ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2012

HOTĂRÂRE
13.06.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2796 din 2 noiembrie

2010 Judecătoria Tecuci, județul Galați a dispus declinarea în favoarea Curții

de Apel Galați a cererii disjunse din dosarul nr. 4375/324/2010, având ca

obiect acțiunea formulată de SC A.B. SA, în temeiul Legii nr. 381/2002.

Astfel cum rezultă

din actele dosarului reclamanta a chemat în judecată la data de 28 octombrie

2010 Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați și SC A.Ț.A. SA, solicitând

obligarea ministerului să sesizeze guvernul cu privire la starea de calamitate

a culturii de grâu din anul 2009 din județul Galați, obligarea primului pârât

la declararea stării de calamitate, precum și obligarea tuturor pârâților, în

solidar, la plata sumei de 27.759,46 lei, actualizate, aferente contractelor de

asigurare din 11 decembrie 2008, plus majorări de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că în anul agricol 2009 a încheiat cu SC A.Ț.A. SA

poliță de asigurare pentru producția de grâu. S-a mai arătat că întrucât

cultura agricolă de grâu a fost afectată de seceta excesivă pe o suprafață

medie de 68,75%, conform procesului-verbal de constatare și evaluare,

reclamanta s-a adresat autorității locale competente pentru a obține,

despăgubiri potrivit Legii nr. 381/2002, fiind sesizat și Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale care însă, în mod nejustificat, nu a

îndeplinit procedura necesară prin care să se declare starea de calamitate în

județul Galați.

La Curtea de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a format dosarul nr.

1595/44/2010, unde, la data de 7 aprilie 2011, reclamanta și-a completat

acțiunea, respectiv petitul disjuns de Judecătoria Tecuci, indicând temeiul

juridic al cererii, dispozițiile art. 998 și 999 C. civ. și învederând că sunt

întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită,

prejudiciul și legătura de cauzalitate. Modificarea temeiului juridic s-a

datorat, în opinia reclamantei, abrogării Legii nr. 381/2002.

Prin întâmpinarea din

11 martie 2011, Guvernul României a invocat excepțiile lipsei calității sale

procesuale pasive, a lipsei plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea

nr. 554/200 și a tardivității acțiunii.

De asemenea, prin

înscrisul înregistrat la instanță la data de 11 aprilie 2011, Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a învederat că reclamanta nu a făcut dovada

parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002 și a normelor

metodologice de aplicare a acestui act normativ, respectiv depunerea în termen

d 48 de ore de la data producerii evenimentului, a unei înștiințări scrise la

primăria pe a cărei rază teritorială s-a produs starea de calamitate a

culturilor agricole.

Prin Sentința nr. 196

din 17 iunie 2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepțiile invocate de Guvernul României, Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Galați și a admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu

autoritățile publice sus-menționate și cu SC A.Ț.A. SA.

Astfel, instanța a

dispus obligarea ministerului să sesizeze Guvernul României cu privire la

starea de calamitate a culturilor din județul Galați pentru anul 2009.

De asemenea, prin

sentință s-a dispus obligarea Guvernului României să declare prin hotărâre

starea de calamitate a culturilor în județul Galați, pentru anul 2009.

Totodată, instanța a

dispus obligarea celor trei autorități publice, precum și a SC A.A. SA, în

solidar, la plata sumei de 27.759,46 lei cu titlu de despăgubiri actualizate la

data plății efective.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, în raport de modificarea cadrului

procesual, nu se mai impune analizarea tuturor excepțiilor invocate de pârâți,

întrucât acestea au rămas fără obiect, urmând a fi respinse.

Pe fondul cauzei,

instanța a constatat că reclamanta a respectat toate obligațiile ce-i reveneau

conform Legii nr. 381/2002, pârâții tergiversând în mod nejustificat

finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor.

S-a conchis în sensul

că sunt îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale a

pârâților, care au fost astfel obligați la plata despăgubirilor solicitate prin

acțiune.

Împotriva sentinței

au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați și

SC A.Ț.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, cele două

autorități publice centrale, Guvernul României și Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale au arătat faptul că instanța de fond a apreciat nejustificat

că, în raport de abrogarea Legii nr. 381/2002 nu s-ar mai impune analizarea

excepțiilor invocate prin întâmpinări, soluția de respingere fiind nelegală.

Aceiași pârâți au

învederat și împrejurarea că, începând cu anul 2010 Legea nr. 381/2002 nu se

mai poate aplica, întrucât nu corespunde legislației comunitare în domeniul

ajutoarelor de stat, aspect pe care instanța nu l-a analizat, deși invocă actul

normativ, prin constatarea îndeplinirii procedurii prevăzute de acea lege.

S-a mai arătat și

faptul că, și în ipoteza aplicabilității Legii nr. 381/2002, ar fi trebuit

respinse pretențiile reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii

tuturor procedurilor în termenele și condițiile stabilite imperativ de lege.

Direcția pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați a formulat prin recursul declarat

critici cu privire la nemotivarea sentinței, atât cu privire la soluția de respingere

a excepțiilor, cât și referitor la temeinicia obligării pârâților la plata

despăgubirilor.

În recursul declarat

de SC A.Ț.A. SA s-a invocat judecarea cauzei cu lipsă de procedură, societatea

comercială nefiind citată după ce Judecătoria Tecuci a dispus declinarea în

favoarea Curții de Apel Galați a cererii formulate de reclamantă în temeiul

Legii nr. 381/2002.

Cu toate acestea, a

arătat pârâta, instanța de contencios administrativ a admis acțiunea și față de

societate, astfel cum rezultă din considerentele sentinței, deși în dispozitiv

apare ca parte obligată la despăgubiri SC A.A. SA, care nu avea legătură cu

dosarul.

Pârâta a formulat

critici și cu privire la acordarea despăgubirilor, în condițiile în care

cererea de chemare în judecată apare ca prematură, întrucât procedura

concilierii prevăzută de art. 720

1

alin. (1) C. proc. civ. a fost

realizată ulterior sesizării instanței.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

de Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de SC

A.Ț.A. SA sunt întemeiate, urmând a fi admise, în timp ce recursul declarat de

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați va fi anulat.

Astfel, deși legal

citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar, autoritatea publică locală nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i

reveneau potrivit Legii nr. 146/1997 și respectiv O.G. nr. 32/1995,

neîndeplinirea obligației de plată urmând a fi sancționată cu anularea

recursului ca netimbrat.

Prin admiterea

celorlalte trei recursuri, sentința atacată urmează a fi casată, iar cauza

trimisă la aceeași instanță pentru rejudecare, pentru considerentele ce

urmează.

Astfel cum a arătat

pârâta SC A.Ț.A. SA, această parte, chemată în judecată la Judecătoria Tecuci,

nu a mai fost citată la proces, după declinarea acțiunii de despăgubiri în

favoarea Curții de Apel Galați, încălcându-se astfel, prevederile art. 85 C.

proc. civ., care statuează că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri

decât după citarea sau înfățișarea părților.

După cum rezultă din

actele dosarului Curții de Apel Galați, la termenul de judecată din 17 martie

2011, este introdusă în proces SC A.A. SA București, deși întâmpinarea depusă

de această societate, privește un alt dosar al Judecătoriei Tecuci, nr.

4371/324/2010, înregistrat prin declinare de competență sub un alt număr,

1596/44/2010.

Deși din întâmpinarea

depusă de societatea de asigurări rezultă că a fost chemată în judecată de

reclamantă pentru plata unei alte sume, de 16.049,58 lei, pentru o altă cultură

calamitată, floarea soarelui, SC A.A. SA este obligată la plata despăgubirilor

de 27.759,46 lei, ce ar reprezenta contravaloarea daunelor ce ar fi trebuit

suportate în opinia reclamantei de către SC A.Ț.A. SA.

În raport de cele

expuse mai sus, se impune rejudecarea cauzei în contradictoriu cu societatea de

asigurări chemată în judecată, SC A.Ț.A. SA, urmând ca instanța să analizeze și

să se pronunțe și asupra excepției invocate de această pârâtă.

Curtea constată că

sunt fondate și criticile formulate de Guvernul României și de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Astfel, instanța de

fond, pe considerentul că Legea nr. 381/2002 invocată ca temei legal în

acțiunea inițială, a fost abrogată, nu a mai analizat excepțiile invocate de

pârâți, respingându-le în mod nejustificat.

Instanța de fond era

datoare să stabilească dacă în raport de împrejurarea că se punea în discuție

starea de calamitate a unei culturi intervenită în anul 2009, mai erau

aplicabile prevederile Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în

caz de calamități naturale în agricultură, act normativ abrogat doar cu

începere de la 2 ianuarie 2010 prin Legea nr. 281/2010.

Instanța de fond,

deși face trimitere la îndeplinirea cerințelor răspunderii civile delictuale,

invocă și prevederile Legii nr. 381/2002, fără a analiza în ce măsură s-a făcut

dovada parcurgerii tuturor procedurilor în termenele și în condițiile stabilite

de acest act normativ.

În orice situație,

instanța de fond avea obligația de a analiza și a se pronunța motivat asupra

excepțiilor de procedură invocate de cele două autorități publice centrale.

Neprocedând în acest

mod, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, impunându-se

pentru toate considerentele prezentate, casarea sentinței și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Anulează recursul

declarat de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați împotriva

Sentinței civile nr. 196 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Admite recursurile

declarate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

și de S.C. „A.Ț.A.” SA București prin Sucursala Galați împotriva aceleiași

sentințe.

Casează hotărârea

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-10-09
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4042/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tecuci sub nr. 4372/324/2010, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC A.T.A. SA, Minister
ÎCCJ 2012-12-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5190/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii în procedura derulată în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. 4374/
ÎCCJ 2015-01-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 54/2015
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tecuci și ulterior pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ
ÎCCJ 2014-09-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3249/2014
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. 5556/324/2010, astfel cum a fo
ÎCCJ 2014-09-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3249/2014
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. 5556/324/2010, astfel cum a fo
Sursă