ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2796 din 2 noiembrie
2010 Judecătoria Tecuci, județul Galați a dispus declinarea în favoarea Curții
de Apel Galați a cererii disjunse din dosarul nr. 4375/324/2010, având ca
obiect acțiunea formulată de SC A.B. SA, în temeiul Legii nr. 381/2002.
Astfel cum rezultă
din actele dosarului reclamanta a chemat în judecată la data de 28 octombrie
2010 Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția
pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați și SC A.Ț.A. SA, solicitând
obligarea ministerului să sesizeze guvernul cu privire la starea de calamitate
a culturii de grâu din anul 2009 din județul Galați, obligarea primului pârât
la declararea stării de calamitate, precum și obligarea tuturor pârâților, în
solidar, la plata sumei de 27.759,46 lei, actualizate, aferente contractelor de
asigurare din 11 decembrie 2008, plus majorări de întârziere.
În motivarea cererii,
reclamanta a învederat că în anul agricol 2009 a încheiat cu SC A.Ț.A. SA
poliță de asigurare pentru producția de grâu. S-a mai arătat că întrucât
cultura agricolă de grâu a fost afectată de seceta excesivă pe o suprafață
medie de 68,75%, conform procesului-verbal de constatare și evaluare,
reclamanta s-a adresat autorității locale competente pentru a obține,
despăgubiri potrivit Legii nr. 381/2002, fiind sesizat și Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale care însă, în mod nejustificat, nu a
îndeplinit procedura necesară prin care să se declare starea de calamitate în
județul Galați.
La Curtea de Apel
Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a format dosarul nr.
1595/44/2010, unde, la data de 7 aprilie 2011, reclamanta și-a completat
acțiunea, respectiv petitul disjuns de Judecătoria Tecuci, indicând temeiul
juridic al cererii, dispozițiile art. 998 și 999 C. civ. și învederând că sunt
întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită,
prejudiciul și legătura de cauzalitate. Modificarea temeiului juridic s-a
datorat, în opinia reclamantei, abrogării Legii nr. 381/2002.
Prin întâmpinarea din
11 martie 2011, Guvernul României a invocat excepțiile lipsei calității sale
procesuale pasive, a lipsei plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea
nr. 554/200 și a tardivității acțiunii.
De asemenea, prin
înscrisul înregistrat la instanță la data de 11 aprilie 2011, Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale a învederat că reclamanta nu a făcut dovada
parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002 și a normelor
metodologice de aplicare a acestui act normativ, respectiv depunerea în termen
d 48 de ore de la data producerii evenimentului, a unei înștiințări scrise la
primăria pe a cărei rază teritorială s-a produs starea de calamitate a
culturilor agricole.
Prin Sentința nr. 196
din 17 iunie 2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal, a respins excepțiile invocate de Guvernul României, Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală Galați și a admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu
autoritățile publice sus-menționate și cu SC A.Ț.A. SA.
Astfel, instanța a
dispus obligarea ministerului să sesizeze Guvernul României cu privire la
starea de calamitate a culturilor din județul Galați pentru anul 2009.
De asemenea, prin
sentință s-a dispus obligarea Guvernului României să declare prin hotărâre
starea de calamitate a culturilor în județul Galați, pentru anul 2009.
Totodată, instanța a
dispus obligarea celor trei autorități publice, precum și a SC A.A. SA, în
solidar, la plata sumei de 27.759,46 lei cu titlu de despăgubiri actualizate la
data plății efective.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că, în raport de modificarea cadrului
procesual, nu se mai impune analizarea tuturor excepțiilor invocate de pârâți,
întrucât acestea au rămas fără obiect, urmând a fi respinse.
Pe fondul cauzei,
instanța a constatat că reclamanta a respectat toate obligațiile ce-i reveneau
conform Legii nr. 381/2002, pârâții tergiversând în mod nejustificat
finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor.
S-a conchis în sensul
că sunt îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale a
pârâților, care au fost astfel obligați la plata despăgubirilor solicitate prin
acțiune.
Împotriva sentinței
au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați și
SC A.Ț.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, cele două
autorități publice centrale, Guvernul României și Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale au arătat faptul că instanța de fond a apreciat nejustificat
că, în raport de abrogarea Legii nr. 381/2002 nu s-ar mai impune analizarea
excepțiilor invocate prin întâmpinări, soluția de respingere fiind nelegală.
Aceiași pârâți au
învederat și împrejurarea că, începând cu anul 2010 Legea nr. 381/2002 nu se
mai poate aplica, întrucât nu corespunde legislației comunitare în domeniul
ajutoarelor de stat, aspect pe care instanța nu l-a analizat, deși invocă actul
normativ, prin constatarea îndeplinirii procedurii prevăzute de acea lege.
S-a mai arătat și
faptul că, și în ipoteza aplicabilității Legii nr. 381/2002, ar fi trebuit
respinse pretențiile reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii
tuturor procedurilor în termenele și condițiile stabilite imperativ de lege.
Direcția pentru
Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați a formulat prin recursul declarat
critici cu privire la nemotivarea sentinței, atât cu privire la soluția de respingere
a excepțiilor, cât și referitor la temeinicia obligării pârâților la plata
despăgubirilor.
În recursul declarat
de SC A.Ț.A. SA s-a invocat judecarea cauzei cu lipsă de procedură, societatea
comercială nefiind citată după ce Judecătoria Tecuci a dispus declinarea în
favoarea Curții de Apel Galați a cererii formulate de reclamantă în temeiul
Legii nr. 381/2002.
Cu toate acestea, a
arătat pârâta, instanța de contencios administrativ a admis acțiunea și față de
societate, astfel cum rezultă din considerentele sentinței, deși în dispozitiv
apare ca parte obligată la despăgubiri SC A.A. SA, care nu avea legătură cu
dosarul.
Pârâta a formulat
critici și cu privire la acordarea despăgubirilor, în condițiile în care
cererea de chemare în judecată apare ca prematură, întrucât procedura
concilierii prevăzută de art. 720
1
alin. (1) C. proc. civ. a fost
realizată ulterior sesizării instanței.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304
și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile formulate
de Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de SC
A.Ț.A. SA sunt întemeiate, urmând a fi admise, în timp ce recursul declarat de
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați va fi anulat.
Astfel, deși legal
citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului
judiciar, autoritatea publică locală nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i
reveneau potrivit Legii nr. 146/1997 și respectiv O.G. nr. 32/1995,
neîndeplinirea obligației de plată urmând a fi sancționată cu anularea
recursului ca netimbrat.
Prin admiterea
celorlalte trei recursuri, sentința atacată urmează a fi casată, iar cauza
trimisă la aceeași instanță pentru rejudecare, pentru considerentele ce
urmează.
Astfel cum a arătat
pârâta SC A.Ț.A. SA, această parte, chemată în judecată la Judecătoria Tecuci,
nu a mai fost citată la proces, după declinarea acțiunii de despăgubiri în
favoarea Curții de Apel Galați, încălcându-se astfel, prevederile art. 85 C.
proc. civ., care statuează că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri
decât după citarea sau înfățișarea părților.
După cum rezultă din
actele dosarului Curții de Apel Galați, la termenul de judecată din 17 martie
2011, este introdusă în proces SC A.A. SA București, deși întâmpinarea depusă
de această societate, privește un alt dosar al Judecătoriei Tecuci, nr.
4371/324/2010, înregistrat prin declinare de competență sub un alt număr,
1596/44/2010.
Deși din întâmpinarea
depusă de societatea de asigurări rezultă că a fost chemată în judecată de
reclamantă pentru plata unei alte sume, de 16.049,58 lei, pentru o altă cultură
calamitată, floarea soarelui, SC A.A. SA este obligată la plata despăgubirilor
de 27.759,46 lei, ce ar reprezenta contravaloarea daunelor ce ar fi trebuit
suportate în opinia reclamantei de către SC A.Ț.A. SA.
În raport de cele
expuse mai sus, se impune rejudecarea cauzei în contradictoriu cu societatea de
asigurări chemată în judecată, SC A.Ț.A. SA, urmând ca instanța să analizeze și
să se pronunțe și asupra excepției invocate de această pârâtă.
Curtea constată că
sunt fondate și criticile formulate de Guvernul României și de Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Astfel, instanța de
fond, pe considerentul că Legea nr. 381/2002 invocată ca temei legal în
acțiunea inițială, a fost abrogată, nu a mai analizat excepțiile invocate de
pârâți, respingându-le în mod nejustificat.
Instanța de fond era
datoare să stabilească dacă în raport de împrejurarea că se punea în discuție
starea de calamitate a unei culturi intervenită în anul 2009, mai erau
aplicabile prevederile Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în
caz de calamități naturale în agricultură, act normativ abrogat doar cu
începere de la 2 ianuarie 2010 prin Legea nr. 281/2010.
Instanța de fond,
deși face trimitere la îndeplinirea cerințelor răspunderii civile delictuale,
invocă și prevederile Legii nr. 381/2002, fără a analiza în ce măsură s-a făcut
dovada parcurgerii tuturor procedurilor în termenele și în condițiile stabilite
de acest act normativ.
În orice situație,
instanța de fond avea obligația de a analiza și a se pronunța motivat asupra
excepțiilor de procedură invocate de cele două autorități publice centrale.
Neprocedând în acest
mod, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, impunându-se
pentru toate considerentele prezentate, casarea sentinței și trimiterea cauzei
spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Anulează recursul
declarat de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați împotriva
Sentinței civile nr. 196 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția
contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Admite recursurile
declarate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
și de S.C. „A.Ț.A.” SA București prin Sucursala Galați împotriva aceleiași
sentințe.
Casează hotărârea
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.