ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5190/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii în procedura derulată în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. 4374/324/2010 din 1 septembrie 2010, reclamantul B.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC A.T.A.

SA, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați și Guvernul României, ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să fie obligat să sesizeze Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, cu privire la starea de calamitate a culturilor din anul 2009 din județul Galați, să fie obligat Guvernul României să declare, prin hotărâre, starea de calamitate a culturilor din județul Galați, pentru a stabili nivelul despăgubirilor și să fie obligate toate pârâtele, în solidar, în baza hotărârii de guvern, să îl despăgubească cu suma de 4.543,07 RON, actualizată până la momentul plății efective, cu majorări de întârziere, conform Legii nr. 381/2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în anul agricol 2009, a încheiat o poliță de asigurare cu pârâta SC A.T.A. SA, prin care și-a asigurat producția de grâu și, deși cultura asigurată a fost afectată de seceta excesivă complexă, nu a primit de la aceasta niciun fel de despăgubire. Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tecuci, întrucât sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 2770/2010 a Judecătoriei Tecuci s-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. Pe rolul Curții de Apel Galați, cauza a fost înregistrată sub nr. 1599/44/2010.

Prin întâmpinarea depusă, Guvernul României a invocat excepția tardivității introducerii cererii având în vedere procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr. 381/2002 și excepția lipsei plângerii administrative prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ. Totodată, a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, având în vedere că, raportat la obiectul cererii, nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a acesteia. La termenul de judecată din 19 aprilie 2011, reclamantul și-a modificat obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând doar pretenții în sumă de 4.543,07 RON, în baza art. 998 și art. 999 C. civ., ca urmare a neîndeplinirii în termen a obligațiilor punctuale ce le reveneau în baza contractului de asigurare, cât și faptul că s-a tergiversat finalizarea procedurii de despăgubire de către pârâte.

Prin încheierea de ședință din 20 septembrie 2011 a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile, având în vedere precizările reclamantului, ca urmare a modificării cererii de chemare în judecată. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 274 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea în pretenții formulată de reclamantul B.B. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea în pretenții formulată de reclamantul B.B. în contradictoriu cu pârâtele SC A.T.A. SA București, SC A.T.A. SA Sucursala Galați, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele: Fată de excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernul României, s-a constatat că aceasta este fondată întrucât calitatea procesuală pasivă este condiționată de existenta unei identități între pârât și cel obligat la raportul juridic dedus judecății. Cum în speță, inițial, obiectul judecății a fost emiterea unei hotărâri de guvern în baza Legii nr. 381/2002, aceasta își justifica calitatea de parte în proces, dar, prin schimbarea obiectului cererii, respectiv despăgubiri în baza art. 998-art. 999 C. civ., această condiție de exercitare a acțiunii civile nu mai este îndeplinită, motiv pentru care s-a respins cererea în pretenții ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că, potrivit art. 998-art. 999 C. civ., pentru existența răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv existența prejudiciului, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. În cauză, există un prejudiciu în patrimoniul reclamantului în sumă de 4.543,07 RON, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor din 4 august 2009, întocmit de comisia constituită în baza Legii nr. 381/2002, dar instanța a reținut că nu s-a făcut dovada de către reclamant că pârâtele ar fi încălcat vreo norma juridică, pentru antrenarea răspunderii delictuale.

Astfel, reclamantul a încheiat cu pârâta SC A.T.A. SA polița de asigurare din 11 decembrie 2008, pentru suprafața de 6,71 ha grâu, cu suma totală asigurată de 12.380 RON. S-a reținut că potrivit clauzelor contractuale din capitolul excluderi, lit. f), pentru fenomenele naturale și bolile care generează calamități naturale și sunt menționate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 381/2002, nu pot fi acordate despăgubiri. În cauză, suprafața de grâu însămânțată de reclamant a fost afectată de secetă, cu un grad de dăunare de 68,75%, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor din 4 august 2009, și potrivit înștiințării întocmite în baza art. 2 din Legea nr. 381/2002. Astfel, în opinia instanței pentru suprafața cultivată cu grâu și afectată de secetă, reclamantul nu putea beneficia de despăgubiri în baza contractului de asigurare, ci doar în baza Legii nr. 381/2002, în prezent abrogată.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 381/2002, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați a informat pârâtul Ministerul Agricultuirii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale despre situația suprafețelor afectate de seceta excesivă, conform adresei din 31 august 2009. De asemenea, din adresa din 30 septembrie 2008 rezultă că pârâtul Ministerul Agricultuirii, Padurilor și Dezvoltarii Rurale a informat Guvernul României despre efectele fenomenului de secetă pentru acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 381/2002, Dosar nr. 4374/324/2010. Pe de altă parte, potrivit art. 14 din Legea nr. 381/2002, declararea stării de calamitate de către guvern este o posibilitate, fiind atributul exclusiv al acestuia de apreciere în funcție de calamitățile naturale, precum și de mărimea zonelor afectate și nu este o obligație.

S-a apreciat că examinarea celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale nu se mai impune, având în vedere că nu s-a făcut dovada că pârâtele ar fi săvârșit vreo faptă ilicită. 3. Recursul reclamantului Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Galați a declarat recurs reclamantul B.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a încadra în drept motivele de recurs. În esență, a arătat că modificarea obiectului și temeiului juridic al acțiunii a fost urmarea abrogării, pe parcursul soluționării cauzei, a Legii nr. 381/2002, invocată inițial, despăgubirile pretinse în solidar pârâtelor având scopul de a repara prejudiciul cauzat prin atitudinea lor concertată, culpabilă, de a nu finaliza procedura specială prevăzută de Legea nr. 381/2002, în cuantum egal cu valoarea despăgubirii ce urma să fie încasată în baza contractului de asigurare încheiat.

Recurentul-reclamant a mai arătat că, urmare a modificării acțiunii, toate excepțiile invocate inițial au rămas fără obiect și că, în ceea ce îl privește, au fost respectate toate obligațiile corespunzătoare etapelor procedurii administrative prevăzute în Legea nr. 381/2002, fiind întrunite condițiile angajării răspunderii delictuale a intimaților-pârâți. Prin urmare, în opinia recurentului-reclamant, instanța de fond a reținut greșit, pe de o parte, lipsa calității procesuale-pasive a Guvernului României, care nu și-a îndeplinit obligația de a adopta hotărârea de guvern pentru declararea stării de calamitate și, pe de altă parte, inexistența unei fapte ilicite a celorlalți pârâți, în condițiile în care a constatat totuși, înregistrarea unui prejudiciu prin nefinalizarea procedurii prevăzute în Legea nr. 381/2002.

Recurentul-reclamant a depus la dosar și ample concluzii scrise prin care a detaliat criticile formulate împotriva sentinței și a făcut referire la practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în litigii similare. 4. Apărările intimaților 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Guvernul României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că, în raport cu modificarea acțiunii reclamantului, nu se înregistrează o identitate între pârâtul Guvernul României și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, iar cererea de obligare a sa la plata unor daune este neîntemeiată, deoarece nu s-a demonstrat nici caracterul actual și cert al prejudiciului, nici existența celorlalte condiții ale răspunderii delictuale, reglementate în art. 998-art.

999 din vechiul C. civ. În subsidiar, a solicitat menținerea soluției de respingere a acțiunii, în considerarea excepțiilor și apărărilor invocate inițial în fața primei instanțe, pe care le-a reluat, pe larg, în cuprinsul întâmpinării. 4.2. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a arătat că soluția atacată este legală și temeinică, pentru că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nefiind posibilă acordarea despăgubirilor prevăzute în Legea nr. 381/2002 în lipsa unei hotărâri în guvern privind declararea stării de calamitate în agricultură, conform art. 14 din actul normativ menționat și fără ca în bugetul de stat pe anul respectiv să fi fost prevăzute sumele necesare, atribuții ce exced competenței ministerului pârât.

4.3. Intimata-pârâtă SC A.T.A. SA București a depus la dosar o amplă întâmpinare prin care, după o expunere rezumativă a istoricului litigiului, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că recursul nu se referă la aspecte legate de condițiile angajării răspunderii societății de asigurare, care ar avea un temei contractual, iar nu delictual, incidența fenomenelor naturale și bolilor care generează calamități, menționate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 381/2002, constituind o cauză de înlăturare a obligației de despăgubire din partea asiguratorului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., ținând seama și de apărările intimaților, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, cu mențiunea că, în ceea ce privește răspunderea societății de asigurare, recursul nu a cuprins critici exprese. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum rezultă din cele rezumate la pct. 1.1 din prezenta decizie, recurentul-reclamant a investit instanța cu o acțiune vizând în esență, repararea unei pagube care i-a fost cauzată prin refuzul, considerat nejustificat, al autorităților publice pârâte de a finaliza procedura de acordare a despăgubirilor în temeiul Legii nr. 381/202, refuz calificat prin cererea modificatoare a acțiunii ca fiind o faptă delictuală generatoare de prejudicii, în accepțiunea art. 998-art.

999 din vechiul C. civ. Recurentul-reclamant a optat pentru invocarea acestui temei de drept al acțiunii în condițiile în care, după înregistrarea acțiunii la prima instanță sesizată, Legea nr. 381/2002 a fost abrogată, prin art. 1 al Legii nr. 281/2010, pentru abrogarea unor reglementări din domeniul ajutorului de stat în agricultură și pentru completarea O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010. În temeiul art. 84 C. proc.

civ., instanța nu este însă legată de temeiul de drept sau de sensul literal al termenilor utilizați de parte, ci este datoare să califice acțiunea în funcție de scopul real urmărit prin demersul judiciar, or mecanismul răspunderii administrativ-patrimoniale este grefat pe condițiile generale ale angajării răspunderii civile delictuale, cu particularitatea că, într-un raport de drept administrativ, fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu constă într-un act administrativ tipic sau asimilat (nerezolvarea unei cereri în termenul legal sau refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri). De altfel, după cum rezultă din motivarea sentinței recurate, curtea de apel a analizat existența unei fapte ilicite, ca element al răspunderii patrimoniale, tocmai prin raportare la operațiunile administrative reglementate în art. 9-art.

15 din Legea nr. 381/2002 (aplicabilă în cauză conform principiului tempus regit actum), ajungând la concluzia că, pe de o parte, răspunderea contractuală a societății de asigurare este exclusă ca urmare a incidenței unor fenomene naționale menționate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 381/2002 și, pe de altă parte, că atât Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați cât și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în actul normativ menționat, despăgubirile neputând fi acordate în lipsa unei hotărâri adoptate de Guvernul României în temeiul art. 14 din aceeași lege.

În acest context, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului, cu motivarea că acesta ar fi fost titular de obligații doar în cazul în care acțiunea ar fi avut ca obiect obligarea sa la adoptarea unei hotărâri, așa cum se solicitase inițial, este lipsită de temei legal, pentru că, în privința autorităților publice pârâte, instanța trebuia să abordeze cauza în mod unitar și să examineze atât condițiile învestirii instanței de contencios administrativ cât și existența sau inexistența unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în accepțiunea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca temei al răspunderii patrimoniale, prin raportare la atribuțiile prevăzute în sarcina fiecăreia dintre aceste autorități.

2. Soluția pronunțată în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în scopul dezlegării chestiunilor menționate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.B. împotriva sentinței nr. 274 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.