ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2796 din 2 noiembrie 2010 Judecătoria Tecuci, județul Galați a dispus declinarea în favoarea Curții de Apel Galați a cererii disjunse din dosarul nr. 4375/324/2010, având ca obiect acțiunea formulată de SC A.B. SA, în temeiul Legii nr. 381/2002. Astfel cum rezultă din actele dosarului reclamanta a chemat în judecată la data de 28 octombrie 2010 Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați și SC A.Ț.A.

SA, solicitând obligarea ministerului să sesizeze guvernul cu privire la starea de calamitate a culturii de grâu din anul 2009 din județul Galați, obligarea primului pârât la declararea stării de calamitate, precum și obligarea tuturor pârâților, în solidar, la plata sumei de 27.759,46 lei, actualizate, aferente contractelor de asigurare din 11 decembrie 2008, plus majorări de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că în anul agricol 2009 a încheiat cu SC A.Ț.A. SA poliță de asigurare pentru producția de grâu.

S-a mai arătat că întrucât cultura agricolă de grâu a fost afectată de seceta excesivă pe o suprafață medie de 68,75%, conform procesului-verbal de constatare și evaluare, reclamanta s-a adresat autorității locale competente pentru a obține, despăgubiri potrivit Legii nr. 381/2002, fiind sesizat și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care însă, în mod nejustificat, nu a îndeplinit procedura necesară prin care să se declare starea de calamitate în județul Galați. La Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a format dosarul nr. 1595/44/2010, unde, la data de 7 aprilie 2011, reclamanta și-a completat acțiunea, respectiv petitul disjuns de Judecătoria Tecuci, indicând temeiul juridic al cererii, dispozițiile art. 998 și 999 C. civ.

și învederând că sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate. Modificarea temeiului juridic s-a datorat, în opinia reclamantei, abrogării Legii nr. 381/2002. Prin întâmpinarea din 11 martie 2011, Guvernul României a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, a lipsei plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/200 și a tardivității acțiunii. De asemenea, prin înscrisul înregistrat la instanță la data de 11 aprilie 2011, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a învederat că reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002 și a normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ, respectiv depunerea în termen d 48 de ore de la data producerii evenimentului, a unei înștiințări scrise la primăria pe a cărei rază teritorială s-a produs starea de calamitate a culturilor agricole.

Prin Sentința nr. 196 din 17 iunie 2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați și a admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu autoritățile publice sus-menționate și cu SC A.Ț.A. SA. Astfel, instanța a dispus obligarea ministerului să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor din județul Galați pentru anul 2009. De asemenea, prin sentință s-a dispus obligarea Guvernului României să declare prin hotărâre starea de calamitate a culturilor în județul Galați, pentru anul 2009. Totodată, instanța a dispus obligarea celor trei autorități publice, precum și a SC A.A.

SA, în solidar, la plata sumei de 27.759,46 lei cu titlu de despăgubiri actualizate la data plății efective. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raport de modificarea cadrului procesual, nu se mai impune analizarea tuturor excepțiilor invocate de pârâți, întrucât acestea au rămas fără obiect, urmând a fi respinse. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanta a respectat toate obligațiile ce-i reveneau conform Legii nr. 381/2002, pârâții tergiversând în mod nejustificat finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor. S-a conchis în sensul că sunt îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâților, care au fost astfel obligați la plata despăgubirilor solicitate prin acțiune.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați și SC A.Ț.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, cele două autorități publice centrale, Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au arătat faptul că instanța de fond a apreciat nejustificat că, în raport de abrogarea Legii nr. 381/2002 nu s-ar mai impune analizarea excepțiilor invocate prin întâmpinări, soluția de respingere fiind nelegală. Aceiași pârâți au învederat și împrejurarea că, începând cu anul 2010 Legea nr. 381/2002 nu se mai poate aplica, întrucât nu corespunde legislației comunitare în domeniul ajutoarelor de stat, aspect pe care instanța nu l-a analizat, deși invocă actul normativ, prin constatarea îndeplinirii procedurii prevăzute de acea lege.

S-a mai arătat și faptul că, și în ipoteza aplicabilității Legii nr. 381/2002, ar fi trebuit respinse pretențiile reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor procedurilor în termenele și condițiile stabilite imperativ de lege. Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați a formulat prin recursul declarat critici cu privire la nemotivarea sentinței, atât cu privire la soluția de respingere a excepțiilor, cât și referitor la temeinicia obligării pârâților la plata despăgubirilor. În recursul declarat de SC A.Ț.A. SA s-a invocat judecarea cauzei cu lipsă de procedură, societatea comercială nefiind citată după ce Judecătoria Tecuci a dispus declinarea în favoarea Curții de Apel Galați a cererii formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 381/2002.

Cu toate acestea, a arătat pârâta, instanța de contencios administrativ a admis acțiunea și față de societate, astfel cum rezultă din considerentele sentinței, deși în dispozitiv apare ca parte obligată la despăgubiri SC A.A. SA, care nu avea legătură cu dosarul. Pârâta a formulat critici și cu privire la acordarea despăgubirilor, în condițiile în care cererea de chemare în judecată apare ca prematură, întrucât procedura concilierii prevăzută de art. 720 1 alin. (1) C. proc. civ. a fost realizată ulterior sesizării instanței. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile formulate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de SC A.Ț.A.

SA sunt întemeiate, urmând a fi admise, în timp ce recursul declarat de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați va fi anulat. Astfel, deși legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, autoritatea publică locală nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit Legii nr. 146/1997 și respectiv O.G. nr. 32/1995, neîndeplinirea obligației de plată urmând a fi sancționată cu anularea recursului ca netimbrat. Prin admiterea celorlalte trei recursuri, sentința atacată urmează a fi casată, iar cauza trimisă la aceeași instanță pentru rejudecare, pentru considerentele ce urmează. Astfel cum a arătat pârâta SC A.Ț.A. SA, această parte, chemată în judecată la Judecătoria Tecuci, nu a mai fost citată la proces, după declinarea acțiunii de despăgubiri în favoarea Curții de Apel Galați, încălcându-se astfel, prevederile art. 85 C. proc.

civ., care statuează că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților. După cum rezultă din actele dosarului Curții de Apel Galați, la termenul de judecată din 17 martie 2011, este introdusă în proces SC A.A. SA București, deși întâmpinarea depusă de această societate, privește un alt dosar al Judecătoriei Tecuci, nr. 4371/324/2010, înregistrat prin declinare de competență sub un alt număr, 1596/44/2010. Deși din întâmpinarea depusă de societatea de asigurări rezultă că a fost chemată în judecată de reclamantă pentru plata unei alte sume, de 16.049,58 lei, pentru o altă cultură calamitată, floarea soarelui, SC A.A. SA este obligată la plata despăgubirilor de 27.759,46 lei, ce ar reprezenta contravaloarea daunelor ce ar fi trebuit suportate în opinia reclamantei de către SC A.Ț.A.

SA. În raport de cele expuse mai sus, se impune rejudecarea cauzei în contradictoriu cu societatea de asigurări chemată în judecată, SC A.Ț.A. SA, urmând ca instanța să analizeze și să se pronunțe și asupra excepției invocate de această pârâtă. Curtea constată că sunt fondate și criticile formulate de Guvernul României și de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Astfel, instanța de fond, pe considerentul că Legea nr. 381/2002 invocată ca temei legal în acțiunea inițială, a fost abrogată, nu a mai analizat excepțiile invocate de pârâți, respingându-le în mod nejustificat. Instanța de fond era datoare să stabilească dacă în raport de împrejurarea că se punea în discuție starea de calamitate a unei culturi intervenită în anul 2009, mai erau aplicabile prevederile Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, act normativ abrogat doar cu începere de la 2 ianuarie 2010 prin Legea nr. 281/2010.

Instanța de fond, deși face trimitere la îndeplinirea cerințelor răspunderii civile delictuale, invocă și prevederile Legii nr. 381/2002, fără a analiza în ce măsură s-a făcut dovada parcurgerii tuturor procedurilor în termenele și în condițiile stabilite de acest act normativ. În orice situație, instanța de fond avea obligația de a analiza și a se pronunța motivat asupra excepțiilor de procedură invocate de cele două autorități publice centrale. Neprocedând în acest mod, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, impunându-se pentru toate considerentele prezentate, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Anulează recursul declarat de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați împotriva Sentinței civile nr. 196 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Admite recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de S.C. „A.Ț.A.” SA București prin Sucursala Galați împotriva aceleiași sentințe. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.