ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 909/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 909/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția I civilă, sub nr. 955/57/2013 revizuienții B.I. și B.M.

au solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 2662/2006 pronunțată de

Judecătoria Mediaș în dosar nr. 283/257/2006, contradictorie Sentinței civile nr.

1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Dispoziției nr. 73/2001 pronunțată în

baza Legii 10/2001, precum și Deciziei civile nr. 144/2012 pronunțată de

Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2120/257/2011, solicitând anularea sentinței

civile nr. 2662/2006.

Prin încheierea de

ședință pronunțată la data de 3 iunie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus

disjungerea cererilor de revizuire a sentințelor invocate de revizuenți și

formarea unor dosare distincte, astfel că cererea de revizuire a Sentinței nr. 2662/2006

a Judecătoriei Mediaș a fost înregistrată în prezentul dosar sub nr. 395/57/2014.

În motivarea cererii,

revizuienții au arătat că după respingerea cererii de restituire în natură a

imobilului în litigiu formulată de antecesorii intimaților în baza Legii

112/1995, revizuienții au cumpărat cu bună credință imobilul pe care l-au

folosit în calitate de chiriași. Cererea de restituire în natură formulată de

intimații B. în baza Legii 10/2001 a fost respinsă de unitatea deținătoare prin

Dispoziția nr. 73/2001. Această dispoziție a fost contestată în instanță, iar

judecata contestației s-a perimat, astfel că Dispoziția 73/2001 prin care s-a

recunoscut antecesorilor intimaților doar un drept la măsuri reparatorii, ca

efect al respingerii cererii de restituire în natură, a rămas definitivă.

Din moment ce prin Sentința

civilă nr. 1123/2008 s-a constatat cu autoritate de lucru judecat perimarea

contestației făcută de antecesorii intimaților împotriva Dispoziției nr. 730/2001,

Sentința civilă nr. 2662/2006 pronunțată într-un alt litigiu între aceleași

părți și având ca obiect restituirea în natură a aceluiași imobil, este lovită

de nulitate, fiind obținută prin fraudarea Dispoziției nr. 730/2001 și a

contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia revizuienții au dobândit

dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și totodată prin încălcarea

autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1123/2008.

Revizuienții au invocat

în susținerea contestației Decizia nr. 33/2008 pronunțată de

Înalta Curte de

Casație și Justiție

în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că procedura prevăzută de

Legea nr. 10/2001 se aplică cu prioritate față de dreptul comun. Prin urmare, Sentința

nr. 2662/2006 nu poate fi invocată sub aspectul pozitiv al autorității lucrului

judecat în procesul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2993/2012 din

moment ce în acest proces operează autoritatea și puterea de lucru judecat a Sentinței

nr. 1123/2008 și efectele Dispoziției 730/2001 prin care a fost respinsă

cererea de restituire în natură. Se invocă și faptul că Sentința civilă nr. 2662/2006

este în contradicție cu Decizia nr. 144/2012 pronunțată în Dosar nr. 2120/257/2011

prin care, cu autoritate de lucru judecat, s-a statuat că revizuienții au

calitate procesuală activă și justifică un interes în promovarea cererii

reconvenționale și ca atare a admis apelul împotriva hotărârii prin care

instanța de fond a respins cererea reconvențională trimițând cererea spre

rejudecare.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată în drept pe art. 322 pct. 7 C. proc. Civ.

Prin Sentința nr. 59

din 18 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins

cererea de revizuire și a dispus obligarea revizuenților să plătească

intimaților

cheltuieli

de judecată în cuantum de 570 RON.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele considerente:

Prin Sentința civilă nr.

2662/2006 pronunțată de Judecătoria Mediaș, numiții B.V. și B.E.E. au fost

repuși în situația anterioară exproprierii de către Statul Român prin Decizia nr.

1056/1987 în temeiul Decretului nr. 223/1974.

Prin Dispoziția nr. 730/2001

emisă de Primăria Mediaș a fost respinsă cererea de restituire în natură a

imobilului înscris în CF 4846, situat în Mediaș.

Prin Sentința civilă nr.

1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a constatat perimarea contestației

formulate împotriva Dispoziției nr. 730/2001.

În ce privește

existența unei contrarietăți între Sentința civilă nr. 2662/2006 și Dispoziția

primarului nr. 730/2001, Curtea a constatat că o asemenea cerere de revizuire

este inadmisibilă întrucât, pe de-o parte prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. se referă la „hotărâri definitive”, iar dispoziția primarului nu se

include în această categorie, iar pe de altă parte, această dispoziție a făcut

obiectul cenzurii judecătorești, în dosarul nr. 283/257/2006, în care s-a admis

irevocabil contestația împotriva acestei dispoziții.

În ceea ce privește Sentințele

nr. 2662/2006 și nr. 1123/2008, pentru a exista contradicție între acestea,

este necesar ca ele să fie pronunțate în aceeași pricină, să existe o triplă

identitate de părți, obiect și cauză. Pe de altă parte, este necesar ca

dispozitivele celor două hotărâri judecătorești să fie potrivnice, respectiv să

fie imposibil de a fi puse în executare, or în speță aceste condiții nu sunt

îndeplinite.

Prin sentința civilă nr.

2662/2006 Judecătoria Mediaș a admis acțiunea reclamanților B.V. și B. E.E. în

contradictoriu cu pârâții B.I.I. și B.M., Primăria Mediaș și Consiliul Local

Mediaș, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 1997 și a

dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, acțiunea fiind

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea 10/2001.

Prin Sentința civilă nr.

1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 16/85/2001, s-a constatat

perimată contestația formulată de reclamanții B.V. și B.E.E. în contradictoriu

cu intimata Primăria Mediaș, prin care au solicitat constatarea nulității

actelor juridice și a operațiunilor de carte funciară făcute după preluarea

imobilului lor de către stat.

Pentru ca o hotărâre

să se circumscrie noțiunii de hotărâre definitivă potrivnică alteia în sensul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca această hotărâre

să rezolve fondul. Sentința civilă nr. 1123/2008, de care se prevalează

revizuienții nu rezolvă raporturile juridice dintre părți, ci soluția este

bazată pe considerente de ordin procedural, respectiv perimarea.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., revizuienții au fost obligați să plătească intimaților suma de 570 RON

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat 400 RON (fila 48) și

cheltuieli de transport 170 RON (fila 47).

Împotriva deciziei

curții de apel au declarat recurs revizuienții B.I. și B.M., care în

dezvoltarea motivelor de recurs au formulat următoarele critici:

După expunerea pe

larg a situației de fapt, recurenții susțin că hotărârea recurată este

nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât cererea de

revizuire întrunea condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

privind tripla identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, există identitate

de obiect atâta vreme cât scopul urmărit de intimați în litigiile finalizate cu

pronunțarea Sentințelor civile nr. 2662/2006 și nr. 1123/2008 era același,

respectiv redobândirea dreptului de proprietate, precum și aceeași cauză.

Susțin recurenții că Sentința

nr. 2662/2006, a cărei anulare o cer pe calea revizuirii a fost dată prin

fraudă la lege, astfel că nu poate produce nici un efect.

Totodată, în mod

nelegal curtea a respins cererea de revizuire, cu motivarea că Sentința civilă nr.

1123/2008 nu se încadrează în noțiunea de hotărâre potrivnică, întrucât nu

rezolvă raporturile juridice dintre părți, fiind dată pe considerente de ordin

procedural, înlăturând astfel autoritatea de lucru judecat a acestei sentințe

și, în mod implicit, efectele perimării contestației formulate împotriva

Dispoziției nr. 730/2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001.

În realitate, ca

efect al perimării contestației formulate împotriva dispoziției emisă în

temeiul Legii nr. 10/2001, constatată cu autoritate de lucru judecat prin Sentința

nr. 1123/2008, Sentința nr. 2662/2006 nu mai produce efecte și, ca atare,

Dispoziția nr. 730/2001, prin care s-a respins cererea de restituire în natură

a imobilului, formulată de B.V. și B.E.E. a rămas definitivă, intrând în

circuitul civil.

Recurenții critică

decizia recurată și în ce privește constatarea că Sentințele civile nr. 2662/2006

și nr. 1123/2008 au fost date în aceeași pricină, susținând că acestea au fost

pronunțate în soluționarea celor două capete de cerere ale contestației

formulate împotriva dispoziției emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, disjunse.

În mod nelegal, instanța

care a soluționat cererea de revizuire a respins cererea de conexare a acesteia

la dosarul având ca obiect revizuirea Sentinței civile nr. 2993/2012, deși erau

întrunite condițiile pentru conexare.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Cu titlu

preliminar trebuie menționat că, deși recurenții au formulat pe larg susțineri

în cererea cu care au învestit prezenta instanță, în realitate aceștia își

exprimă nemulțumirea în legătură cu soluțiile date de instanțe în litigiile

dintre părți.

Potrivit

art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art.

304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai

pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui

articol.

Condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume

imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice

nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Ca atare,

susținerile care vizează situația de fapt și cele care nu au legătură cu

argumentele din decizia recurată nu pot forma obiect al cenzurii instanței de

recurs.

Cu

privire la criticile care vizează soluția de respingere a cererii de revizuire,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Textul de lege

enunțat instituie, deci, ca primă condiție de admisibilitate a cererii de

revizuire ca hotărârea atacată să evoce fondul cauzei.

Hotărârea care evocă

fondul în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este aceea prin care instanța

rezolvă fondul pretenției deduse judecății prin cererea de chemare în judecată.

Prin cererea cu care

au investit instanța, s-a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 2662/2006

pronunțată de Judecătoria Mediaș, invocându-se contrarietatea cu Sentința

civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu și cu Decizia nr. 144/2012 a aceleiași

instanțe.

Așa fiind, contrar

celor susținute de recurenți, nici sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de

Tribunalul Sibiu, nici Decizia nr. 144/2012 a aceleiași instanțe, invocate ca

pretins potrivnice Sentinței civile nr. 2662/2006, nu se încadrează în noțiunea

de hotărâre potrivnică, în sensul dispozițiilor sus menționate, întrucât nu

rezolvă raporturile juridice dintre părți. Aceasta întrucât, prin Sentința nr. 1123/2008

s-a constatat perimată contestația formulată de reclamanții B.V. și B.E.E., în

contradictoriu cu intimata Primăria Mediaș, iar prin Decizia nr. 144/2012 s-a

desființat Sentința civilă nr. 2933/2011 a Judecătoriei Mediaș și s-a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Art. 322

pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența

unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune

îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri

definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină,

deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză,

hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces

să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu

se fi discutat.

După cum s-a arătat

mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție

vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care

s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

Contrar celor

susținute prin cererea de recurs, sentința civilă nr. 2662/2006 a Judecătoriei

Mediaș, Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și Decizia

nr. 144/2012 a Tribunalului Sibiu, invocate ca fiind potrivnice nu au același

obiect și cauză. Astfel, prin Sentința civilă nr. 2662/2006, Judecătoria Mediaș

a admis acțiunea, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 1997

și a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, acțiunea fiind

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea 10/2001, iar prin

Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a constatat

perimată contestația formulată de reclamanții B.V. și B.E.E., prin care au

solicitat constatarea nulității actelor juridice și a operațiunilor de carte

funciară făcute după preluarea imobilului lor de către stat. În ce privește Decizia

nr. 144/2012 a Tribunalului Sibiu, aceasta constituie o hotărâre de casare,

prin care, admițându-se apelul declarat de pârâții B.I. și B.M. împotriva Sentinței

civile nr. 2933/2011 a Judecătoriei Mediaș, s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Între hotărârile

invocate ca fiind potrivnice nu este îndeplinită nici condiția identității de

părți.

Astfel, litigiul

finalizat prin Sentința civilă nr. 2662/2006 a Judecătoriei Mediaș a avut ca

părți pe reclamanții B.V. și B.E.E., în contradictoriu cu B.I.I., B.M.,

Consiliul local Mediaș, Primăria municipiului Mediaș, RAGCL Mediaș și Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cel finalizat cu Sentința civilă nr.

1123/2008 a Tribunalului Sibiu a fost purtat între B.V. și B.E.E., în calitate

de reclamanți și Primăria Mediaș, în calitate de pârâtă, iar cel în care s-a

pronunțat Decizia nr. 144/2012 a Tribunalului Sibiu

a avut ca reclamanți

pe B.I.I. și B.M., iar în calitate de pârâți pe numiții B.C. și G.G.E.

Prin urmare, nu este

îndeplinită niciuna dintre condițiile identității de părți, obiect și cauză

între hotărârile invocate de revizuenți ca fiind potrivnice.

Față de împrejurarea

că cererea de revizuire nu întrunește condițiile prevăzute de art. 322 alin. (1)

C. proc. civ. și de art. 322 pct. 7 din același cod, nu se mai impune

analizarea susținerii privind respingerea cererii de conexare.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de revizuienții B.I.

și B.M. și, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea

recurenților la plata sumei de 2.337,10 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată

către intimații B.C. și G.G.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuienții B.I. și B.M. împotriva Deciziei nr.

59 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția I civilă.

Obligă pe recurenți

să plătească intimaților B.C. și G.G.E. suma de 2.337,10 RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2015.