ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureșt, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Instituția Prefectului Teleorman, prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman, a cerut ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să-i fie recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia, în conformitate cu prevederile Legii nr. 381/202 de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2007 la culturile de grâu și obligarea pârâtelor de a îndeplini toate formalitățile legale pentru acordarea efectivă a despăgubirilor potrivit art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, în cuantum de 612,56 RON/ha x 374 ha, în total 229.098,3 RON.

De asemenea, s-a cerut obligarea pârâtelor în solidar la repararea pagubei ce i-a fost cauzată reclamantei, prin plata sumei de 10.000 euro (echivalentul în RON la data plății), cu titlu de daune materiale și morale. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, are ca principal obiect de activitate cultivarea cerealelor, având concesionate de la Agenția Domeniilor Statului 399 ha teren cu destinație agricolă. Dintre acestea, 374 ha cultivate cu grâu au fost asigurate de societate, pentru perioada 20 noiembrie 2006-31 august 2007, încheindu-se în acest sens la 11 noiembrie 2006 contractul de asigurare cu SC A.R.A. SA. Potrivit H.G. nr. 636/2007 s-a declarat stare de calamitate naturală în agricultură pentru zonele în care culturile de grâu, însămânțate în toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007, au fost afectate de seceta excesivă, persistentă în timp.

Între zonele care au fost declarate calamitate natural de secetă a fost prevăzut și județul Teleorman potrivit anexei din hotărârea de guvern sus-menționată. Totodată, s-a stabilit ca și despăgubire plafonul maxim de 750 RON/ha cultivat cu grâu. Potrivit actelor contabile pe care le deține și a procesului-verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole aprobat de comisia formată potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2002 s-a constatat că pentru înființarea unui hectar de grâu s-a cheltuit (cu semințe, uree, pesticide, lucrări mecanice, piese, ulei pentru motor) suma de 1.128,24 RON.

De asemenea, societatea a respectat întocmai procedura prevăzută de art. 19 și art. 20 din Legea nr. 381/2002 însă pârâții nu au achitat nicio sumă de bani reprezentând despăgubirile pentru prejudiciile cauzate de seceta excesivă din vara anului 2007. A arătat că pe data de 05 martie 2008, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a primit cererea reclamantei, însă nu a primit niciun răspuns. Instituția Prefectului Teleorman a primit cererea în aceeași zi și le-a răspuns printr-o adresă în urma căreia au fost înștiințați că cererea a fost înregistrată la nr. AA/2008 însă nu s-a luat nicio măsură în vederea rezolvării cererii formulate de societate. A mai precizat că prin neachiatarea la timp a despăgubirilor cuvenite conform legii, societatea a fost în imposibilitate de a achita redevența datorată Agenția Domeniilor Statului calculându-se penalități de întârziere.

În plus, reclamanta a fost nevoită să apeleze la alte surse de finanțare (de exemplu împrumut cu dobândă) pentru înființarea culturilor pentru anul agricol 2007-2008. Dacă despăgubirile cuvenite conform legii s-ar fi plătit în timp util, societatea nu ar mai fi plătit penalități de întârziere la redevența datorată conform contractului din 21 iulie 2008 încheiat cu Agenția Domeniilor Statului și nu ar mai fi fost nevoită să apeleze la surse alternative de finanțare, fapt ce a creat un prejudiciu societății. În drept a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, H.G. nr. 636/2007, Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002.

b) Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea și tardivitatea cererii de chemare în judecată. Pârâtul Prefectul Județului Teleorman a cerut scoaterea acestuia din cauză. c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 1113 din 03 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantei SC S. SRL Teleorman, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Instituția Prefectului Teleorman prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. S-a motivat că, potrivit Legii nr. 381/2002 și Normelor metodologice de aplicare a acesteia, cererile și actele de constatare se depun la Direcțiile Generale pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală județene (art. 9-12 din Legea nr. 381/2002 și 9 și 14 din Ordinul nr. 419/2002).

Astfel, având în vedere dispozițiile legale arătate, reclamanta a înregistrat un număr de patru documentații la Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman, în vederea acordării de despăgubiri pentru cultura de grâu, la data de 13 iulie 2007 (nr. BB, CC, DD, EE). Art. 11 din Legea nr. 554/2004 prevede că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii [art. 11 alin. (1) lit. c)]. Reclamanta a introdus acțiunea la data de 07 aprilie 2008, peste termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 11. Prin urmare, în condițiile în care nu a făcut dovada că a fost împiedicată de motive temeinice să introducă cererea înlăuntrul acestui termen, cererea este tardiv formulată.

Curtea a arătat că termenul de 6 luni curge din momentul după cum s-a primit sau nu răspuns. În speță, cererea o reprezintă documentațiile depuse și înregistrate la Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman sub nr. BB din 13 iulie 2007, CC din 13 iulie 2007, DD din 13 iulie 2007, EE din 13 iulie 2007, astfel că momentul de la care începe să curgă termenul de 6 luni îl constituie data la care termenul de 30 zile pentru soluționarea cererii a expirat. În condițiile în care reclamanta a înregistrat cererea la Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman la data de 13 iulie 2007 se constată că termenul de 30 zile a expirat la data de 13 august 2007, dată de la care începe să curgă termenul legal de 6 luni în cadrul căruia reclamanta putea și trebuia să promoveze acțiunea care, calculat conform art. 101 C. proc.

civ., se împlinea la data de 13 februarie 2008. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S. SRL Teleorman. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că instanța de fond a reținut greșit că excepția tardivității acțiunii este întemeiată. S-a precizat că, în raport de obiectul acțiunii, respectiv recunoașterea dreptului societății de a beneficia de despăgubiri pentru prejudiciile materiale conform Legii nr. 381/2002, precum și obligarea pârâților la a îndeplini toate formalitățile legale pentru acordarea efectivă a despăgubirilor potrivit art. 18 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, acțiunea este imprescriptibilă pentru primul capăt de cerere, iar pentru cel de-al doilea termenul de prescripție este de 3 ani.

b) Întâmpinarea formulată în cauză Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că reclamanta a înregistrat la Direcția Agricolă Județeană un număr de 4 cereri, toate în data de 13 iulie 2007, iar acțiunea a fost introdusă peste termenul reglementat de art. 11 lit. c) din Legea nr. 554/2004. S-a precizat că plângerea prealabilă trebuie soluționată în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii și că în raport de data de 07 aprilie 2008, când s-a introdus acțiunea, s-a depășit termenul de 6 luni prevăzut de lege pentru introducerea acțiunii, termen care s-a împlinit la 13 februarie 2008. S-a invocat și excepția nulității recursului.

c) Analiza motivelor de recurs Din examinarea motivelor de recurs, a legislației aplicabile și a situației de fapt existente în cauză se rețin următoarele: Situația de fapt Reclamanta a înregistrat la data de 13 iulie 2007 la Direcția Agricolă a Județului Teleorman un număr de patru cereri în vederea acordării de despăgubiri pentru cultura de grâu calamitată în anul 2007. Acțiunea a fost introdusă la 07 aprilie 2008. Instanța a respins acțiunea reținând ca fiind fondată excepția tardivității introducerii acțiunii.

Legislația aplicabilă Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. „(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: lit. c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.” Art. 7 alin. „(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia .” Art. 2 alin. (1) lit. h) - nesoluționare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

În raport de prevederile legale care reglementează termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ, se constată că motivele de recurs sunt nefondate. Termenele de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ sunt reglementate expres în art. 11 din Legea nr. 554/2004. Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei se pot introduce în termen de 6 luni de la expirarea termenului de soluționare a cererii. Termenul de soluționare a unei cererii este, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, și art. 2 alin. (1) lit. h), de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

În cazul procedurilor de acordare a despăgubirilor culturilor calamitate Legea nr. 381/2002 nu se prevede un alt termen de soluționare a cererii, astfel că se aplică termenul de 30 de zile reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Având în vedere că cererile pentru acordarea despăgubirilor s-au depus la data de 13 iulie 2007, soluționarea acestora trebuia să se facă până la 12 august 2008. De la această dată curge termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii, care se împlinea la 12 februarie 2008. Acțiunea a fost introdusă la 07 aprilie 2008, deci după epuizarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că soluția instanței de fond este întemeiată.

Susținerile reclamantei-recurente privind imprescriptibilitatea petitului având ca obiect recunoașterea dreptului societății de a beneficia de despăgubire conform Legii nr. 381/2002, sunt nefondate. În cauză se aplică prevederile Legii nr. 554/2004 pentru că obiectul cererii se circumscrie noțiunii de recunoaștere a dreptului pretins, situație în care termenul de introducere a acțiunii este de 6 luni de la expirarea termenului de 30 zile de la înregistrarea cererilor. De asemenea, cererea pentru repararea pagubei se introduce în același termen de 6 luni, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele de mai sus, se constată că motivele de recurs sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc.

civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S. SRL Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1113 din 03 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.