ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 909/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, sub nr. 955/57/2013 revizuienții B.I. și B.M. au solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 2662/2006 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr. 283/257/2006, contradictorie Sentinței civile nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Dispoziției nr. 73/2001 pronunțată în baza Legii 10/2001, precum și Deciziei civile nr. 144/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2120/257/2011, solicitând anularea sentinței civile nr. 2662/2006. Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 3 iunie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus disjungerea cererilor de revizuire a sentințelor invocate de revizuenți și formarea unor dosare distincte, astfel că cererea de revizuire a Sentinței nr. 2662/2006 a Judecătoriei Mediaș a fost înregistrată în prezentul dosar sub nr. 395/57/2014.

În motivarea cererii, revizuienții au arătat că după respingerea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu formulată de antecesorii intimaților în baza Legii 112/1995, revizuienții au cumpărat cu bună credință imobilul pe care l-au folosit în calitate de chiriași. Cererea de restituire în natură formulată de intimații B. în baza Legii 10/2001 a fost respinsă de unitatea deținătoare prin Dispoziția nr. 73/2001. Această dispoziție a fost contestată în instanță, iar judecata contestației s-a perimat, astfel că Dispoziția 73/2001 prin care s-a recunoscut antecesorilor intimaților doar un drept la măsuri reparatorii, ca efect al respingerii cererii de restituire în natură, a rămas definitivă.

Din moment ce prin Sentința civilă nr. 1123/2008 s-a constatat cu autoritate de lucru judecat perimarea contestației făcută de antecesorii intimaților împotriva Dispoziției nr. 730/2001, Sentința civilă nr. 2662/2006 pronunțată într-un alt litigiu între aceleași părți și având ca obiect restituirea în natură a aceluiași imobil, este lovită de nulitate, fiind obținută prin fraudarea Dispoziției nr. 730/2001 și a contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia revizuienții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și totodată prin încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1123/2008. Revizuienții au invocat în susținerea contestației Decizia nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 se aplică cu prioritate față de dreptul comun.

Prin urmare, Sentința nr. 2662/2006 nu poate fi invocată sub aspectul pozitiv al autorității lucrului judecat în procesul în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2993/2012 din moment ce în acest proces operează autoritatea și puterea de lucru judecat a Sentinței nr. 1123/2008 și efectele Dispoziției 730/2001 prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură. Se invocă și faptul că Sentința civilă nr. 2662/2006 este în contradicție cu Decizia nr. 144/2012 pronunțată în Dosar nr. 2120/257/2011 prin care, cu autoritate de lucru judecat, s-a statuat că revizuienții au calitate procesuală activă și justifică un interes în promovarea cererii reconvenționale și ca atare a admis apelul împotriva hotărârii prin care instanța de fond a respins cererea reconvențională trimițând cererea spre rejudecare.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe art. 322 pct. 7 C. proc. Civ. Prin Sentința nr. 59 din 18 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins cererea de revizuire și a dispus obligarea revizuenților să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 570 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele considerente: Prin Sentința civilă nr. 2662/2006 pronunțată de Judecătoria Mediaș, numiții B.V. și B.E.E. au fost repuși în situația anterioară exproprierii de către Statul Român prin Decizia nr. 1056/1987 în temeiul Decretului nr. 223/1974. Prin Dispoziția nr. 730/2001 emisă de Primăria Mediaș a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului înscris în CF 4846, situat în Mediaș.

Prin Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a constatat perimarea contestației formulate împotriva Dispoziției nr. 730/2001. În ce privește existența unei contrarietăți între Sentința civilă nr. 2662/2006 și Dispoziția primarului nr. 730/2001, Curtea a constatat că o asemenea cerere de revizuire este inadmisibilă întrucât, pe de-o parte prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se referă la „hotărâri definitive”, iar dispoziția primarului nu se include în această categorie, iar pe de altă parte, această dispoziție a făcut obiectul cenzurii judecătorești, în dosarul nr. 283/257/2006, în care s-a admis irevocabil contestația împotriva acestei dispoziții. În ceea ce privește Sentințele nr. 2662/2006 și nr. 1123/2008, pentru a exista contradicție între acestea, este necesar ca ele să fie pronunțate în aceeași pricină, să existe o triplă identitate de părți, obiect și cauză.

Pe de altă parte, este necesar ca dispozitivele celor două hotărâri judecătorești să fie potrivnice, respectiv să fie imposibil de a fi puse în executare, or în speță aceste condiții nu sunt îndeplinite. Prin sentința civilă nr. 2662/2006 Judecătoria Mediaș a admis acțiunea reclamanților B.V. și B. E.E. în contradictoriu cu pârâții B.I.I. și B.M., Primăria Mediaș și Consiliul Local Mediaș, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 1997 și a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea 10/2001. Prin Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 16/85/2001, s-a constatat perimată contestația formulată de reclamanții B.V.

și B.E.E. în contradictoriu cu intimata Primăria Mediaș, prin care au solicitat constatarea nulității actelor juridice și a operațiunilor de carte funciară făcute după preluarea imobilului lor de către stat. Pentru ca o hotărâre să se circumscrie noțiunii de hotărâre definitivă potrivnică alteia în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca această hotărâre să rezolve fondul. Sentința civilă nr. 1123/2008, de care se prevalează revizuienții nu rezolvă raporturile juridice dintre părți, ci soluția este bazată pe considerente de ordin procedural, respectiv perimarea. În temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuienții au fost obligați să plătească intimaților suma de 570 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat 400 RON (fila 48) și cheltuieli de transport 170 RON (fila 47). Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs revizuienții B.I.

și B.M., care în dezvoltarea motivelor de recurs au formulat următoarele critici: După expunerea pe larg a situației de fapt, recurenții susțin că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât cererea de revizuire întrunea condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. privind tripla identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, există identitate de obiect atâta vreme cât scopul urmărit de intimați în litigiile finalizate cu pronunțarea Sentințelor civile nr. 2662/2006 și nr. 1123/2008 era același, respectiv redobândirea dreptului de proprietate, precum și aceeași cauză. Susțin recurenții că Sentința nr. 2662/2006, a cărei anulare o cer pe calea revizuirii a fost dată prin fraudă la lege, astfel că nu poate produce nici un efect.

Totodată, în mod nelegal curtea a respins cererea de revizuire, cu motivarea că Sentința civilă nr. 1123/2008 nu se încadrează în noțiunea de hotărâre potrivnică, întrucât nu rezolvă raporturile juridice dintre părți, fiind dată pe considerente de ordin procedural, înlăturând astfel autoritatea de lucru judecat a acestei sentințe și, în mod implicit, efectele perimării contestației formulate împotriva Dispoziției nr. 730/2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001. În realitate, ca efect al perimării contestației formulate împotriva dispoziției emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, constatată cu autoritate de lucru judecat prin Sentința nr. 1123/2008, Sentința nr. 2662/2006 nu mai produce efecte și, ca atare, Dispoziția nr. 730/2001, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, formulată de B.V.

și B.E.E. a rămas definitivă, intrând în circuitul civil. Recurenții critică decizia recurată și în ce privește constatarea că Sentințele civile nr. 2662/2006 și nr. 1123/2008 au fost date în aceeași pricină, susținând că acestea au fost pronunțate în soluționarea celor două capete de cerere ale contestației formulate împotriva dispoziției emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, disjunse. În mod nelegal, instanța care a soluționat cererea de revizuire a respins cererea de conexare a acesteia la dosarul având ca obiect revizuirea Sentinței civile nr. 2993/2012, deși erau întrunite condițiile pentru conexare.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar trebuie menționat că, deși recurenții au formulat pe larg susțineri în cererea cu care au învestit prezenta instanță, în realitate aceștia își exprimă nemulțumirea în legătură cu soluțiile date de instanțe în litigiile dintre părți. Potrivit art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri. Ca atare, susținerile care vizează situația de fapt și cele care nu au legătură cu argumentele din decizia recurată nu pot forma obiect al cenzurii instanței de recurs. Cu privire la criticile care vizează soluția de respingere a cererii de revizuire, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Textul de lege enunțat instituie, deci, ca primă condiție de admisibilitate a cererii de revizuire ca hotărârea atacată să evoce fondul cauzei. Hotărârea care evocă fondul în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este aceea prin care instanța rezolvă fondul pretenției deduse judecății prin cererea de chemare în judecată. Prin cererea cu care au investit instanța, s-a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 2662/2006 pronunțată de Judecătoria Mediaș, invocându-se contrarietatea cu Sentința civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu și cu Decizia nr. 144/2012 a aceleiași instanțe. Așa fiind, contrar celor susținute de recurenți, nici sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, nici Decizia nr. 144/2012 a aceleiași instanțe, invocate ca pretins potrivnice Sentinței civile nr. 2662/2006, nu se încadrează în noțiunea de hotărâre potrivnică, în sensul dispozițiilor sus menționate, întrucât nu rezolvă raporturile juridice dintre părți.

Aceasta întrucât, prin Sentința nr. 1123/2008 s-a constatat perimată contestația formulată de reclamanții B.V. și B.E.E., în contradictoriu cu intimata Primăria Mediaș, iar prin Decizia nr. 144/2012 s-a desființat Sentința civilă nr. 2933/2011 a Judecătoriei Mediaș și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat. După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

Contrar celor susținute prin cererea de recurs, sentința civilă nr. 2662/2006 a Judecătoriei Mediaș, Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și Decizia nr. 144/2012 a Tribunalului Sibiu, invocate ca fiind potrivnice nu au același obiect și cauză. Astfel, prin Sentința civilă nr. 2662/2006, Judecătoria Mediaș a admis acțiunea, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 1997 și a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea 10/2001, iar prin Sentința civilă nr. 1123/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a constatat perimată contestația formulată de reclamanții B.V.

și B.E.E., prin care au solicitat constatarea nulității actelor juridice și a operațiunilor de carte funciară făcute după preluarea imobilului lor de către stat. În ce privește Decizia nr. 144/2012 a Tribunalului Sibiu, aceasta constituie o hotărâre de casare, prin care, admițându-se apelul declarat de pârâții B.I. și B.M. împotriva Sentinței civile nr. 2933/2011 a Judecătoriei Mediaș, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Între hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu este îndeplinită nici condiția identității de părți. Astfel, litigiul finalizat prin Sentința civilă nr. 2662/2006 a Judecătoriei Mediaș a avut ca părți pe reclamanții B.V. și B.E.E., în contradictoriu cu B.I.I., B.M., Consiliul local Mediaș, Primăria municipiului Mediaș, RAGCL Mediaș și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cel finalizat cu Sentința civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu a fost purtat între B.V.

și B.E.E., în calitate de reclamanți și Primăria Mediaș, în calitate de pârâtă, iar cel în care s-a pronunțat Decizia nr. 144/2012 a Tribunalului Sibiu a avut ca reclamanți pe B.I.I. și B.M., iar în calitate de pârâți pe numiții B.C. și G.G.E. Prin urmare, nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile identității de părți, obiect și cauză între hotărârile invocate de revizuenți ca fiind potrivnice. Față de împrejurarea că cererea de revizuire nu întrunește condițiile prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și de art. 322 pct. 7 din același cod, nu se mai impune analizarea susținerii privind respingerea cererii de conexare. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de revizuienții B.I.

și B.M. și, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea recurenților la plata sumei de 2.337,10 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații B.C. și G.G.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienții B.I. și B.M. împotriva Deciziei nr. 59 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția I civilă. Obligă pe recurenți să plătească intimaților B.C. și G.G.E. suma de 2.337,10 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.