei să-i

recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999 aprobată

prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările

ulterioare.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a născut la

data de 9 noiembrie 1943 în Alba Iulia, în refugiu și a suferit

aceleași persecuții ca și părinții săi.

Prin

hotărârea nr.2277 din 19 iunie 2002, Casa Județeană de Pensii

Satu Mare a respins cererea reclamantei pentru motivul că s-a născut

în refugiu.

Curtea

de Apel Oradea prin sentința civilă nr.472/CA-P din 23 septembrie

2002 a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr.2277 din 19

iunie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o să

recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1000

aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și

completările ulterioare.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce a durat pe toată perioada

strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea

locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu

și obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut oferi în

localitatea în care a fost strămutată.

De

acest regim beneficiază și copilul în localitatea în care

părinții au fost strămutați, el având același statut

ca și părinții.

Considerând

hotărârea nelegală și netemeinică, pârâta a declarat recurs

și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond

respingerea acțiunii întrucât reclamanta nu era născută la data

strămutării părinților, situație în care nu avea

domiciliu, de unde să fie strămutată.

Recursul

este nefondat.

Instanța

de fond a reținut în mod întemeiat că reclamanta, nefiind

născută la data refugierii părinților săi, nu avea un

domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate,

nu prezintă relevanță în aprecierea statutului juridic al

reclamantei.

Prin

hotărârea nr.127 din 14 februarie 2002 privind aprobarea Normelor pentru

aplicarea prevederilor O.G. nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la        6 martie 1945 din motive

etnice, în art.2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea

de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și

cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a

unui tratat bilateral.

Cum

strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o

modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată

perioada strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și

copilul născut în localitatea în care părinții care au fost

strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de

la data nașterii lui la data retrocedării pământului românesc.

În

consecință, soluția instanței fiind temeinică și

legală, recursul se privește nefondat și urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva

sentinței civile nr.427 CA-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.