ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel Bucureșt, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Instituția Prefectului

Teleorman, prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Teleorman, a cerut ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să-i fie

recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 381/202 de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în

urma secetei excesive din anul 2007 la culturile de grâu și obligarea pârâtelor

de a îndeplini toate formalitățile legale pentru acordarea efectivă a

despăgubirilor potrivit art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 381/2002, în cuantum de 612,56 RON/ha x 374 ha, în total 229.098,3

RON.

De asemenea, s-a

cerut obligarea pârâtelor în solidar la repararea pagubei ce i-a fost cauzată

reclamantei, prin plata sumei de 10.000 euro (echivalentul în RON la data

plății), cu titlu de daune materiale și morale.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, are ca principal obiect de activitate cultivarea

cerealelor, având concesionate de la Agenția Domeniilor Statului 399 ha teren

cu destinație agricolă. Dintre acestea, 374 ha cultivate cu grâu au fost

asigurate de societate, pentru perioada 20 noiembrie 2006-31 august 2007,

încheindu-se în acest sens la 11 noiembrie 2006 contractul de asigurare cu SC

A.R.A. SA.

Potrivit H.G. nr.

636/2007 s-a declarat stare de calamitate naturală în agricultură pentru zonele

în care culturile de grâu, însămânțate în toamna anului 2006 și în primăvara

anului 2007, au fost afectate de seceta excesivă, persistentă în timp. Între

zonele care au fost declarate calamitate natural de secetă a fost prevăzut și

județul Teleorman potrivit anexei din hotărârea de guvern sus-menționată.

Totodată, s-a

stabilit ca și despăgubire plafonul maxim de 750 RON/ha cultivat cu grâu.

Potrivit actelor

contabile pe care le deține și a procesului-verbal de constatare și evaluare a

pagubelor la culturile agricole aprobat de comisia formată potrivit

dispozițiilor Legii nr. 381/2002 s-a constatat că pentru înființarea unui

hectar de grâu s-a cheltuit (cu semințe, uree, pesticide, lucrări mecanice,

piese, ulei pentru motor) suma de 1.128,24 RON.

De asemenea,

societatea a respectat întocmai procedura prevăzută de art. 19 și art. 20 din

Legea nr. 381/2002 însă pârâții nu au achitat nicio sumă de bani reprezentând

despăgubirile pentru prejudiciile cauzate de seceta excesivă din vara anului

2007.

A arătat că pe data

de 05 martie 2008, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a

primit cererea reclamantei, însă nu a primit niciun răspuns. Instituția Prefectului

Teleorman a primit cererea în aceeași zi și le-a răspuns printr-o adresă în

urma căreia au fost înștiințați că cererea a fost înregistrată la nr. AA/2008

însă nu s-a luat nicio măsură în vederea rezolvării cererii formulate de

societate.

A mai precizat că

prin neachiatarea la timp a despăgubirilor cuvenite conform legii, societatea a

fost în imposibilitate de a achita redevența datorată Agenția Domeniilor

Statului calculându-se penalități de întârziere. În plus, reclamanta a fost

nevoită să apeleze la alte surse de finanțare (de exemplu împrumut cu dobândă)

pentru înființarea culturilor pentru anul agricol 2007-2008. Dacă despăgubirile

cuvenite conform legii s-ar fi plătit în timp util, societatea nu ar mai fi

plătit penalități de întârziere la redevența datorată conform contractului din

21 iulie 2008 încheiat cu Agenția Domeniilor Statului și nu ar mai fi fost

nevoită să apeleze la surse alternative de finanțare, fapt ce a creat un

prejudiciu societății.

În drept a întemeiat

cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, H.G.

nr. 636/2007, Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de

calamități naturale, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Prin întâmpinare

pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat, pe cale de

excepție, inadmisibilitatea și tardivitatea cererii de chemare în judecată.

Pârâtul Prefectul

Județului Teleorman a cerut scoaterea acestuia din cauză.

c) Sentința și

considerentele primei instanțe

Prin sentința nr.

1113 din 03 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantei SC S.

SRL Teleorman, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale și Instituția Prefectului Teleorman prin Direcția Generală

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.

S-a motivat că,

potrivit Legii nr. 381/2002 și Normelor metodologice de aplicare a acesteia,

cererile și actele de constatare se depun la Direcțiile Generale pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală județene (art. 9-12 din Legea nr. 381/2002 și

9 și 14 din Ordinul nr. 419/2002).

Astfel, având în

vedere dispozițiile legale arătate, reclamanta a înregistrat un număr de patru

documentații la Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Teleorman, în vederea acordării de despăgubiri pentru cultura de grâu, la data

de 13 iulie 2007 (nr. BB, CC, DD, EE).

Art. 11 din Legea nr.

554/2004 prevede că cererile prin care se solicită anularea unui act

administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins se pot introduce

în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a

cererii [art. 11 alin. (1) lit. c)].

Reclamanta a introdus

acțiunea la data de 07 aprilie 2008, peste termenul legal de 6 luni prevăzut de

art. 11. Prin urmare, în condițiile în care nu a făcut dovada că a fost

împiedicată de motive temeinice să introducă cererea înlăuntrul acestui termen,

cererea este tardiv formulată.

Curtea a arătat că

termenul de 6 luni curge din momentul după cum s-a primit sau nu răspuns.

În speță, cererea o

reprezintă documentațiile depuse și înregistrate la Direcția Generală pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman sub nr. BB din 13 iulie 2007, CC din

13 iulie 2007, DD din 13 iulie 2007, EE din 13 iulie 2007, astfel că momentul

de la care începe să curgă termenul de 6 luni îl constituie data la care

termenul de 30 zile pentru soluționarea cererii a expirat.

În condițiile în care

reclamanta a înregistrat cererea la Direcția Generală pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală Teleorman la data de 13 iulie 2007 se constată că termenul de

30 zile a expirat la data de 13 august 2007, dată de la care începe să curgă

termenul legal de 6 luni în cadrul căruia reclamanta putea și trebuia să

promoveze acțiunea care, calculat conform art. 101 C. proc. civ., se împlinea

la data de 13 februarie 2008.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC S. SRL Teleorman.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că instanța de fond a reținut greșit că excepția tardivității

acțiunii este întemeiată.

S-a precizat că, în

raport de obiectul acțiunii, respectiv recunoașterea dreptului societății de a

beneficia de despăgubiri pentru prejudiciile materiale conform Legii nr.

381/2002, precum și obligarea pârâților la a îndeplini toate formalitățile

legale pentru acordarea efectivă a despăgubirilor potrivit art. 18 alin. (2)

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, acțiunea este

imprescriptibilă pentru primul capăt de cerere, iar pentru cel de-al doilea

termenul de prescripție este de 3 ani.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului, cu motivarea că reclamanta a înregistrat la Direcția

Agricolă Județeană un număr de 4 cereri, toate în data de 13 iulie 2007, iar

acțiunea a fost introdusă peste termenul reglementat de art. 11 lit. c) din

Legea nr. 554/2004.

S-a precizat că

plângerea prealabilă trebuie soluționată în termen de 30 de zile de la

înregistrarea cererii și că în raport de data de 07 aprilie 2008, când s-a

introdus acțiunea, s-a depășit termenul de 6 luni prevăzut de lege pentru

introducerea acțiunii, termen care s-a împlinit la 13 februarie 2008.

S-a invocat și

excepția nulității recursului.

c) Analiza motivelor

de recurs

Din examinarea

motivelor de recurs, a legislației aplicabile și a situației de fapt existente

în cauză se rețin următoarele:

Situația de fapt

Reclamanta a

înregistrat la data de 13 iulie 2007 la Direcția Agricolă a Județului Teleorman

un număr de patru cereri în vederea acordării de despăgubiri pentru cultura de

grâu calamitată în anul 2007.

Acțiunea a fost

introdusă la 07 aprilie 2008.

Instanța a respins

acțiunea reținând ca fiind fondată excepția tardivității introducerii acțiunii.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 554/2004,

art. 11 alin. „(1)

Cererile prin care se solicită

anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ,

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce

în termen de 6 luni de la:

lit. c)

data

expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data

expirării termenului legal de soluționare a cererii.”

Art. 7 alin. „(1) Înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia

.”

Art. 2 alin. (1) lit.

h) -

nesoluționare în termenul legal a unei cereri -

faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la

înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

În raport

de prevederile legale care reglementează termenul de introducere a acțiunii în

contencios administrativ, se constată că motivele de recurs sunt nefondate.

Termenele

de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ sunt

reglementate expres în art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Astfel,

potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care

se solicită recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei se pot

introduce în termen de 6 luni de la expirarea termenului de soluționare a

cererii.

Termenul

de soluționare a unei cererii este, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr.

554/2004, și art. 2 alin. (1) lit. h), de 30 de zile de la înregistrarea

cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

În cazul

procedurilor de acordare a despăgubirilor culturilor calamitate Legea nr.

381/2002 nu se prevede un alt termen de soluționare a cererii, astfel că se aplică

termenul de 30 de zile reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

554/2004.

Având în

vedere că cererile pentru acordarea despăgubirilor s-au depus la data de 13

iulie 2007, soluționarea acestora trebuia să se facă până la 12 august 2008.

De la

această dată curge termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii, care se

împlinea la 12 februarie 2008.

Acțiunea

a fost introdusă la 07 aprilie 2008, deci după epuizarea termenului prevăzut de

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că soluția instanței

de fond este întemeiată.

Susținerile

reclamantei-recurente privind imprescriptibilitatea petitului având ca obiect

recunoașterea dreptului societății de a beneficia de despăgubire conform Legii

nr. 381/2002, sunt nefondate.

În cauză

se aplică prevederile Legii nr. 554/2004 pentru că obiectul cererii se

circumscrie noțiunii de recunoaștere a dreptului pretins, situație în care

termenul de introducere a acțiunii este de 6 luni de la expirarea termenului de

30 zile de la înregistrarea cererilor.

De

asemenea, cererea pentru repararea pagubei se introduce în același termen de 6

luni, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

c)

Soluția instanței de recurs

Având în

vedere considerentele de mai sus, se constată că motivele de recurs sunt

nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC S. SRL Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1113 din 03

martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 martie 2011.