ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1295/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu

Mare împotriva sentinței civile nr.464/CA-P din 23 septembrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Casa Județeană de

Pensii Satu Mare reprezentată de consilierul juridic A.D. și intimata-reclamanta

B.M.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic A.D. a solicitat admiterea recursului conform motivelor depuse la

dosarul cauzei.

B.M.

a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 4 iulie 2002 B.M. a solicitat

anularea hotărârii nr.3023 din 15 aprilie 2002 emisă de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare și obligarea pârâtei să-i

recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999 aprobată

prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările

ulterioare.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a născut la

data de 31 martie 1942 în Simeria județul Hunedoara, unde erau

refugiați părinții ei și consideră că are

același statut ca și ei.

Prin

hotărârea nr.3023 din 15 aprilie 2002, Casa Județeană de Pensii

Satu Mare a respins cererea reclamantei de stabilire a calității de

beneficiară a O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu

modificările și completările ulterioare, cu motivarea că

s-a născut în localitatea unde erau părinții refugiați.

Curtea

de Apel Oradea prin sentința civilă nr.464/CA-P din 23 septembrie

2002 a admis acțiunea reclamantei, a anulat Hotărârea nr.3023 din 15

aprilie 2002 emisă de pârâtă.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce a durat pe toată perioada

strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea

locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu

și obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut oferi în

localitatea în care părinții au fost strămutați, ea având

același statut ca și părinții.

Considerând

hotărârea nelegală și netemeinică, pârâta a declarat recurs

și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond

respingerea acțiunii întrucât reclamanta nu era născută la data

strămutării părinților, situație în care nu avea

domiciliu, de unde să fie strămutată.

Recursul

este nefondat.

Instanța

de fond a reținut în mod întemeiat că reclamanta s-a aflat în

situația prevăzută de art. 1 lit.c din Legea nr.189/2000

întrucât prin naștere, a dobândit statutul de refugiat al

părinților săi.

Prin

hotărârea nr.127 din 14 februarie 2002 privind aprobarea Normelor pentru

aplicarea prevederilor O.G. nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la        6 martie 1945 din motive

etnice, în art.2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea

de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Cum

strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o

modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată

perioada strămutării, în mod legal instanța a apreciat că

și copilul născut în localitatea în care părinții care au

fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada

fiind de la data nașterii lui la data retrocedării pământului

strămoșesc.

În

consecință, soluția instanței fiind temeinică și

legală, recursul se privește ca nefondat și în baza art.312 Cod

procedură civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva

sentinței civile nr.464 CA-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.